Contestaţie la executare. Sentința nr. 2879/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2879/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 2879/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2879
Ședința publică din 21.05.2015
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de contestatorii T. I. și T. S. în contradictoriu cu intimatul C. B. SA.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 07.05.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 21.05.2015.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /16.10.2014, contestatorii T. I. și T. S., au solicitat în contradictoriu cu intimatul C. B. SA, anularea formelor de executare efectuate în dosar execuțional nr. 259/2014 al B.E.J. G. H. D. și repunerea părților în situația anterioară cu suspendarea executării silite a cheltuielilor de executare și cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că au deținut calitatea de asociat al ., care a încheiat contractul de credit nr. 502/19.06.2008 pentru suma de 250.000 lei, împrumut garantat cu ipoteca asupra imobilului situat în A., .. 38/A, jud. A., înscris în CF nr._ A., proprietatea contestatorilor. Societatea a intrat în procedura falimentului la data de 15.05.2013, închisă la data de 18.09.2013 prin sentința civilă nr. 2431 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ . Cu toate că societatea a fost lichidată au continuat să achite creditul acordat împrumutatei. Au încheiat un angajament de plată prin care s-a stabilit o obligație de plată în sumă de 1.000 euro/lună.
Încă de la data încheierii contractului de credit și a contractului de ipotecă de rang I, contestatorii au avut domiciliul în Germania. În luna octombrie 2014, când au venit în țară au constatat că s-a procedat la executarea silită a garanției, respectiv imobilul ipotecat.
Deși de la data acordării creditului și până în prezent au achitat suma de 235.047 lei, li s-a comunicat de către bancă tot la adresa imobilului cu care au garantat restituirea creditului și unde nu locuiește nimeni (imobilul nici nu este finalizat) că datoria pe care o au de plată este în sumă de 248.667,97 lei. Au mai achitat suma de 3.000 lei și au încheiat un angajament de plată la data de 06.10.2014 în calitate de terț garant. Totuși, la data de 08.10.2014 au primit de la OCPI înscrierea somației în cartea funciară a imobilului proprietatea lor. În data de 09.10.2014 s-au prezentat la bancă pentru a cere lămuriri și li s-a comunicat prin adresa nr._/09.10.2014 că executarea silită nu a fost întreruptă, ci doar suspendată.
Nulitatea actelor de executare este atrasă de necomunicarea cu debitorul a titlul executoriu și a somației pentru a-și îndeplini obligația de plată în termenul acordat de lege, respectiv înștiințarea despre demararea executării silite, contrar art. 666-667 C.pr.civ. Acest fapt atrage nulitatea absolută a executării silite. Au aflat întâmplător despre executare, de la reprezentanții băncii care i-au comunicat că în condițiile în care va semna un nou angajament de plată vor înceta formele de executare împotriva lor și a bunurilor proprietatea acestora.
Creanța pusă în executare nu este certă, lichidă și exigibilă, iar titlul executoriu conține clauze abuzive, lovite de nulitatea absolută.
Astfel, s-a început executarea silită pentru suma de 259.307,03 lei, la care se adaugă suma de 10.202,40 lei cheltuieli de executare. Este imposibil ca datoria să fie în acest cuantum, în condițiile în care creditul acordat a fost de 250.000 lei și până în prezent a achitat suma de 235.047 lei. O incertitudine a modului de calculul rezultă și din faptul că în luna ianuarie 2013 debitul restant era de 103.480,77 lei, iar după ce au mai plătit aproape doi ani, datoria ajunge la suma de 259.307,03 lei.
În ce privește clauzele abuzive, art. 4.1 din contract a prevăzut posibilitatea modificării dobânzii de către bancă pe parcursul derulării creditului, fără acordul clientului, cu mențiunea că graficul de rambursare este orientativ și se va modifica la fiecare actualizare a PR (dobânzii de bază). Nu se indică în modul de calcul ce înseamnă PR și la ce se raportează. Art. 4.3 arată că banca are dreptul să modifice procentul de dobândă în funcție de costul de finanțare sau evoluția dobânzilor pe piața financiar-bancară sau în cazul modificării performanței financiare a clientului. Având în vedere faptul că aceste criterii de modificare unilateral a dobânzii sunt vagi și lăsate la libera apreciere a băncii, transformă practic contractul sinalagmatic într-unul aleatoriu. Formula de calcul al dobânzii pe perioada derulării creditului a fost modificată de către pârâta și contravine acordului părților dat la încheierea contractului. Astfel, deși în contractul de credit s-au prevăzut câteva elemente componente ale dobânzii, la stabilirea dobânzii datorate de către împrumutat se au în vedere costurile băncii și profitul obținut de către aceasta, precum și, în cazul dobânzii variabile, indicele de referință în raport de care intervine variația dobânzii. În contractul de credit se menționează expres doar că dobânda este variabilă, nu însă și criteriile în funcție de care variază.
În conformitate cu art. 93 lit. f și h din OG nr. 21/1992, banca avea obligația de a încheia un act adițional care să prevadă modul de calcul al dobânzii, perioada și/sau condițiile în care survine modificarea dobânzii și care să precizeze în mod clar modificarea dobânzii, în speță în funcție de fluctuația indicelui de referință Robor. Potrivit Legii 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului. În acest sens, o clauză care nefiind direct negociată cu împrumutatul este de natură să rupă în mod semnificativ echilibrul contractual dintre părți în detrimentul împrumutatului contrar cerințelor bunei-credințe care determină în cele din urma un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, este abuzivă. Clauza litigioasă îi dă dreptul băncii să modifice în mod unilateral clauze esențiale ale contractului și să stabilească penalități și comisioane care să depășească cu mult datoriile inițiale ale împrumutatului. Clauza penală trebuie să aibă ca scop conform repararea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutarea unei obligații din partea debitorului aceasta finalitate realizându-se prin plata ratelor scadente cuprinzând și dobânda aferentă și nicidecum prin plata de dobânzi majorate, o . comisioane și alte penalități aferente unui contract. S-a statuat cu valoare de principiu că, în realitate, contractele de credit sunt contracte de adeziune pe care împrumutatul le acceptă sau nu, rolul negocierii fiind practic eliminat.
Aceeași problemă este și în cazul nenumăratelor comisioane respectiv de analiză, gestiune, de neutilizare, de refinanțare, de reanaliză, de rescadențare, de reeșalonare, de rambursare anticipată, comision aniversar ( perceput în fiecare an deși împrumutata a fost radiată încă din 2010), precum și orice alte comisioane sau costuri neindividualizate în mod expres.
Câtă vreme nu este indicat modul de calcul al tuturor acestor dobânzi și comisioane nu se poate vorbi de o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să fie pusă în executare silită.
De asemenea, cu toate că a arătat ca societatea a fost radiată din Registrul comerțului încă din 2010 și lichidată la 18.09.2013, banca a continuat contractul de credit ca și cum societatea încă mai exista și desfășoară activitate. Potrivit normelor BNR, în cazul creditelor debitorilor aflați în faliment, se stopează calculul de accesorii.
În ceea ce privesc cheltuielile de executare în cuantum de 10.202,40 lei, sunt excesiv de mari raportat la complexitatea executării și nelegal stabilite. În temeiul art. 669 C.pr.civ., solicită ca, fără plata vreunei cauțiuni, să se dispună suspendarea executării silite a cheltuielilor de executare.
În drept, a invocat art. 650, art. 662, art. 669, art. 711 și urm., art. 453 C.pr.civ., Legea 193/2000, OUG nr.174/2008, OG nr.21/1992, OUG 50/2010.
Prin întâmpinare (f.34-39), intimatul a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și neîntemeiată.
În motivare, a arătat că, în baza contractului de credit nr. 502/19.06.2008, a acordat societății comerciale . un credit în valoare de 250.000 lei, garantat cu ipoteca de rang I asupra imobilului (casa și teren) situat în A., .. 38/A, ., jud. A., înscris în CF nr. 5535, proprietatea contestatorilor. În acest sens s-a încheiat contractul de garanție reală imobiliară nr. 2263/20.06.2008, autentificat sub nr. 1776/20.06.2008 la BNP V. și Memet. Garanții ipotecari, proprietari ai imobilului, au fost de acord cu instituirea ipotecii până la rambursarea integrală a creditului acordat . și a dobânzilor aferente, a comisioanelor și a celorlalte obligații ce decurg din contractul de credit nr. 502/19.06.2008, cunoscând că în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute în contractul de credit, banca se va putea îndestula cu sumele obținute prin executarea silită a bunului imobil specificat.
În data de 14.01.2013, garantul ipotecar T. I. a depus un angajament de plată pentru debitele restante ale societății împrumutate, care la acel moment erau deja în cuantum de 103.480,77 lei. Prin acest act a recunoscut valoarea restanțelor acumulate, iar banca, în condițiile achitării datoriei pe cale amiabilă, a fost de acord cu neînceperea urmăririi silite asupra bunului imobil adus în garanție. Angajamentul de plată nu a fost respectat, făcându-se doar plăți sporadice, situație ce a dus la demararea executării silite. Astfel, întrucât împrumutatul nu și-a îndeplinit obligația de plată la scadență a ratelor de credit și a dobânzilor aferente, banca a declarat exigibilitatea anticipată a creditului la data de 02.08.2013, conform art. 9.1 lit. f din contract, iar la data de 15.09.2014 a declanșat procedura de executare silită în vederea recuperării creanței de 249.104,63 lei, la care se calculează în continuare dobânzi penalizatoare până la data achitării integrale a debitului.
Astfel, B. G. H. D., în baza titlului executoriu contract de ipotecă nr. 2263/20.06.2008, a deschis dosarul de executare nr. 259/2014, iar prin încheierea civilă nr. 9497/19.09.2014, pronunțată în dosarul nr._/55/2014, Judecătoria A. a încuviințat executarea silită. Ca urmare, în data de 24.09.2014, a fost emisă somația de plată pentru suma de 259.307,03 lei, reprezentând creanță, onorariu și cheltuieli de executare. La data de 30.09.2014, la solicitarea executorului judecătoresc, OCPI A. a dispus notarea în cartea funciară a imobilului somația de plată pentru suma de 259.307,03 lei, iar ulterior, la data de 06.10.2014, debitorii garanți au depus un nou angajament la plată pentru datoria societății împrumutate, care la acel moment era în valoare totală de 251.887,28 lei. În baza acestui angajament de plată, înregistrat sub nr. AR23576, banca a solicitat prin adresa nr. AR23577/06.10.2014 comunicată B. G. H. D. suspendarea executării imobiliare din dosarul execuțional nr. 259/2014.
În ce privește înștiințarea debitorul despre executare și comunicarea titlului executoriu și a somației, a arătat că B. G. H. D. a emis în data de 24.09.2014 înștiințarea debitorului, totodată comunicând somația de plată din 24.09.2014, somația imobiliară de plată din 24.09.2014, încheierea civilă nr. 9497/19.09.2014 privind încuviințarea executării silite, titlul executoriu și încheierea din 24.09.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită. Comunicarea acestor înscrisuri s-a făcut la adresa din Germania, cunoscută la momentul începerii executării silite din informațiile furnizate de debitorul garant cu ocazia încheierii angajamentului de plată din data de 14.01.2013.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, a arătat că datoria în valoare de 249.104,63 lei, reprezintă credit, dobânzi și comisioane restante conform contractului de credit nr. 502/19.06.2008 și este compusă din: credit restant în valoare de 167.947,32 lei; dobânzi în valoare de 79.996,41 lei și comisioane în valoare de 1.160,90 lei. Suma rezultă din contractul de credit, fișa personală a societății comercială, iar modificarea dobânzii din istoricul de credit. La această sumă se calculează în continuare dobânzi penalizatoare până la recuperarea integrală a debitului.
Cât privește existența clauzelor abuzive, a arătat că contestatorii nu sunt parte la contractul de credit, astfel că garanții ipotecari, persoane fizice, nu au calitate să critice conținutul contractului de credit. Raporturile contractuale cu banca ale contestatorilor rezultă din contractul de garanție reală imobiliară nr. 2263/20.06.2008, pe care l-au semnat în calitate de garanți persoane fizice. Dispozițiile legale privind clauzele abuzive nu au aplicabilitate în cauza de față deoarece este vorba despre un contract de credit încheiat între comercianți/profesioniști (persoane juridice), iar nu despre un contract de credit încheiat între un comerciant/profesionist și un consumator, astfel cum este definit prin lege termenul de consumator.
Neîntemeiată este și criticarea faptului că nu s-a stopat calculul accesoriilor pentru creanța rezultată din contractul de credit. Astfel, cu privire la debitoarea ., având în vedere că această societate este radiată încă de la data de 21.12.2010, este evident că nu îi mai sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din Legea nr. 58/2006 privind stoparea calculului accesoriilor. Cu privire la terții garanți, prevederile Legii nr. 85/2006 nu le sunt opozabile și nu beneficiază acestora.
Față de cheltuielile de executare silită în cuantum de 10.202,40 lei, a arătat că au fost stabilite în limitele prevăzute de Ordinul MJ nr. 2550/C/2006 și art. 39 din Legea nr. 188/2000, în raport de valoarea creanței și modalitățile de executare silită solicitate, munca efectiv depusă de executor.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării în ce privește cheltuielile de executare, consideră că acesta este neîntemeiat. Cererea nu cuprinde nicio motivare, nefiind indicată nicio rațiune care ar justifica urgența măsurii în cauză, în condițiile în care creditoarea a avansat o parte din aceste cheltuieli și are de recuperat o creanță semnificativă, iar orice întârziere cauzează prejudicii băncii.
În drept, a invocat art. 205, art. 622, 666, 163 alin. 3 C.pr.civ, Legea nr. 193/2000, art. 41 din Legea nr. 85/2006, Ordinul MJ nr. 2550/C/2006 și art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Prin note de ședință (f.97-100), contestatorii au arătat că, atâta timp cât sunt obligați la plata datoriei cuprinse în contractul de credit, au interesul în stabilirea clauzelor abuzive care influențează în mod direct cuantumul datoriei principale. Nulitățile invocate sunt absolute, deci care pot fi invocate în orice moment și de oricine.
Cu toate că a arătat că societatea a fost radiată încă din anul 2010 și lichidată la 18.09.2013, banca nu a luat în considerare această situație și a continuat contractul de credit ca și cum societatea încă mai exista și desfășura activitate. Or, potrivit normelor BNR, în cazul creditelor aferente debitorilor aflați în faliment, se stopează calculul de accesorii. A arătat că a formulat cereri de reducere a dobânzii și calculului acesteia în funcție de Robor, însă toate demersurile au rămas fără niciun rezultat.
În ce privește îndeplinirea procedurii de citare, a arătat că nu rezultă îndeplinirea de către executorul judecătoresc a acestei obligații, ci doar comunicarea actelor de procedură la adresa imobilului supus executării silite. Încă de la data încheierii contractului de credit au avut cetățenia germană și domiciliul în Germania.
Pentru a înlătura efectele deosebit de grave ale unei executări silite au mai achitat suma de 3.000 lei, iar ulterior formulării contestației la executare au mai achitat suma de 3.000 lei. La o analiză a extraselor de cont pentru aceste sume au constatat că din cei 6.000 lei depuși în ultimele două luni s-au dedus doar comisioane, cheltuieli, comisioane urmărire, dobânzi, dobânzi restante, comisioane restante și nu s-a scăzut nici măcar un leu din credit, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privesc cheltuielile de executare în cuantum de 10.202,40 lei, acestea sunt excesiv de mari. Executorul judecătoresc a stabilit un onorariu în cuantum de 9.660 lei cu TVA inclus, iar ulterior a mai stabilit un onorariu separat pentru fiecare act întocmit de acesta, depășind astfel cuantumul legal. În cadrul executării silite chiar dacă se emit adrese și se comunică acte de procedură, fapt de altfel inerent activității de executare silită, pentru acestea nu se percep onorarii separate, ci doar un singur onorariu cu reflectă întreaga activitate desfășurată în cadrul acelui dosar.
În probațiune, se depun înscrisuri: carte de identitate . (f.7, 56), încheiere de CF nr._/2014 (f.8-9), extras CF nr._ A. (f.10), contract de credit nr. 502/19.06.2008 (f.11-19, 40-48), adresa nr._/05.09.2014 (f.20), contract de garanție reală imobiliară nr. 2263/20.06.2008 (f.21-23, 49-54), angajament de plată din 14.01.2013 (f.39), cerere executare silită nr. AR21505/11.09.2014 (f.57-58), încheierea civilă nr. 9497/19.09.2014 din dosarul nr._/55/2014 (f.59-60), înștiințare emisă la 24.09.2014 de B. G. H. D. (f.61), somație de plată emisă la 24.09.2014 de B. G. H. D. (f-62), somația imobiliară de plată emisă la 24.09.2014 de către G. H. D. (f.63), încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită din 24.09.2014 (f.64), dovadă comunicare acte de urmărire (f.65), încheierea nr._/30.09.2014 emisă de OCPI A. (f.66), angajament de plată din 06.10.2014, înregistrat sub nr. AR23576 (f.67), adresa nr. AR23577/06.10.2014 formulată de C. B. SA Sucursala A. (f.68), fișa personală de cont a clientului . pentru perioada 19.06.2008 – 03.11.2014 (f.69-79), istoric de credit pentru perioada 23.06.2008 – 27.06.2014 (f.80-84), raport de reevaluare nr. R108 AR/24.12.2013 (f.85-86), extrase de cont (f.101-116), grafic de rambursare emis în data de 23.10.2008 (f.127-130), grafic de rambursare al . emis în data de 08.01.2013 (f.140-142). S-a administrat proba cu expertiza contabilă judiciară, raportul fiind întocmit de către expert H. (B.) D. (f.146-169, 189-192).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 259/2014 al B.E.J. G. H. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între debitoarea principală . și intimată s-a încheiat contractul de credit nr. 502/19.06.2008 (f.11-19, 40-48), pentru suma de 250.000 lei, cu destinația de investiți.
Creditul a fost garantat prin constituirea unei garanții reale imobiliare conform contractului nr. 2263/20.06.2008, autentificat sub nr. 1776/20.06.2008 la BNP V. (f.21-23, 49-54). În acest contract, la pct. 17 (f. 22 verso) s-a specificat expres că, în caz de neachitare a creditului, dobânzilor și comisioanelor și a celorlalte obligații, banca se va putea îndestula prin executarea silită a bunului.
Ulterior, contestatorul Tototi I. a încheiat și contractul de fidejusiune nr. 62/14.01.2013, prin care s-a obligat în solidar (pct. 5), renunțând la beneficul de discuțiune și indiviziune (f. 19-21 d.e).
Societatea debitoare a intrat în faliment și lichidată la 18.09.2013, fapt afirmat de ambele părți.
Pentru plata creditului restant, creditoarea a introdus cerere de executare silită la B. G. H. D., fiind constituit dosarul de executare nr. 259/2014. Prin încheierea nr. 9497/19.09.2014, pronunțată în dosarul nr._/55/2014, Judecătoria A. a încuviințat executarea silită (f. 36 d.e).
Împotriva acestei executări silite a fost formulată prezenta contestație la executare, contestatorii invocând ca motive de nulitate încălcarea art. 666-667 C.p.c. privind înștiințarea debitorului și comunicarea somației, lipsa caracterului cert și lichid al creanței, respectiv calcularea în mod greșit a accesoriilor (dobânzi și comisioane) după .. Ca apărări de fond împotriva titlului executoriu, au invocat existența unor clauze abuzive privind modificarea dobânzii și plata comisioanelor. De asemenea, au contestat cuantumul cheltuielilor de executare.
În ce privește înștiințarea contestatorilor despre demararea executării silite și comunicarea actelor prevăzute de art. 666-667 C.p.c, instanța reține, contrar celor susținute de contestatori, că executorul judecătoresc a respectat aceste dispoziții, comunicând la domiciliul contestatorilor încheierea de încuviințare a executării, titlul executoriu și somația (f. 61-65) la domiciliul acestora din 8087 Munchen, Konigsteinstr, nr. 4, Germania, indicat de însăși contestatori în angajamentul de plată din data de 14.01.2013 (f. 55), precum și în contractul de fidejusiune, conform cărții de identitate atașate (f. 56). Într-adevăr, contestatorul mai depune la dosar o altă carte de identitate (f. 7), care apare însă a fi fost eliberată la aceeași dată (12.12.12), cu același termen de valabilitate (11.12.2022) și aceeași . număr (LF08G8WHR -_). Comunicarea s-a făcut însă legal la domiciliul indicat de însăși contestator și care rezultă dintr-o carte de identitate valabilă. Buna-credință în executarea obligațiilor presupune și comunicarea cu banca a noului domiciliu (în cazul în care într-adevăr acesta s-ar fi modificat), iar această omisiune se datorează culpei acestei persoane, iar acesta nu poate să-și invoce propria culpă.
În ce privește calculul accesoriilor, contestatorii au susținut că acestea nu mai pot fi adăugate după ., conform art. 41 din Legea nr. 85/2006, deci de la data la care nici debitorul principal nu ar mai datora aceste sume. Sub acest aspect, instanța arată că art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 enumera expres categoriile de subiecți de drept care intră sub incidența acestei legi cu caracter special. În ce privește aplicarea art. 41 din această lege, în doctrina și jurisprudența aferentă interpretării acestor dispoziții legale s-a arătat că stoparea calculului dobânzilor operează numai față de debitorul contra căruia s-a deschis procedura, nu și față de codebitori solidari cu acesta sau garanți, între care se enumeră și fidejusori sau garanții ipotecari, care nu sunt supuși acestei proceduri. În consecință, creditorul își va calcula în continuare dobânzile, majorările și penalitățile de întârziere și cheltuielile față de acești codebitori. Această prevedere se coroborează și cu art. 102 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care prevede că „creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan”, însă alin. 2 specifică că „Creditorii conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.” Prin urmare, astfel cum s-a arătat și în doctrină, votarea unui plan de către creditori nu produce efecte cu privire la drepturile lor asupra altor persoane. Creditorii conservă acțiunile lor pentru întreaga valoare a creanței împotriva codebitorilor și fidejusorilor, chiar dacă au votat acceptarea planului. Cu alte cuvinte, planul nu are nicio influență asupra raporturilor dintre creditori și codebitori sau fidejusori, creanțele inițiale nefiind modificate sub aspectul valorificării contra acestor persoane. Prin urmare, creditorii pot introduce acțiuni pentru realizarea creanței împotriva acestor persoane, independent de existența planului de organizare care nu le poate afecta dreptul sub aspectul lichidității și exigibilității.
În ce privește existența unor clauze abuzive, contractul de credit nu intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive. Astfel, conform art. 1 din acest act normativ, intră sub incidența acestui act normativ numai contractele încheiate între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii. Art. 2 alin. 1 și alin. 2 diferențiază explicit noțiunea de „consumator”, prin care se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, față de cea de „profesionist”, prin care se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale. În același sens este și art. 2 lit. b din Directiva 93/13/CEE care stabilește că termenul de „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale. În interpretarea acestui text, CJUE a stabilit că se referă numai la persoane fizice (C-541/99 and C-542/99). De asemenea, în interpretarea termenului de „consumator”, în cauza C‑419/11 (par. 32-34), aceeași Curte a statuat că acesta privește numai consumatorul final privat, care nu este angajat în activități comerciale sau profesionale, deci numai contractele încheiate în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ, fac parte din regimul particular prevăzut de convenția menționată în materie de protecție a consumatorului, în timp ce o asemenea protecție nu se justifică în cazul unui contract care are ca scop o activitate profesională. Mai mult, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate ale art. 2 din Legea nr._ (Decizia nr. 360/2013, Decizia nr. 1129/2008). Prin urmare, pentru a fi aplicabilă protecția oferită de Legea nr. 193/2000 este necesar ca persoana consumatorului să îndeplinească condițiile art. 2 al. 1, anume să fie persoană fizică. În speță însă, contractul de credit a fost încheiat de bancă cu o societatea comercială și mai mult, creditul a avut ca destinație efectuarea unor investiții, deci în obiectul său de activitate.
Deși contestatorii sunt persoane fizice, prin semnarea contractului în calitate de garanți, în drept și în fapt, aceștia au încheiat cu intimatul contracte distincte de contractul de credit, respectiv contracte prin care s-au obligat față de creditorul unei alte persoane, în speță debitoarea principală, să execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa. Așadar, prin acest contract încheiat exclusiv între garat și bancă, intimatul nu a prestat contestatorilor niciun serviciu și nu a vândut niciun bun. Aceasta a acordat împrumutul societății comerciale, persoană distinctă de contestatori care au semnat contractul de ipotecă și fidejusiune în nume propriu și personal, garantând astfel cu imobilul lor executarea obligației în întregime, așa cum a fost ea stabilită între părți. Incidența prevederilor legale nu poate fi reținută nici în considerarea caracterului accesoriu al contractului de garanție în raport de soarta obligației principale, din moment ce debitorul principal este o persoană juridică, iar valabilitatea clauzelor contractuale nu poate fi analizată prin prisma prevederilor Legii nr. 193/2000. Conform art. 2296 C.civ. ( sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de fidejusiune) „Fideiusorul, chiar solidar, poate opune creditorilor toate mijloacele de apărare pe care le putea opune debitorul principal, afară de cele care îi sunt strict personale acestuia din urmă sau care sunt excluse prin angajamentul asumat de fideiusor.” Astfel, cum nici debitorul principal nu ar fi putut apela la aceste dispoziții specifice persoanelor fizice, nici garații nu pot apela la invocarea clauzelor abuzive.
Cu privire la modul de calcul al creanței, art. 662 alin. 2 și alin. 3 C.proc.civ. prevede că „Creanța certă este aceea a cărei existență ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”, respectiv „Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui.”
Întinderea împrumutului acordat rezultă din cuprinsul contractului, anume art. 1.1 care specifică numeric suma împrumutată, pentru ca la art. 4.1, respectiv art. 4.6 și art. 5.1 să se specifice rata dobânzii pentru acordarea creditului, rata dobânzii penalizatoare și comisioanele datorate. În speță, în data de 24.09.2014, a fost emisă somația de plată pentru suma de 259.307,03 lei (f. 39 d.e), reprezentând creanță (249.307,03 lei) și cheltuieli de executare (10.202,40 lei). Instanța apreciază că această creanța este certă, ea rezultând din contractul de credit semnat de către debitoare și garantat de contestatori, și, de altfel, recunoscute de către aceștia. Conform expertizei judiciare (f.146-169, 189-192), suma rămasă de achitat la data de 15.09.2014 (cu accesoriile calculate în continuare și după data de 15.05.2013), ca dată a demarării executării silite, este de 257.014,64 lei (f. 191). Astfel, trebuie reținut și caracterul lichid al creanței, anume întinderea sumei executate.
Cu privire la cheltuielile de executare, acestea au fost stabilite prin încheierea din data de 24.09.2014 la suma de 10.202,40 lei (f. 38).
Instanța arată că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 s-au aprobat onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Conform anexei din acest ordin, pentru fiecare activitate desfășurată de executor, acesta are dreptul la un onorariu stabilit între anumite limite. În situația în care se desfășoară o executare silită indirectă (astfel cum este cazul în speță), onorariul nu se stabilește în funcție de fiecare act de executare în parte, ci per ansamblu, la valoarea creanței, conform dispozițiilor Legii nr. 188/2000 care se completează cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, anexa 1 pct. 3. Astfel, în cadrul executării silite indirecte, chiar dacă se emit notificări și se comunică acte de procedură – fapt de altfel inerent activității de executare silită -, pentru acestea nu se percep onorarii separate, ci doar un singur onorariu, cel stabilit la valoarea creanței. Notificarea și comunicare actelor procedurale este taxată separat în situația în care o persoană, spre exemplu, se adresează executorului judecătoresc cu o cerere de notificare a unei somații de punere în întârziere, ori în alte situații în care este necesară comunicarea unor acte prin intermediul executorului judecătoresc. Instanța are în vedere și art. 669 C.proc.civ. care reglementează cheltuielile de executare și apreciază că suma stabilită cu titlu de consultații, de redactare sau emitere somații nu poate fi inclusă în categoria cheltuielilor cu îndeplinirea actelor de executare și care privesc cheltuieli materiale efective, iar nu sume datorate pentru munca intelectuală a executorului și care se justifică prin perceperea unui onorariu. Astfel, din cuprinsul art. 669 alin. 3 C.pro.civ. rezultă că celelalte cheltuieli de executare, cu excepția onorariilor, privesc strict cheltuieli materiale efective suportate de executor (taxe, cheltuieli de transport, de comunicare sau de publicitate), care, conform alin. 4 se stabilesc prin încheiere, pe baza dovezilor. Sub acest aspect, la dosar există doar o chitanță privind plata sumei de 60 lei reprezentând taxă înscriere în cartea funciară (f. 51 d.e) și din încheierea de încuviințare (f. 36) mai rezultă o taxă judiciară de 60 lei, care însă sunt prevăzute separat în încheierea din data de 24.09.2014.
În ce privește onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 9.660 lei, acesta depășește valoarea maximă stabilită de art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000. Astfel, debitul urmărit este de 249.307,03 lei, prin urmare, onorariul maxim pe care executorul judecătoresc poate să îl perceapă este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, deci suma de 7.793 lei. În speță, executorul judecătoresc a stabilit onorariul la valoarea maximă și depășit această valoare prin adăugarea TVA-ului. Or, astfel cum s-a reținut mai sus, atât timp cât onorariile au fost stabilite prin lege cu o anumită limită maximă, iar această limită nefiind stabilită în favoarea executorului, ci a debitorului, instanța consideră că indiferent dacă executorul este plătitor de TVA, limitele stabilite prin art. 39 din Legea nr. 188/2000 nu pot sub nicio formă să fie depășite. De asemenea, onorariile trebuie stabilite în funcție de complexitatea cauzei, cele prevăzute de lege fiind maximale. Astfel, instanța reține că executarea privește o creanță garantată cu un drept de ipotecă asupra unui imobil și că debitorii au achitat periodic sume de bani în contul creanței, creditorul solicitând chiar suspendarea executării silite (f. 52 d.e). Astfel, nu se justifică un onorariu maximal.
Față de toate acestea, instanța va reduce cheltuielile de executare stabilite în dosarul de executare nr. 259/2014 al B. G. H. D. de la suma de 10.202,40 lei la suma de 6.000 lei.
În baza art. 453 alin. 2 C.p.c, față de admiterea în parte acțiunii, instanța va obliga intimata la plata sumei de 300 lei către contestatori, iar față de art. 45 alin. 1 lit. f și alin. 2 din OUG r. 80/2913, reținând că contestatorii au achitat taxa judiciară de timbru de 1.000 lei, iar acțiunea a fost admisă doar sub aspectul reducerii cheltuielilor de executare (la suma de 6.000 lei), instanța va dispune restituirea către contestatori a sumei de 299 lei achitată cu acest titlu, proporțional cu partea de cerere admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatorii T. I., identificat cu CI eliberată de autoritățile germane la data de 12.12.2012, nr._, CNP LFO8G8WHR și T. S., născută la data de 13.08.1949, ambii domiciliați în Germania, Munchen, .. 15, ambii cu domiciliul procesual ales în A., ., ., la Cabinet avocat L. L. în contradictoriu cu intimata C. B. SA, înregistrată la O.R.C. București sub nr. J_, C.U.I._, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 13, sector 3.
Reduce cheltuielile de executare stabilite în dosarul de executare nr. 259/2014 al B. G. H. D. de la suma de 10.202,40 lei la suma de 6.000 lei.
Obligă intimata la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
Dispune restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru în sumă de 299 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2015.
Președinte,Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/23.06.2015
6 ex./3 . comunică cu:
T. I.,
T. S., ambii cu domiciliul procesual ales în A., ., ., la Cabinet avocat L. L.
C. B. SA, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 13, sector 3
După rămânerea definitivă se comunică cu B. E. Judecătoresc G. H. D., cu sediul în A., ., ., conform art. 719 alin. 4 C.p.c.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2880/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2853/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
