Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Încheierea nr. 1890/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1890/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1890/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA NR. 1890
Ședința publică din 15 aprilie 2015
Președinte: B. C.
Grefier: I. K.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea P. I. SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat B. C. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu 1.050 lei taxă judiciară.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța se constată competentă sub aspect general, material și teritorial, potrivit art. 131 raportat la art. 650 și 713 Cod procedură civilă. Totodată, se constată depusă întâmpinare din partea intimatei, din care un ex. se comunică cu reprezentantul contestatoarei, care, la rându-i, depune recipisa de consemnare a cauțiunii în cuantum de 24.692 lei (poziția nr. 28/2015 din Registrul special de valori).
Instanța, văzând că nu sunt alte cereri, acordă cuvântul.
Reprezentantul contestatoarei pune concluzii de admitere a contestației, astfel cum a fost formulată și pentru motivele arătate în acțiune, fără cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /06.03.2015, contestatoarea P. I. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5/20.02.2015, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În esență, în motivarea cererii, contestatoarea arată că art. 142 Cod procedură fiscală instituie o ordine a executării silite și impune în primul rând sechestrarea bunurile mobile sau imobile care nu sunt folosite direct în activitatea care constituie principala sursă de venit a debitorului și, abia în lipsa unor astfel de bunuri, să se treacă la indisponibilitatea bunurilor folosite în activitate. În cauză, deși încă nu există un titlu executoriu, intimata a dispus măsuri asigurătorii asupra tuturor bunurilor societății, paralizând întreaga activitate.
Instituirea măsurilor asigurătorii este de natură a aduce grave prejudicii în funcționarea societății, această măsură fiind luată în contextul în care nu s-a făcut o evaluare a bunurilor sechestrate, încălcând prevederile art. 5.8 din Ordinul nr. 2605/2010, care stipulează că dispunerea și ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se efectuează în limita a 150% din valoarea creanței estimate.
Organul fiscal a apreciat că există pericolul ca societatea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, în condițiile în care nu a luat în considerare documentele puse la dispoziție pentru dovedirea legalității operațiunii. Aprecierea acestui pericol trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și la situația financiară și la istoria comportamentului fiscal al contribuabilului și reprezentanților săi legali, astfel cum rezultă din Ordinul nr. 2605/2010.
Simpla convingere subiectivă a organului de inspecție, că debitorul s-ar sustrage de la urmărire, nu este suficient pentru a conduce la luarea măsurilor asigurătorii, la data instituirii măsurilor societatea neavând datorii care să justifice o asemenea măsură, iar sumele estimate ca fiind datorate provin din faptele partenerilor societății, acțiunile acestora răsfrângându-se asupra firmei.
De asemenea, măsurile asigurătorii sunt ineficiente, deoarece instituirea lor nu duce la recuperarea sumei estimate, din contră, vor conduce la blocarea activității societății și la falimentul acesteia, întrucât societatea nu mai poate încasa nimic și nici utiliza sumele disponibile în conturi, iar referitor la suma estimată, se evidențiază diferența sumei estimate de Direcția Antifraudă, de 16.218,583 lei, și respectiv de Inspecția Fiscală, de 11.129,037 lei.
În ce privește suspendarea executării silite, contestatoarea arată că principiul legalității actelor administrative presupune ca autoritățile administrative să nu încalce legea și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. Pe durata suspendării, organele fiscale beneficiază oricum de dobânzi și penalități de întârziere, iar paguba iminentă a societății și cuantumul foarte ridicat al obligațiilor financiare suplimentare stabilite de organul de control justifică cererea de suspendare.
În drept, invocă dispozițiile art. 172-174 Cod procedură fiscală.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea atât a contestației la executare, cât și a cererii de suspendare a executării, arătând că prin acțiune contestatoarea nu aduce nicio critică deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii. Decizia a fost emisă ca urmare a unei inspecții fiscale desfășurate la contestatoarea, constatându-se că societatea se află într-un circuit fraudulos de operațiuni fictive, estimându-se o creanță de 11.129,037 lei TVA, impozit pe profit și accesoriile acestora.
Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societatea să-și înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. 2-4 Cod procedură fiscală, la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, act care a fost transmis organelor de executare din cadrul AFP A., care au procedat la instituirea măsurilor asigurătorii.
De altfel, contestatoarea nu invocă motive de nelegalitate cu privire la actele de executare silită efectuate, făcând doare aprecieri cu privire la situația sa în raport cu furnizorii și clienții săi, și consideră a fi disproporționată măsura asigurătorie față de seriozitatea de care a dat dovadă până la acest moment.
Referitor la pericolul de sustragere de la urmărire, organele de cercetare penală au emis la rândul lor ordonanța din 11.11.2014, din dosarul nr. 697/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție, care întărește această suspiciune a existenței unor achiziții fictive de către contestatoare împreună cu alte societăți.
În drept, intimata invocă dispozițiile art. 129 Cod procedură fiscală.
În probațiune, s-au administrat înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt că, în vederea realizării unei creanțe fiscale în sumă de 11.129.037 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit și accesorii, intimata a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5/02.03.2015, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor ce servesc activității care constituie principala sursă de venit a contestatoarei, precum și poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate contestatoarei de către clienții neîncasați.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii s-a întocmit cu respectarea art. 129 Cod procedură fiscală raportat la art. 125.1 și urm. din HG nr. 1050/2004, actul fiind motivat atât în fapt cât și în drept în ceea ce privește justificarea măsurilor, organul fiscal apreciind existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă patrimoniul, îngreunând colectarea creanței, date fiind cuantumul sumelor suplimentare care se situează peste nivelul debitelor fiscale declarate în mod curent de către societate precum și înregistrării în perioada anilor 2011-2014 a unor facturi fiscale care nu reflectă operațiunile reale și care fac parte dintr-un circuit fraudulos, presupunerea organului fiscal fiind deci una rezonabilă.
Prin instituirea măsurilor asigurătorii se tinde la conservarea patrimoniului debitorului-contribuabil, ca măsură de precauție în vederea asigurării colectării creanțelor fiscale, iar câtă vreme societatea nu deține alte active și nici lichidități iar creanța fiscală (11.129.037 lei) depășește activele și creanțele societății (8.953.510 lei), decizia privind instituirea măsurilor asigurătorii nu poate fi apreciată ca prejudiciabilă sau nelegală, fiind evidentă îngreunarea colectării creanței.
Limita de 150% din valoarea creanței nu prezintă relevanță în cauză, câtă vreme creanța depășește bunurile care fac obiectul măsurii asigurătorii, iar sechestrul asupra bunurilor respective a fost instituit în lipsa identificării unor alte bunuri care nu sunt direct folosite în activitatea debitorului, dovada deținerii unor astfel de bunuri nefiind făcută de contestatoare nici în cadrul prezentului demers judiciar.
De asemenea, blocarea activității societății nu prezintă semnificație sub aspectul legalității deciziei contestate, actul fiind emis, așa cum s-a arătat, atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea creanței estimate. De altfel, potrivit art. 129 alin. 4 Cod procedură fiscală, măsurile asigurătorii pot fi ridicate chiar în situația în care sunt legal instituite, cum este cazul în speță, în acest sens contestatoarea având posibilitatea constituirii unei garanții la nivelul creanței estimate.
Ca urmare, față de considerentele ce preced și reținând că motivele invocate de contestatoare nu pot atrage anularea actului contestat, instanța, în temeiul art. 172 și urm. Cod procedură fiscală, va respinge atât contestația la executare, ca neîntemeiată, cât și cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea P. I. SRL (J_, CUI_), cu sediul procesual ales în A., .. 37, . M., B., O.), în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., ., precum și cererea de suspendare a executării silite.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2015.
Președinte,Grefier,
B. CosminIovuța K.
BC/IK/ 04.05.2015/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:
- P. I. SRL – A., .. 37, . M., B., O.)
- Direcția Generală a Finanțelor Publice A. – A., .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1001/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3229/2015.... → |
|---|
