Anulare act. Sentința nr. 1486/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1486/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 1486/2015
R.
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.1486
Ședința publică din 23 martie 2015
Președinte: R. A. C.
Președinte: P. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții N. N. și N. M., în contradictoriu cu pârâta V. R. S.A., având ca obiect anulare act.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 29 lit. f) din OUG nr. 80/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.03.2015.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 31.10.2014, sub numărul de dosar_, reclamanții N. N. și N. M., în contradictoriu cu pârâta V. R. S.A, au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1.) Constatarea existenței clauzei abuzive prevăzută la art.5 lit.a.) denumită comision de risc, din Convenția de credit Bancar nr._/14.11.2007 în valoare de 0,19% din Condițiile speciale și denumit ulterior prin actul adițional ur.1/21.09.2010 comision de administrare credit art.3.pct.5.1 (b) și pe cale de consecință să dispuneți eliminarea acestor clauze din contract;
2.) Constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art.5.1 lit.b din actul adițional nr.l/ 21.09.2010 la Convenția de credit nr._/14.11.2007;
3.) Constatarea că în cadrul convenției de credit bancar nr. nr._/14.11.2007, reclamanții nu au obligația de plată a unui comision de administrare credit;
4.) Obligarea pârâtei la rambursarea comisionul de risc (administrare) perceput în mod abuziv, respectiv echivalentul în lei la data plații a sumelor încasate în CHF în mod nelegal, începând cu data încheierii convenției și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța,
5.) Constatarea faptului ca pârâta nu a respectat modul de calcul prevăzut de art.37 lit.a.) din O.U.G.50/09.06.2010 în Convenția de credit nr._/14.11.2007 în sensul că nu a modificat - scăzut rata dobânzii practicate pentru creditul acordat reclamanților. 6.) Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă debitului datorat, cu începere de la data punerii in întârziere 17.07.2014 și până la plata efectivă a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții arată că, la data de 14.11.2007 au încheiat cu pârâta convenția de credit nr._, pentru suma de 55.000 CHF, durata creditului fiind de 300 luni de la data încheierii Convenției, rata dobânzii curente fiind de 4,25% p.a., dobâda anuală efectivă (D.) fiind de 6,91 %.
La punctul 4 din această Convenție au fost prevăzute penalizările, iar la pct.5 lit.a.) - g.) Comisioanele aplicate de banca, primul comision - pct.5 lit.a.) - fiind cel de risc - respectiv 0,19 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit.
Mai arată reclamanții că restituirea sumei împrumutate a fost garantată prin ipoteca de prim rang constituită asupra imobilului situat in A., . . se menționează in Secțiunea 9 - Garanții pct.9.3 lit.a.) - c.) din Condițiile generale ale Convenției de credit_/14.11.2007. A fost de asemenea încheiat și contractul de asigurare . nr._/11.11.2008 .Ulterior, la 21.09.2010 a fost încheiat Actul adițional nr.1 la Convenția de credit nr._/14.11.2007, conform căruia comisionul de risc a fost redenumit Comision de administrare credit, astfel cum se menționează la art.3 - pct.5.1 lit.b.) - acesta fiind in valoare de 0,19 % pe lună.
Cu privire la comisionul de risc menționat expres în cuprinsul art.5 lit.a.) pârâta a instituit o altă dobândă, care în contract nu este menționată la rubrica aferentă ci la rubrica comisioane.
Ori, arată reclamanții, atât timp cât obligațiile pe care și le-au asumat, au fost garantate printr-o ipotecă imobiliară, acest comision de risc este nejustificat, disproporționat și respectiv nelegal.
Pe de altă parte, acest comision a fost apreciat ca o garanție a îndeplinirii obligației de restituire a împrumutului, fără însă a se preciza ce se întâmplă cu respectivele sume în cazul în care riscul nu se produce, iar în lipsa rolului de garanție rezultă că respectivul comision ar reprezenta un cost similar cu dobânda, aceasta din urmă fiind de fapt, în mod normal, costul perceput de bancă pentru punerea la dispoziție a creditului.
Consideră că în prezenta speța nu sunt respectate cerințele exprese prevăzute de art.36 din OUG nr.50/20.10 actualizata prin Legea nr.288/2010, care enumera expres costurile ce pot fi percepute de bancă.
Mai arată reclamanții că, analizând convenția de credit încheiată la 14.11.2007, printre comisioanele prevăzute în contract nu a fost prevăzut și comisionul de administrare credit, decât în cadrul condițiilor generale ale Convenției de credit. Această prevedere regăsită în secțiunea 3. costuri pct.3.6 - Comision de administrare -, face trimitere la "modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc in Condițiile speciale;". Ori în aceste Condiții speciale nu s-a prevăzut nimic în acest sens, fapt care ne îndreptățește să susținem că perceperea comisionului este nejustificată, nelegală.
Pârâta, conform Actului adițional menționat mai sus, a procedat apoi la transformarea comisionului de risc în "comision de administrare credit". În realitate însă este vorba de un "artificiu" la care a recurs partea adversă pentru a-și menține acest comision de risc, față de prevederile legale intervenite ulterior - art.36 din OUG nr.50/2010, care exclud posibilitatea băncilor de a percepe comision de risc, dând însă posibilitatea perceperii unor alte comisioane printre care și cel de "administrare credit".
Arată reclamanții că pentru ca o clauză contractuală să fie abuzivă se cer întrunite cumulativ 2 condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și clauza să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, condiții care sunt îndeplinite.
În raport cu aceste considerente, apreciază că pretențiile menționate în capetele 1-4 din acțiune cu privire constatarea existenței clauzei abuzive prevăzută la art.5 lit.a.) denumită comision de risc, constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art.5.1 lit.a din actul adițional nr. 1/ 21.09.2010 la Convenția de credit nr._/14.11.2007, respectiv la faptul ca noi reclamanții nu avem obligația de plată a unui comision de administrare credit, sunt pe deplin întemeiate, legale și pe cale de consecință solicită admiterea, obligând totodată partea adversă să ramburseze comisionul de risc (administrare) perceput în mod abuziv, respectiv echivalentul în lei la data plății a sumelor încasate in CHF în mod nelegal, începând cu data încheierii convenției și până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Cu privire la capătul 5 și respectiv capătul 6 din acțiune respectiv constatarea faptului că pârâta nu a respectat modul de calcul prevăzut de art.37 lit.a.) coroborat cu lit.c.) din O.U.G.50/09.06.2010 în Convenția de credit nr._/14.11.2007 în sensul că nu a modificat - scăzut rata dobânzii practicate pentru creditul acordat reclamanții arată că rata dobânzii (marja fixă a băncii), percepută de bancă are un mod de calcul arbitrar calculat de partea adversă fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract - conform dispozițiilor prevăzute de art.l lit.a din Anexa la Legea nr. 193/2011. Aceasta modificare este unilaterala din partea băncii, iar pârâta nu a respectat aceste prevederi legale, diferența de dobândă efectivă percepută de bancă nu are nici o justificare legală - conform disp.art.37 Iit.a.) din O.U.G.50/2010 - banca fiind obligata să modifice rata dobânzii când crește sau scade LIBOR la 3 luni, iar marja băncii trebuie sa rămână fixă. Astfel ce s-a plătit in pus apare ca o plată nedatorată și fără a avea un argument justificativ în formula de calcul stabilită de pârâtă.
În drept: au fost invocate dispoz.art. 1 pct.(l) - (3), art.4 si urmat., art.13 din Legea nr.193/2000 republicata, art.35, art.36, art.37 din O.U.G.50/2010 actualizata, art.194 si urmat.Cod pr.civ., Directiva nr.93/13/C.E.E.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită să se constate că anularea clauzelor nu poate produce efecte retroactive, față de caracterul succesiv al prestațiilor. De asemenea, pârâta invocă excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins nelegale cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii, având în vedere prevederile Decretului nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că părțile au încheiat contractul de credit nr._/14.11.2007 prin care s-a acordat un împrumut in suma de 55.000 CHF pentru nevoi personale.
În cadrul convenției de credit s-a prevăzut la art. 5. lit. a din Condiții Speciale, precum si in graficul de rambursare al creditului (unde s-a precizat suma ce trebuie plătită sub aspect valoric) încasarea unui comision de risc in procent de 0,19% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Motivul pentru care este datorat comisionul de risc rezulta cu claritate din art. 3.5 Condiții Generale ale Convenției de Credit in care se menționează " Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicabil la soldul creditului care se plătește pe toata perioada creditului".
Odată cu apariția OUG 50/2010, împrumutaților li s-a transmis actul adițional de implementare a acestui act normativ prin care a fost redenumit comisioul de risc in comision de administrare, pentru a se asigura terminologia atribuita de lege comisioanelor bancare,, in concordanta cu dispozițiile art. 95 care impuneau Băncilor in faza inițiala efectuarea modificărilor si pentru contractele in derulare: "Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență. (2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă.
La data încheierii contractului de credit, reclamanții și-au însușit graficul de rambursare al creditului -anexa la contract - în cuprinsul căruia sunt inserate valoarea ratei lunare și sumele care compun această rată, respectiv: cât reprezintă dobânda, cât reprezintă comisionul de risc și cât se acoperă din credit. Pe fiecare pagină a acestui grafic este menționată valoarea reală a dobânzii anuale efective(D.) care se obține din însumarea tuturor costurilor creditului. In conformitate cu art. 3 lit. g) și i) din Directiva 2008/48, dobânda anuală efectivă - D. - reprezintă prețul, costul total al creditului care este format din „toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele $i orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor . De asemenea, în cadrul convenției de credit, D. este definit ca fiind costul total al creditului exprimat in procent anual, unde costul total al creditului reprezintă toate costurile pe care împrumutatul trebuie sa le plătească pentru credit, inclusiv dobânda si celelalte cheltuieli.
Reclamanții au fost mulțumiți cu aceste costuri, nu au pus în discuție vreo nemulțumire înainte de semnare contractului de credit și de la data semnării și până în prezent nu au depus vreo solicitare de renegociere a contractului de credit. Ori, inițierea unei negocieri aparține părții care reclamă o nemulțumire și care are interesul a-și satisface o nevoie. Banca nu avea cum sa inițieze o altă negociere din moment ce nu era o manifestare exteriorizată de nemulțumire din partea clientului său.
Mai arată pârâta că comisionul de risc este parte integranta al costului creditului ( dae ) și a fost introdus de bancă în mod corect în acest sens în contractul de credit, fiind exprimat procentual în cadrul graficului de rambursare anexă la contract.
Fiind un cost al creditului acesta nu poate fi analizat de instanța sub aspectul de-a fi abuziv având in vedere art. 4 alin 2 al Directivei Europene nr. 93/13/CEE precum si art. 4 alin. 6 al Legii 193/2000 prin care se exclude prețul contractului de la analiza controlului abuziv, ci doar sub aspectul de-a fi ușor inteligibil.
Prin art. 4 alin. 6 care este o transpunere a dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE s-a stabilit: "Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbai ușor inteligibil.
Excluderea se explică prin faptul că, controlul prețului este o chestiune ce ține de dreptul concurenței și de aceea nu ar trebui să-și găsească locul într-o reglementare privind protecția consumatorului, iar pe de altă parte, prețul este elementul cel mai bine înțeles de către consumator.
Stipularea in contract a unui procent de 0.19% cu titlu de comision de risc, care reprezintă un procent de nici 1/5 din rata lunara, nu este în măsură a provoca un dezechilibru semnificativ contrar bunei credințe, având in vedere perioada lungă de timp pentru care s-a acordat creditul, faptul ca reclamanților nu li s-a solicitat la credit nici o contribuție proprie sub formă de avans, de polița de asigurare sau de șomaj, si cu atat mai mult cu cât reclamanții au acceptat expres sub semnătura condițiile acordării creditului având posibilitatea de-a opta pentru un alt tip de credit sau o alta instituție de creditare in măsura in care nu era de acord cu clauzele contractului;
Cu privire la redenumirea comisionului de risc in comision de administrare in ceea ce privește actul adițional, prin care s-a redenumit comisionul de risc in comision de administrare, respectând costul inițial stabilit pârâta arată că acesta nu reprezintă un nou comision, ci s-a realizat o redenumire a acestuia pentru asigurarea conformității contractelor de credit cu art. 36 din OUG 50/2010.
În ceea ce privește petitul prin care se solicită a se constata că nu a respectat formula de calcul prevăzuta la art. 37 ut. a) din OUG 50/2010, pârâta arată că nu înțelege în ce sens ar fi trebuit să scadă această dobândă atâta timp cât dobânda aplicată a fost stabilită prin consensul ambelor părți.
In drept: art. 205 Noul c. pr. civila, 969, 966,970 C.civ., Legii nr. 193/2000, Legea nr. 288/2010, Directivei nr. 93/13/CEE, Decretul 167/1958, Decretul 31/1954.
Analizând probele administrate in cauza, prin prisma prevederilor legale si a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
La data de 14.11.2007, s-a încheiat între părți convenția de credit nr._ având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 55.000 CHF pentru o perioadă de 300 de luni.
Prin convenția de credit s-a prevăzut în sarcina reclamanților – împrumutați obligația plății, în fiecare lună, a unui comision de risc de 0,19 %, aplicat la soldul creditului, pe toată perioada de derulare a convenției de credit (art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit, fila 9) .
Restituirea sumei împrumutate a fost garantată prin ipoteca de prim rang constituită asupra imobilului apartament situat în A., ., nr.59, ..A, . suprafață de 84 mp, înscris în CF_, proprietatea împrumutaților.
Prin actul adițional nr.1 încheiat la data de 21.09.2010, pârâta a introdus la art.5 pct.5.1 lit.b un comision de administrare de 0,19 % pe lună, aplicat la soldul creditului, datorat și plătibil de către împrumutat băncii, lunar, pe toată durata creditului.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să se constate că art.5 lit. a privitor la comisionul de risc din condițiile speciale ale convenției de credit, precum și art.5 pct.5.1 lit.b din actul adițional nr.1/21.09.2010 constituie clauze abuzive și prin urmare sunt lovite de nulitate absolută, precum și restituirea sumelor plătite în temeiul acestora.
În ceea ce privește excepția prescripției cu privire la restituirea prestațiilor mai vechi de 3 ani, invocată, de către pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce urmează:
Acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în baza unui act juridic anulat este, în principiu, prescriptibilă extinctiv, indiferent că ar fi vorba de o nulitate relativă ori de o nulitate absolută, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune (potrivit art. 7 al. 1 din Decretul nr. 167/1958), adică de la data declarării nulității actului juridic.
În speță, reclamanții au solicitat, în același timp, atât constatarea caracterului abuziv al clauzelor și declararea nulității acestora (capătul de cerere principal), cât și restituirea prestațiilor efectuate în baza acelor clauze (capătul de cerere accesoriu).
Ca urmare, termenul de prescripție al dreptului de a solicita restituirea prestațiilor începe să curgă la data declarării nulității clauzelor în baza cărora acestea s-au efectuat
Ori, cât timp capătul de cerere principal nu a fost admis, iar nulitatea nu a fost declarată, nu se pune problema prescripției dreptului de a solicita restituirea prestațiilor, termenul de prescripție neîncepând să curgă.
Pe fond, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 al. 1-3 din Legea 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate; în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului; se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 al. 1,2 din Legea 193/2000 prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Conform art. 6 din același act normativ, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene consumatorul a fost definit ca acea parte vulnerabilă din punct de vedere economic și mai puțin experimentată în materie juridică.
Instanța reține că în speță, contractul de credit încheiat între părți este un contract de adeziune, între un comerciant cu o mare forță financiară, respectiv o bancă și o persoană fizică. Or, într-un asemenea contract, clauzele sunt stabilite în mod unilateral de către bancă, neexistând în realitate posibilități de negociere, singura posibilitate pe care o are clientul fiind de a semna sau nu contractul.
În ceea ce privește clauza de la art. 5 lit. a din contract, potrivit căreia banca este îndreptățită la perceperea unui comision de risc de 0,19 %, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit, instanța reține că aceasta instituie de fapt o altă dobândă, care în contract nu este menționată la rubrica aferentă, ci la rubrica comisioane.
Astfel, în condițiile în care obligațiile asumate de către reclamanți au fost garantate printr-o ipotecă imobiliară, acest comision de risc, prin cuantumul său apare ca fiind nejustificat și disproporționat, fiind de asemenea considerat nelegal.
Instanța reține că, deși pârâta a susținut că prin actul adițional transmis reclamanților ( și acceptat tacit de către aceștia) comisionul de risc a fost redenumit comision de administrare în vederea asigurării conformității contractului de credit cu OUG nr.50/2010, astfel încât să se încadreze dispozițiile art.36 din OUG nr.50/2010, aplicarea acestor dispoziții trebuie să se facă ținând cont și de prevederile art.35 ale aceleiași ordonanțe, care menționează fără a lăsa loc de interpretări faptul ca" se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract".
Ori, la data semnării convenției de credit, 14.11.2007, printre comisioanele prevăzute în contract nu a fost prevăzut și comisionul de administrare credit decât în cadrul condițiilor generale ale convenției de credit, însă această prevedere face trimitere la condițiile speciale ale convenției („modul de calcul și scadența /scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale”), unde însă nu s-a prevăzut nimic cu privire la acesta, ca atare acest comision nu este datorat de către reclamanți, deci perceperea sa este nejustificată.
Instanța reține de altfel că pârâta a procedat la transformarea comisionului de risc în comision „de administrare credit”, fiind vorba despre un „artificiu” pentru a menține comisionul de risc, față de prevederile art. 36 din OUG nr. 50/2010 – care exclud posibilitatea băncilor de a percepe comision de risc, dând însă posibilitatea perceperii unor alte comisioane, printre care și cel „de administrare credit”.
Instanța reține ca pârâta nu a respectat prevederile legale mai sus menționate, modificând unilateral contractul de credit, prin introducerea unui comision care inițial nu a fost prevăzut decât in mod generic .
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte acțiunea și va constata caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în art 5 lit.a din contractul de credit nr._/14.11.2007 încheiat între părți, privind comisionul de risc, și dispune eliminarea acesteia din contract. Va constata nulitatea clauzei contractuale prevăzute la art.5 lit.b din actul adițional nr.1/21.09.2010 încheiat între părți, privind comisionul de administrare, și dispune eliminarea acesteia din contract.
Obligă pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision risc, respectiv comision administrare, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data de 17.07.2014 și până la plata efectivă a sumei.
În ceea ce privește cererea reclamanților referitoare la faptul că pârâta ar fi perceput o altă dobândă decât cea prevăzută în contract, în afara fluctuațiilor indicelui de referință și mărită discreționar, instanța o va respinge având în vedere că această cerere vizează modul de executare al contractului, însă instanța a fost sesizată cu o acțiune vizând caracterul abuziv al clauzelor contractuale, iar nu cu o acțiune în pretenții grefată pe executarea necorespunzătoare a contractului.
În temeiul art.453 Cod pr civ, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții N. N. și N. M. cu domiciliul procesual ales în A., ., .( av.A. G. T.) în contradictoriu cu pârâta S.C. V. Romania S.A. cu sediul în București, ., . 10, sector 2 și în consecință:
Constată nulitatea clauzei contractuale prevăzute la art. 5 lit.a din contractul de credit nr._/14.11.2007 încheiat între părți, privind comisionul de risc, și dispune eliminarea acesteia din contract.
Constată nulitatea clauzei contractuale prevăzute la art.5 lit.b din actul adițional nr.1/21.09.2010 încheiat între părți, privind comisionul de administrare, și dispune eliminarea acesteia din contract.
Obligă pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision risc, respectiv comision administrare, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data de 17.07.2014 și până la plata efectivă a sumei.
Respinge în rest acțiunea reclamantului.
Obligă pârâta la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2015.
Președinte Grefier
R. A. C. P. S.
Red/tehored/ R./PS/24.04.2015
5 ex/3 ex se . N. și N. M. - A., ., .( av.A. G. T.)
S.C. V. Romania S.A. - București, ., . 10, sector 2
| ← Anulare act. Sentința nr. 1485/2015. Judecătoria ARAD | Validare poprire. Sentința nr. 1442/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
