Anulare act. Sentința nr. 1485/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1485/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 1485/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1485
Ședința publică din 23 martie 2015
Președinte: R. A. C.
Președinte: P. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul O. M. în contradictoriu cu pârâtele B. SA și E. N. Europe Funding II B.V, având ca obiect anulare act.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 29 lit. f) din OUG nr. 80/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.03.2015.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 07.10.2014, sub numărul de dosar_, reclamantul O. M. în contradictoriu cu pârâtele B. SA și E. N. Europe Funding II B.V, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1.eliminarea art. 4 pct. 4.1., 4.2,, 4.3., 4,5., 4.10. din contractul de credit ipotecar nr. HL_/14.12.2007 ca fiind o clauză abuzivă cu consecința restituirii dobânzii încasate în plus, în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;
2.eliminarea art. 4 pct. 4.7., 4.11. lit. b din contractul de credit ipotecar nr. HL_/14.12.2007 ca fiind o clauză abuziva cu consecința restituirii comisionului perceput, în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;
3.eliminarea art. 4 pct. 4.11. lit. a din contractul de credit ipotecar nr. HL_/14.12.2007 ca fiind o clauza abuziva cu consecința restituirii comisionului perceput, în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, cu cheltuieli de judecată, in temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că între părți s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. HL_/14.12 2007, prin cate banca i-a acordat reclamantului O. M. un împrumut în suma de 48.800 CHF, fiind încheiat concomitent și un contract de ipotecă.
Mai arată reclamantul că, dobânda stabilită prin contract a fost de 3,90% pe an (art. 4 pct. 4.2. din contract).La art. 4 pct. 4.1, 4.2, 4.3, 4.5 si 4.10 din contract se regăsește clauza abuzivă, respectiv "după șase luni, dobânda curentă se calculează în funcție de indicele de referință stabilit de Bancă pentru creditele ipotecare acordate în CHF. Indicele de referință al băncii pentru creditul ipotecar se stabilește în funcție de costul surselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancară din România și se afișează la sediile unităților teritoriale ale Băncii".
Comisionul de administrare este menționat la art. 4 pct. 4.7. si 4.11. lit. b din contract și este in cuantum de 0,20% pe lună aplicat la valoarea soldului creditului.
Comisionul de acordare a creditului este menționat la art. 4 pct. 4.11. lit. a din contract si este in cuantum de 2% calculat la valoarea creditului .
Dispozițiile art. 1 și 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori interzic comercianților în mod clar stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Mai arată reclamantul că art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000 dau eficiență Directivei nr. 93/13/CCE care prevăd obligativitatea comercianților să aibă "clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".
Astfel, modificarea marjei dobânzii, fără un criteriu obiectiv, marja dobânzii depinzând, exclusiv, de politica băncii este abuzivă și încalcă drepturile debitorului in calitate de consumator.
În prezenta cauză sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar care prevăd la art.14 „în cazul în care prin contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare s-a stabilit că rata dobânzii să fie variabilă se vor aplica următoarele reguli: variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința creditorului ipotecar, raportată la variațiile unor indici de referința verificabili, menționați în contract sau la modificările legislative care impun acest lucru."
În drept, invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010, Directica 93/13, legea nr.363/2007 și jurisprudența CJUE.
Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor, în cauză fiind incidente dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond solicită respingerea acțiunii, arătând că prin semnarea contractului reclamantul a înțeles și acceptat termenii și condițiile prevăzute în clauzele contractuale. A avut posibilitatea de a consulta clauzele, de a analiza și studia cu atenție pe fiecare dintre acestea, pentru a aprecia dacă corespund sau nu intereselor personale sau, dimpotrivă, încalcă aceste interese.
În situația în care ar fi ajuns la concluzia că unele dintre clauzele contractuale nu corespund intereselor proprii, reclamantul ar fi putut opta pentru a nu încheia contractul, realizându-și necesitățile de creditare fie prin intermediul altor produse pe care le oferea banca la acel moment, fie de la alte instituții bancare.
La momentul încheierii contractului, pe piața bancară existau o varietate de produse de credit, selecția aparținând reclamantului în funcție de varianta cea mai avantajoasă, iar prin completarea cererii de credit acesta a optat pentru produsul care corespunderea intereselor proprii, condițiile tipului de dobândă și comisioanele percepute fiind analizate de către împrumutat.
În ceea ce privește dobânda, pârâta arată că pentru perioada cuprinsă între data primei trageri din contul de credit si 6.00 luni, rata dobânzii este fixă. După această perioadă dobânda curentă se calculează în funcție de indicele de referință stabilit de Bancă pentru creditele ipotecare acordate in CHF. Indicele de referința al Băncii pentru creditul ipotecar se stabilește în funcție de costul surselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancară din România, se publică în presă și se afișează la sediile unităților teritoriale ale Băncii.
Mai arată pârâta că la data semnării Contractului dobânda curentă este de 3.9 % pe an, iar pentru creditul acordat, împrumutatul va plăti următoarele comisioane: comision de acordare de 2.00 %, calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la acordarea creditului; comision de administrare lunară a creditului de 0.20 %, aplicat la valoarea soldului creditului. Evoluția cuantumului dobânzii pe parcursul derulării creditului și până la prezent, a fost următoarea: 3.9% pe perioada cuprinsa intre 20.12._08 ( perioada de dobânda fixa); 6.25% pe perioada cuprinsa intre 02.12._10 (data implementării prevederilor OUG 50/2010); 6.25% pe perioada cuprinsa intre 19.09._10; 6._% pe perioada cuprinsa intre 06.12._11 6.325% pe perioada cuprinsa intre 18.04._11 6.315% pe perioada cuprinsa intre 18.07._11 6.18% pe perioada cuprinsa intre 18.10._12 6._% pe perioada cuprinsa intre 18.01._12 6._% pe perioada cuprinsa intre 18.04._12 6.214% pe perioada cuprinsa intre 18.07._12; 3.61% pe perioada cuprinsa intre 17.10._13(perioada de dobânda fixa aferenta variantei de restructurare); 8.08% pe perioada cuprinsa intre 17.10._14 8.07% pe perioada cuprinsa intre 01.01._14 8.06% pe perioada cuprinsa intre 01.07.2014- prezent.
De la data acordării creditului și până la data implementării variantei de restructurare, costurile creditului au fost influențate de mai mulți factori, in special de costul surselor de finanțare si evoluția dobânzii la creditele garantate cu ipoteca de pe piața bancara din România.
În data de 03.10.2012 a fost semnat actul adițional nr.1 la contractul de credit ipotecar nr. HL18364, prin care banca a venit în întâmpinarea dificultăților financiare ale clientului, cu o ofertă de reeșalonare a datoriei. Astfel, în primul an al reeșalonarii clientul a beneficiat de o dobânda fixă in cuantum de 3.61%, care a determinat o rată diminuată.
Prin actul adițional s-a stabilit că comisionul de administrare cont curent / pachet de produse este in valoare de maxim 1.50 CHF/luna, iar rata anuală a dobânzii (RD) este determinată după următoarea formulă: rata anuală a dobânzii (RD) = LIBOR CHF la 6 (sase) luni + Marja fixă. Rata anuala a dobânzii va fi supusă unei revizuiri semestriale în datele de 1 ianuarie și 1 iulie ale fiecărui an în funcție de indicele LIBOR CHF la 6 luni comunicat prin sistemele de difuzare a informației în ultima zi lucrătoare a lunilor noiembrie, respectiv mai, la care se adaugă o marjă fixă.
Referitor la comisioanele stipulate în contract, acestea sunt percepute în deplina conformitate cu legislația în vigoare, respectiv conform art. 36 din OUG nr. 50/2010.
Contractul în discuție a fost încheiat cu respectarea întocmai a cadrului legal în vigoare la data încheierii lui, care nu cunoștea limitările și interdicțiile instituite ulterior, abia prin OUG nr. 174/2008 și, mai departe, prin OUG nr. 50/2010, fiind în deplină concordanța și cu practicile bancare din perioada de referință în care a fost încheiat, clauzele existente în contractul părților fiind cele din tot sistemul bancar.
Poziția băncii B. pe piața serviciilor bancare în perioada de referință a fost una corectă, care s-a încadrat în comportamentul normal și firesc în contextul economic dat, fiind respectate atât dispozițiile legale, cât și practicile bancare generalizate în sistem.
De asemenea, nu sunt abuzive nici clauzele privind dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda. Prin contract s-a prevăzut că dobânda aplicabilă este o dobândă variabilă. Fiind vorba de o dobândă variabilă, de esența acesteia este înregistrarea unor fluctuații, fie în sensul creșterii ei, fie în sensul reducerii, aspect cunoscut și agreat de către ambele părți.
Contractul de credit, are, în privința caracterului variabil al dobânzii, caracter aleatoriu, ambele părți având atât șansa unui câștig, cât și riscul unei pierderi. Dreptul de a modifica în mod unilateral dobânda operează nu ca urmare a voinței unilaterale și arbitrare a băncii, ci ca urmare a punerii în aplicare a clauzei care prevede dobânda variabilă, în funcție de anumiți indici de referință și în funcție de formula de calcul expres indicată în contract.
Reclamantul critică faptul că banca a modificat unilateral dobânda (dar nu oricum, ci făcând aplicarea clauzelor care îi permiteau să procedeze astfel), adică fără să-i ceară opinia asupra acestei modificări, or, o astfel de critică este neîntemeiată din moment ce reclamantul și-a exprimat consimțământul la aceste modificări (în sensul creșterii sau reducerii ei) încă de la momentul încheierii contractului.
În realitate, ceea ce reclamantul critică nu este dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda, ci modul în care a fost efectiv aplicată clauza contractuală care stabilește dobânda variabilă, nemulțumirea reclamantului provenind din faptul că dobânda a crescut. Însă această problemă este distinctă de modul în care a fost formulată clauza criticată și nu constituie obiectul prezentului litigiu.
Cu privire la comisionul de acordare a creditului, clauzele care stabilesc obligarea debitorului la plata unor astfel de comisioane nu au caracter abuziv. Astfel, accesând un credit de la o bancă, se inițiază o întreagă procedură ce presupune implicare de personal, de timp și de capital. Până la intrare efectivă în posesia banilor, banca prestează clientului o . servicii: primește cererea de acordare a creditului, verifică documentația, verifică îndeplinirea condițiilor necesare, servicii care profită clientului, fiind firesc ca și costurile să fie suportate de client. Mai departe, după acordarea creditului, urmărirea scadențelor și transmiterea notificărilor necesare sunt activități de gestionare a creditului care implică din nou costuri.
Comisionul de administrare este prevăzut de art. 36 din OUG nr. 50/2010, iar nivelul comisionului a fost stabilit prin corelare cu piețele interne și internaționale, precum și cu politica comercială a băncii. Aplicarea comisioanelor la sold nu presupune înmulțirea cu soldul creditului, ci utilizarea soldului ca bază de calcul în forma de determinare a valorii comisionului lunar, astfel că valoarea comisionului scade proporțional cu soldul, aplicându-se în funcție de numărul de zile al fiecărei luni, rezultând sumele ce se regăsesc în graficul de rambursare anexat contactului.
Cu privire la capătul de cerere privind modificarea contractului prin eliminarea prevederilor contractuale anulate și continuarea contractului, reclamantul își exprimă acordul de a continua derularea contractului în condițiile agreate doar de el. Or, în condițiile în care reclamantul solicită constatarea nulității unui număr considerabil de clauze principale și esențiale pentru bancă, contractul nu mai poate continua.
În drept, pârâta invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000 și OUG nr. 50/2010.
Analizând cu precădere excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor, instanța reține că, într-adevăr, acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în baza unui act juridic anulat este, în principiu, prescriptibilă extinctiv, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune (potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958), adică de la data declarării nulității actului juridic.
În speță însă, reclamantul solicită în același timp atât constatarea caracterului abuziv al clauzelor (declararea nulității acestora), cât și restituirea prestațiilor efectuate în baza acelor clauze, ca și capăt de cerere accesoriu.
Ca atare, cât timp nulitatea nu a fost declarată, nu se pune problema prescripției dreptului de a cere restituirea prestațiilor, termenul de prescripție neîncepând să curgă, motiv pentru care excepția prescripției invocată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește fondul cauzei, instanța constată în fapt că între părți s-a încheiat contractul de credit nr.HL18364/14.12.2007, având ca obiect acordarea de către banca pârâtă a unui împrumut în sumă de 48.800 CHF (franci elvețieni), împrumut ce trebuie restituit de către reclamant în 420 rate lunare.
Referitor la dobânda remuneratorie, conform art. 4.1 din contract, rata dobânzii este fixă pentru perioada cuprinsă între data retragerii sumei și 6 luni, iar după această perioadă este variabilă, în funcție de indicele de referință stabilit de Bancă.
La data de 03.10.2012 părțile au semnat actul adițional nr.1 la contractul de credit nr. HL_/14.12.2007 prin care au stabilit că rata anuală a dobânzii este determinată după următoarea formulă: Libor CHF la 6 luni + marja fixă.
Așa cum rezultă din prevederile art. 37 din OUG nr. 50/2010, pentru a putea percepe în mod legal o dobândă variabilă, banca are obligația de a indica în mod expres în convenția de credit indici de referință pe baza căror vor fi calculate fluctuațiile dobânzii, dobânda variabilă fiind compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ ROBOR/ LIBOR la o anumită perioadă (sau din rata dobânzii de referință a BNR), în funcție de valuta creditului, la care se adăuga o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului.
Prin urmare, o clauză contractuală care autorizează banca să modifice unilateral nivelul dobânzii practicate nu este abuzivă prin ea însăși, ci numai dacă din cuprinsul convenției de credit nu rezultă care sunt indicatorii de referință obiectivi în funcție de care banca va practica ajustarea ratei dobânzii.
În cauză, câtă vreme modul de calcul al dobânzii a fost indicat în mod expres în contract, cu precizarea indicatorului de referință LIBOR, a periodicității cu care survine modificarea ratei dobânzii și a condițiilor în care operează modificarea ratei, atât în sensul majorării cât și în cel al reducerii acesteia, nu se poate reține că este vorba despre o clauză abuzivă în sensul dorit de reclamant.
Variația ratei dobânzii în modalitatea reglementată prin clauza în discuție este prevăzută de lege, este independentă de voința băncii și se raportează la fluctuațiile unui indice de referință verificabil și menționat în contract fiind conformă art. 93 lit. f) și g) din OG nr. 21/1992 și art. 37 din OUG nr. 50/2010.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii, acesta a fost cunoscut de reclamant la data încheierii contractului de credit, astfel încât nu se poate susține împiedicarea lui în a aprecia costul creditului, acesta fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor lui. În mod întemeiat se apără banca, arătând că, în deplină cunoștință de cauză, părțile au încheiat contractul de credit, fiecare urmărind propriile interese în cele mai avantajoase condiții existente pe piața bancară, iar în cazul în care cuantumul dobânzii nu ar fi fost avantajos reclamantului, el aveau dreptul de a nu încheia contractul și de a se adresa unor alte instituții financiare pentru acordarea creditului.
Așa fiind, clauza privind rata dobânzii nu poate fi apreciată ca abuzivă.
Referitor la comisioanele percepute, prin contractul părților s-a stabilit un comision de acordare a creditului de 2% din valoarea totală a creditului și un comision de administrare lunară a creditului de 0,20% (ulterior de 1.50 CHF/lună )
În ceea ce privește comisionul de acordare a creditului, acesta a fost stabilit ca o cerință pentru punerea la dispoziție a creditului, însă, dat fiind caracterul sinalagmatic al contractului de credit, obligația de plată a clientului trebuie să aibă cauza juridică într-un serviciu corelativ prestat de bancă. Or, în cazul comisionului de acordare a creditului, punerea la dispoziție a capitalului de către bancă se regăsește deja în dobânda percepută de aceasta pentru acordarea împrumutului, banca neprestând un alt serviciu suplimentar punerii la dispoziție a fondurilor posterior încheierii contractului.
În contractele de credit bancar, obligația băncii creditoare de a vira suma către clientul debitor este o obligație principală, ceea ce înseamnă că banca nu poate percepe un comision autonom pentru executarea obligației sale principale, în caz contrar creează, în detrimentul debitorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între prestațiile reciproce, în condițiile art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, și procură un avantaj pentru bancă în detrimentul debitorului.
Un argument în plus este și acela că prin OUG nr. 50/2010 s-au limitat comisioanele pe care băncile pot să le perceapă, printre aceste comisioane permise de lege (art. 36 din ordonanță) neregăsindu-se și comisionul pentru acordarea creditului.
Ca atare, fiind întrunite cerințele art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de acordare a creditului (prevăzut de art. 4.1 pct.4.11 din contract) și nulitatea absolută a acesteia, și întrucât comisionul a fost deja plătit integral, prin reținerea sumei de 976 CHF din valoarea creditului acordat, va obliga banca să restituie reclamantului această sumă.
Cât privește comisionul de administrare a creditului, acesta este reglementat prin dispozițiile art. 36 alin. 3 din OUG nr. 50/2010. În contractul părților, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, (art.3 pct.11 din actul adițional nr.1 din 03.10.2012) justificarea perceperii comisionului este cea prevăzută de lege, respectiv pentru monitorizarea, înregistrarea și efectuarea de operațiuni de către bancă în scopul utilizării/rambursării creditului acordat împrumutatului, comisionul stabilit în procent urmând a se aplica la soldul curent al creditului, iar cât privește cuantumul comisionului (0,20%, iar ulterior de 1,15 CHF/lună ), acesta a fost acceptat fără rezerve de reclamant prin semnarea contractului și a actului adițional ulterioar, astfel încât clauzele contractuale privind acest comision nu pot fi apreciate ca abuzive.
Ca urmare, în temeiul textelor de lege menționate, acțiunea reclamantului se va admite în parte, potrivit considerentelor ce preced, și va constată nulitatea clauzei contractuale prevăzute la art. 4 pct.4.11 lit a din contractul de credit nr. HL18364/14.12.2007 încheiat între părți, privind comisionul de acordare a creditului, și dispune eliminarea acesteia din contract. Va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 976 CHF, încasată cu titlu de comision acordare credit, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data de 07.10. 2014 și până la plata efectivă a sumei.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul O. M.( CNP_) cu domiciliul procesual ales în A., ..43, . contradictoriu cu pârâtele B. SA cu sediul în București, ..6A, sector 2 și E. N. Europe Funding II B.V cu sediul în A., Calea A. V. nr.63-67, ..28 A, jud.A. și în consecință:
Constată nulitatea clauzei contractuale prevăzute la art. 4 pct.4.11 lit a din contractul de credit nr. HL18364/14.12.2007 încheiat între părți, privind comisionul de acordare a creditului, și dispune eliminarea acesteia din contract.
Obligă pârâta S.C. B. S.A. să restituie reclamantului suma de 976 CHF, încasată cu titlu de comision acordare credit, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data de 07.10. 2014 și până la plata efectivă a sumei.
Respinge în rest acțiunea reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2015.
Președinte Grefier
R. A. C. P. S.
Red/tehnored/ R./PS/24.04.2015
5 ex/3 ex
O. M.-A., ..43, . (la av. Bățălărian S.)
B. SA - București, ..6A, sector 2
E. N. Europe Funding II B.V - A., Calea A. V. nr.63-67, ..28 A, jud.A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3132/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 1486/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
