Pretenţii. Sentința nr. 5802/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5802/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 5802/2015
R.
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5802
Ședința publică din 29.10.2015
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta D. E. I. în contradictoriu cu pârâta . Reasigurare SA și intervenientul forțat C. C. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei av. L. Sarac M. și martora S. D., lipsind reclamanta, reprezentantul pârâtei și intervenientul forțat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în baza art. 311 Cod procedură civilă, sub prestare de jurământ este audiată martora, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri.
Instanța, în baza art. 244 Cod procedură civilă, declară cercetarea judecătorească terminată, iar în baza art. 394 C.pr.civ. închide dezbaterile și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale și materiale, arătând totodată că suma solicitată de 5.000 lei pentru daunele morale este o sumă mică, având în vedere practica judiciară în domeniu, iar daunele materiale au fost dovedite cu înscrisuri. Cu cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 24.07.2015, reclamanta D. E. I. a chemat în judecată pârâta . Reasigurare SA și intervenientul forțat C. C. R., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de:
- 5.000 lei reprezentând daune morale, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data producerii accidentului și până la data achitării efective și dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului și până la data plății efective;
- 697,35 lei reprezentând daune materiale, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data producerii accidentului și până la data achitării efective și dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului și până la data plății efective;
- Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 20.03.2015, pe DN 79, la km 6+450, în apropierea localității Livada, jud. A., a avut loc un accident de circulație în care a fost implicată, în calitate de conducător al autoturismului marca Mercedes Benz A160, cu nr. de înmatriculare_ și mașina condusă de intervenientul forțat, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, iar în urma accidentului, autoturismul condus de reclamantă a fost avariat, iar reclamanta a suferit vătămări corporale.
Culpa exclusivă în producerea accidentului aparține intervenientului forțat, care a încălcat prevederile art. 511 din OUG nr. 195/2002, motiv pentru care acesta este cercetat în dosarul penal nr. 2265/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
În urma accidentului, reclamanta a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., în perioada 20.03.2015 – 23.03.2015, iar în data de 23.03.2015, reclamanta a fost transferată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a rămas internată până în data de 25.03.2015.
Potrivit Raportului de primă expertiză medico-legală nr. 116/A/21.04.2015 emis de S.J.M.L. A., reclamanta a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale.
Imediat după accident și pe perioada spitalizării, medicii i-au interzis reclamantei să se miște din pat, spunându-i-se că mișcarea poate cauza o secțiune a măduvei și să paralizeze, iar această veste i-a cauzat reclamantei o traumă psihică majoră, fiindu-i administrate anxiolitice (xanax), pentru a face față traumei.
Pe toată perioada convalescenței, reclamanta nu s-a putut ocupa de gospodărie, nu a putut face mâncare, curățenie etc., fiind nevoită să apeleze la alte persoane în acest scop.
A mai arătat reclamanta că și în prezent are dureri în zona vătămată, iar din punct de vedere psihic, a rămas marcată de incident și de trauma prin care a trecut, simțind o tensiune constantă în timpul deplasării cu un autovehicul.
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate, de 697,35 lei, reclamanta a arătat că acestea se compun din: 63 lei – cost expertiza medico legală; 100 lei – cost transport de la Timișoara la domiciliul său din Chișineu Criș și 534,35 lei – pierdere venit.
În ce privește despăgubirile morale, reclamanta a suferit atât vătămări corporale cât și o traumă psihică urmare a accidentului de circulație în care a fost implicată, iar raportat la traumele suferite și la practica judiciară în domeniu, reclamanta a apreciat că suma de 5.000 lei reprezintă o compensație echitabilă.
Repararea integrală a prejudiciului, în cadrul răspunderii civile delictuale, presupune atât acoperirea pierderii efective suferite, cât și beneficiul nerealizat, fiind extrem de important ca toate consecințele dăunătoare ale faptei ilicite să fie înlăturate, nu numai o parte din acestea, iar indexarea reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv, având drept obiectiv păstrarea valorii reale a obligației. În timp ce dobânda reprezintă tocmai folosul nerealizat, aceasta reprezentând o modalitate de reparare a prejudiciului având ca obiectiv majorarea valorii reale a obligației evaluabile în bani proporțională cu pierderea lipsei de folosință a sumei de bani corespunzătoare acestei obligații.
Potrivit Deciziei nr. 3966/11.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia răspunderii civile pentru prejudicii produse de accidente de vehicule, dobânda legală este datorată de la data punerii în întârziere (data formulării cererii de chemare în judecată) – decizia este dată sub imperiului vechiului cod civil, iar noul cod civil lămurește acest aspect potrivit art. 1523 alin. 2 lit. e).
A mai arătat reclamanta că vinovat de producerea accidentului este intervenientul forțat, iar existența contractului de asigurare a vehiculului condus de acesta, rezultă din polița de asigurare RCA ./16/H16/DV nr._ încheiat cu pârâta, deci pârâta poate fi obligată la plata despăgubirilor civile menționate.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 194 cod procedură civilă, art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386, 1387, 1391 Cod civil, Legea nr. 136/1995.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar în copii certificate: polița RCA, adrese, raport de primă expertiză medico legală, bilete de ieșire din spital, certificat de concediu medical, adeverințe, chitanțe.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului de cercetare penală nr. 2265/P/2015, diminuarea pretențiilor reclamantei conform jurisprudenței din R., respingerea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii ca netemeinică, având în vedere dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011 precum și respingerea capătului de cerere cu privire la obligarea sa la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În ce privește daunele materiale solicitate de reclamantă, pârâta a apreciat că nu este suficientă simpla enumerare a cheltuielilor efectuate, fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale a prejudiciului suferit, invocând prevederile art. 49 pct. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/2011.
Referitor la daunele morale, pârâta a solicitat a se avea în vedere faptul că: leziunile traumatice nu au pus în pericol viața reclamantei; reclamanta nu a rămas cu infirmitate posttraumatică; cadrul socio-economic existent în R. și jurisprudența din R..
A mai arătat pârâta că acordarea de despăgubiri în urma producerii unui eveniment rutier nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1179/11.02.2011, în care statuează principiul judecării în echitate la acordarea daunelor morale.
A apreciat pârâta că sumele solicitate în prezenta cauză sunt imense dacă ar fi acordate de către instanța de judecată, ar depăși granițele unor daune morale rezonabile și funcția pe care aceste daune morale o au, aceea de compensare pentru părțile vătămate care au fost supuse unor suferințe fizice și psihice.
Scopul despăgubirii cu titlu de daună morală constă exclusiv în compensarea suferinței, fizice și psihice, a victimei și, dincolo de funcția (scopul) compensatorie, nu mai poate exista nimic sub aspectul daunelor morale și ca urmare, acestea nu pot fi acordate sub nici o altă motivare.
În cauză a fost vorba despre un eveniment produs din culpă și sumele pe care cei vătămați pot să le primească trebuie să se raporteze și la împrejurările în care s-a produs evenimentul asigurat – vătămare corporală din culpă.
A mai arătat pârâta că potrivit art. 49 pct. 1 lit. f) din ordinul CSA nr. 14/2011, care este aplicabil în speță, asigurătorul asigură despăgubiri pentru daunele morale potrivit legislației și jurisprudenței din R.; legislație pentru determinarea cuantumului daunelor morale încă nu există în R., dar există jurisprudență.
A considerat pârâta că instanța de judecată trebuie să constate că repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, însă sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să reprezinte nici măsuri excesive pentru autorul pagubei (intervenientul din prezenta cauză) și nici venituri nejustificate pentru persoana lezată (reclamanta).
Suferințele psihice determinate de accident, îndreptățește reclamanta la acordarea unor daune morale, nu însă și la cuantumul pretins, situație în care instanța de judecată trebuie să aibă în vedere la stabilirea acestui cuantum acordarea unei reparații corespunzătoare, ceea ce presupune măsurarea amplorii reale a prejudiciului și o strictă echivalare în drepturi bănești.
Cu privire la acordarea dobânzii legale, pârâta a considerat că cererea reclamantei este nu numai nefondată ci este chiar inadmisibilă întrucât nu se poate acorda dobânda legală la daune morale deoarece nu există temei legal sub acest aspect.
Sunt inadmisibile penalitățile sau dobânda întrucât cuantumul daunelor morale nu poate fi supus unei cuantificări exacte, datorită naturii valorii nepatrimoniale ce au fost lezate, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, dreptul la despăgubire pentru prejudiciul moral încercat de reclamantă născându-se chiar în temeiul hotărârii instanței de judecată și nu înainte, rezultând că în cazul daunelor morale nu este operantă aplicarea unei penalități/dobândă, acestea nefiind supuse unei cuantificări exacte.
A mai precizat pârâta că potrivit art. 36 alin. 1 raportat la art. 37 din ordinul CSA nr. 14/2011, momentul de la care se calculează penalități de întârziere sau dobânda este reprezentat de a 11-a zi de la data comunicării hotărârii către asigurător.
Față de toate acestea, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv să fie obligată pârâta la plata daunelor materiale în limita cuantumului dovedit și la plata unui cuantum diminuat al daunelor morale, daunele morale acordate urmând să asigure o compensare echitabilă a suferințelor reclamantei și nu o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, raportat la circumstanțele de fapt și drept invocate precum și la practica judiciară în materie, iar în ceea ce privește capătul de cerere referitor la dobânda legală, pârâta a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
În drept pârâta a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă, Legea nr. 136/1995 și Ordinul 14/2011 la CSA.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu se impune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr. 2265/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
A mai arătat reclamanta că trebuie avut în vedere și faptul că prejudiciul suferit este consecința unei fapte delictuale săvârșită de o altă persoană, vinovată de producerea accidentului, or, în situația răspunderii delictuale, dovada prejudiciului se poate face cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori.
Reclamanta și-a reiterat în rest punctele de vedere exprimate prin acțiune, solicitând astfel respingerea apărărilor pârâtei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin încheierea de ședință din data de 08.10.2015, având în vedere Ordonanța de clasare emisă de P. de pe lângă Judecătoria A. la data de 22.06.2015, în dosarul nr. 2265/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., instanța a respins cererea de suspendare a prezentei cauze precum și cererea de acvirare a dosarului penal, având în vedere că nu se contestă modalitatea de producere a accidentului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, practică judiciară (f. 57-112) și proba cu martora S. D. (f. 113-114).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 20.03.2015, pe DN 79 dinspre Oradea, la km 6+450 m, înainte se sensul giratoriu de lângă . autoturismul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare_, a fost lovită de autoturismul condus de intervenientul C. C. R., care circula în spatele reclamantei. Intervenientul nu a fost atent la drum, nu a păstrat distanța suficientă între cele două autoturisme astfel că a intrat în coliziune cu autoturismul condus de reclamantă care încetinise pentru a intra în sensul giratoriu.
Conform raportului de expertiză medico-legală depus la filele 13-16, reclamanta a suferit o fractură de corp vertebral T 10 amielică fiind internată în Spitalul Clinic Județean de Urgență A. pentru 3 zile și pentru alte 3 zile în Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara unde s-a constatat că reclamanta suferea de hernie de disc cervicală C4.5 fără simptomatologie mielo-radiculară. La externare i s-a recomandat reclamantei repaus fizic pentru 7 zile, evitarea efortului fizic intens și expunerea la variații de temperatură. De asemenea, i s-a recomandat fizio-kineto-terapie de întreținere pentru HDC 4-5.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, reclamanta a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite.
Conform declarației martorei S. D., însă, după externare, reclamanta a stat acasă două săptămâni, iar când s-a întors la locul de muncă, nu a putut să intre în operații (reclamanta fiind asistentă la secția Intervenții cardiovasculare din clinica Medicor), deoarece trebuia să poarte o vestă, guler și o fustă de protecție care aveau în compoziție plumb, fiind deci foarte grele, iar reclamanta se plângea că o doare spatele din această cauză. De asemenea, martora a declarat că deși anterior accidentului reclamanta participa la mai multe operații pe zi, chiar și 10, în prezent nu poate să ia parte la mai mult de 2-3 cazuri pe zi.
Totodată, potrivit martorei, după accident, reclamanta a rămas marcată psihic, fiindu-i teamă să vină cu mașina la serviciu iar pe de altă parte, se gândea la posibilitatea ca aceasta să fi rămas paralizată. De asemenea, martora i-a cumpărat Xanax reclamantei când aceasta se afla în spital, deoarece era speriată și agitată.
Față de acestea, instanța reține că accidentul în care a fost implicată i-a cauzat reclamantei atât vătămări fizice care o afectează și în prezent cât și o modificare a stării sale psihice – urmare de altfel inerentă a unui accident de mașină.
Potrivit art. 49 din Legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Conform art. 50 din aceeași lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
Potrivit art. 49 din Ordinul nr. 5/2010 al CSA, în vigoare la data producerii accidentului „la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1. în caz de vătămare corporală:
a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R.;”
În speță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei E. R. Asigurare - Reasigurare S.A. la plata sumei de 697,35 lei reprezentând daune materiale constând:
- 63 lei cost expertiză medico-legală;
- 100 lei cost transport pentru reclamantă de la Spitalul din Timișoara la domiciliul său în Chișineu Criș;
- 534,35 lei – pierdere venit pe timpul concediului medical.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1.349 alin. 1 și 2 C.civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Conform art. 16 alin. 1 C.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută, instanța apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale a intervenientului forțat C. C. R..
Astfel, fapta ilicită a acestuia constă în nerespectarea obligației de a păstra o distanță suficientă între autoturismul său și cel condus de reclamantă. Prin săvârșirea acestei fapte s-a produs un prejudiciu reclamantei, constând în vătămările suferite de aceasta. Există culpă din partea intervenientului forțat întrucât acesta a prevăzut faptul că în urma nerespectării obligației de a păstra distanța suficientă, este posibilă producerea unui accident, însă nu a acceptat acest rezultat, socotind, fără temei, că el nu se va produce.
Conform dispozițiilor legale anterior citate, o altă condiție esențială pentru angajarea răspunderii civile delictuale este discernământul. Întrucât, din coroborarea art. 38 și art. 43 C.civ. rezultă prezumția legală de existență a discernământului la persoanele care au împlinit vârsta de 14 ani, văzând că în speță intervenientul forțat este major (deține permis de conducere) și nu a făcut dovada faptului că la momentul accidentului a fost lipsit de discernământ, conform art. 1367 alin. 1 C.pr.civ., instanța reține ca îndeplinită condiția existenței discernământului în persoana autorului accidentului.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, rezultă din raportul de expertiză medico-legală depus la dosar.
În ce privește valoarea prejudiciului, instanța reține că cererea reclamantei este parțial întemeiată.
Astfel, cu privire la daunele materiale instanța reține că acestea au fost dovedite prin adeverința emisă de Medicorclinics S.R.L. (f. 23) din care rezultă că reclamanta a avut un venit diminuat cu suma de 412,8 lei și cu contravaloarea a 12 tichete de masă (121,55 lei) adică cu suma de 534,35 lei. De asemenea, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, acesta s-a taxat cu 63 lei (f. 13).
Este nedovedită însă suma de 100 lei reprezentând transport de la Spitalul din Timișoara la domiciliul reclamantei în Chișineu Criș. Astfel, martora audiată în cauză a declarat într-adevăr că reclamanta a fost transportată de o vecină de la spital la domiciliul său, însă nu știa dacă reclamanta i-a plătit contravaloarea transportului iar alte dovezi nu există la dosar cu privire la această sumă. Ca atare, va respinge pretențiile reclamantei având ca obiect suma de 100 lei.
În ce privește daunele morale solicitate de reclamantă, față de vătămările enumerate mai sus, atât fizice cât și psihice, instanța consideră că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de o despăgubire în cuantum de 5.000 lei reprezentând daune morale.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în baza art. 1.349 C.civ., 1.385, 1387 C.civ. și art. 49 din Legea nr. 136/1995, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și o va obliga pe pârâta E. Romania Asigurare Reasigurare S.A. să plătească reclamantei suma de 5.000 lei reprezentând daune morale și suma de 597,35 lei reprezentând daune materiale, sume actualizate la data plății. De asemenea, în temeiul art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, pârâta va fi obligată și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată asupra sumei de 5.000 lei de la data rămânerii definitive a prezentei (aceasta fiind data la care prejudiciul este cuantificat și creanța deci este certă, lichidă și exigibilă) și până la plata efectivă. Dobânda legală asupra daunelor materiale se va calcula diferențiat. Astfel, asupra sumei de 63 lei începând cu data de 07.04.2015 (data achitării sumei) și până la plata efectivă precum și asupra sumei de 534,35 lei începând cu data la care reclamanta a încasat salariul diminuat (aceasta fiind data de la care reclamanta a fost lipsită de folosința diferenței de bani dintre salariu și concediul medical) și până la plata efectivă a sumei de mai sus.
În baza art. 453 C.pr.civ., va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.390 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat (1.000 lei) conform chitanței nr. 10/20.10.2015 și taxă de timbru (390 lei – f. 25). Va respinge ca neîntemeiate cheltuielile în sumă de 248 lei decurgând din contractul de prestări servicii încheiat cu Acta Set SRL, având ca obiect „pregătire dosar”, adică „tehnoredactare acte, scoatere la imprimantă, copii xerox, transmitere fax”, instanța apreciind că „pregătirea dosarului” este o activitate ce cade în sarcina avocatului și se reflectă (sau trebuie să se reflecte) în onorariul acestuia, nemaiputându-se pretinde de către reclamant, pe lângă onorariul de avocat, și plata serviciilor de „pregătire a dosarului” de către o altă persoană decât avocatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D. E. I., CNP_, cu domiciliul ales în A., ., . Lanevschi & Lanevschi, în contradictoriu cu pârâta E. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A., CUI_ – J_, cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, Global City Business Park, jud. Ilfov și cu intervenientul forțat C. C. R., cu domiciliu în Bocsig, nr. 142, jud. A..
Obligă pârâta E. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. să plătească reclamantei suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, actualizată la data plății și dobânda legală aferentă acestei sume de la data rămânerii definitive a prezentei și până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 597,35 lei reprezentând daune materiale, actualizată la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală calculată asupra sumei de 63 lei începând cu data de 07.04.2015 și până la plata efectivă precum și dobânda legală calculată asupra sumei de 534,35 lei începând cu data la care reclamanta a încasat salariul diminuat și până la plata efectivă a sumei de mai sus.
Obligă pârâta E. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. la plata către reclamantă a sumei de 1.390 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.
Președinte, Grefier,
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB –-27.11.2015
5 ex./ 3 comunicări
- D. E. I. – A., ., . ales
- . Reasigurare SA – Voluntari, Șoseaua București Nord,
nr. 10, Global City Business Park, jud. Ilfov
- C. C. R. – Bocsig, nr. 142, jud. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5035/2015. Judecătoria ARAD | Revocare donaţie. Sentința nr. 5784/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
