Uzucapiune. Sentința nr. 6303/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6303/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 6303/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6303
Ședința publică din 17 noiembrie 2015
Președinte: S. S.
Grefier: A. S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâtele V. E. – decedată și I. V., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat M. M. R. din Baroul A. și martorii C. G. și D. T., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar procesele verbale de afișare și dezafișare a somației de către Judecătoria A. (f. 55, 65), OCPI A. (f. 58, 70) și procesul verbal de dezafișare a somației de la imobilul din litigiu întocmit de B. H. V. (f. 79).
Reprezentanta reclamantei depune la dosar procesul verbal de afișare a somației de la imobilul din litigiu întocmit de B. H. V. (f.73) și dovada publicării somației în Ziarul Aradul și Ziarul Evenimentul Zilei (f. 76-77).
Instanța pune în discuție necesitatea transportării cauzei pe ședință publică, ținând cont de decizie nr.19/05.10.2015 pronunțată în dosarul nr.12/2015 de I.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1050 - 1053 din codul de procedură civilă și art. 56, art.76 și art. 82 din Legea nr. 71/2011, stabilește că procedura specială reglementată de prevederile art. 1050 - 1053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privința posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil.
Reprezentanta reclamantei nu se opune.
Sub prestare de jurământ se audiază martorii prezenți, declarațiile acestora fiind atașate prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantei declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform prevederilor art. 244 alin. 3 și art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, să se constate că reclamanta a dobândit cota de ¼ din imobilul din litigiu cu titlu de uzucapiune, cu cheltuieli de judecată. Precizează că din probele administrate în cauză pretențiile reclamantei sunt dovedite, reclamanta și antecesorii săi fiind considerați ca proprietari.
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. în data de 02.02.2015 sub nr._ reclamanta M. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta V. E. (născută R.), ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit cu titlu de uzucapiune, prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra cotei de ¼ din imobilul situat în localitatea Fiscut, nr.111, ., înscris în CF nr._ Ș. nr.cadastral 186-187/b constând în casă și teren intravilan în suprafață de 1440 mp, precum și îndrumarea Biroului de Carte Funciară A. să efectueze cuvenitele mențiuni în CF, în sensul întabulării dreptului său de proprietate în cartea funciară. A precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că posesia utilă asupra întregului imobil din Fiscut, nr.111, ., înscris în CF nr._ Ș., a început din anul 1983, când tatăl său, T. V., a cumpărat, prin antecontract, de la V. E., imobilul pe care îl deținea cu titlu de moștenire.
Din acel moment, tatăl reclamantei și întreaga familie au locuit în acel imobil, au stăpânit neîntrerupt întregul imobil, în nume de proprietari exclusivi, exercitând o posesie utilă până în prezent, fiind cunoscuți în zonă ca unici proprietari ai imobilului, cu toate că abia în anul 1992 tatăl său a dobândit scriptic cota de ¾ din imobil, prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește posesia reclamantei, încă de la data dobândirii de către tatăl său a imobilului, locuiește acolo, iar din anul 1986, când s-a căsătorit, locuiește împreună efectiv cu soțul său în acel imobil, continuând împreună cu tatăl său posesia utilă asupra întregului imobil, inclusiv asupra cotei de ¼ părți.
Din cartea funciară reiese că pârâta V. E. este proprietara cotei de ¼ părți, pe care nu a mai întâlnit-o din anul 1983, când a vândut imobilul către tatăl său, iar cota de ¾ părți aparține reclamantei, în baza donației făcute de tatăl său.
A concluzionat că împreună cu tatăl său a exercitat din anul 1983 o posesie utilă, respectiv continuă, neechivocă, publică și sub nume de proprietar.
În drept a invocat prevederile art.1846-1847, art.1860, art.1890 și urm. din Codul civil.
În probațiune a depus înscrisuri în copii certificate, respectiv CF in extenso, extras CF, adeverințe, certificat de atestare fiscală, CI, certificat de naștere, certificat de căsătorie.
În urma regularizării cererii, reclamanta a făcut dovada achitării diferenței de taxă de timbru, adeverință, dovada demersurilor pentru aflarea domiciliului actual al pârâtei.
La data de 19.03.2015 Direcția de Evidență a Persoanelor Timișoara a comunicat, la solicitarea reclamantei, extras din registrul de deces al pârâtei V. E., iar la data de 21.04.2015 reclamanta a depus la dosar din partea Camerei Notarilor Publici o adresă din care rezultă că succesiunea defunctei V. E. a fost dezbătută la SPN M., moștenitoarea acesteia fiind I. V. (f.38-43). De asemenea, a depus adeverința nr.994/19.03.2015 proces-verbal de recepție, schiță de identificare a imobilului.
Prin încheierea de ședință din data de 21.04.2015 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei V. E., conform considerentelor redate.
În cauză a fost introdusă în calitate de pârâtă I. V., în conformitate cu art.78 al.1 Cod procedură civilă. De asemenea, au fost emise somațiile prevăzute de art.1051 Cod procedură civilă.
Pârâta nu a depus la dosar întâmpinare, deși a fost citată cu un exemplar al acțiunii și al actelor anexate.
Au fost audiați martorii C. gheorghe și D. T..
Analizând cererea formulată, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâta V. E., că a dobândit prin uzucapiune (prescripție achizitivă) dreptul de proprietate asupra cotei de ¼ din imobilul situat în localitatea Fiscut, nr.111, ., înscris în CF nr._ Ș. nr.cadastral 186-187/b constând în casă și teren intravilan în suprafață de 1440 mp.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat joncțiunea posesiei cu cea exercitată de tatăl său, T. V., și care, la rândul său, a început posesia asupra imobilului menționat în anul 1983.
În conformitate cu Decizia nr.83/2007 pronunțată de Î.C.C.J. prin care a fost admis recursul în interesul legii s-a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
În considerentele deciziei menționate s-a reținut că în dreptul civil român, regimul dobândirii drepturilor reale prin uzucapiune asupra unui imobil a fost reglementat în două categorii de norme:
Astfel, o primă categorie de reglementări se regăsește în cartea a III-a din titlul XX al Codului civil, care se completează cu unele prevederi ale Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aceste norme fiind aplicabile numai în regiunile în care a funcționat sistemul de publicitate imobiliară bazat pe registrele de transcripțiuni și inscripțiuni.
Pe de altă parte, în regiunile supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărți funciare, uzucapiunea a operat în condițiile prevăzute în art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Având în vedere că imobilul este situat în Transilvania, iar posesia a început în anul 1983, constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune se poate face doar în temeiul art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Analizând din perspectiva prevederilor Decretului-lege nr.115/1938 cererea reclamantei, în cauză nu este îndeplinită cerința instituită de art.28, respectiv ca posesia exercitată de reclamantă, prin joncțiunea cu cea a antecesorilor săi, să fifost exercitată cel puțin 20 de ani, având în vedere că pârâta V. E. a decedat la data de 02.09.2000, astfel că până la data pronunțării au trecut doar 15 ani.
În aceste condiții instanța apreciază că nu se impune să mai fie analizată în cauză posesia exercitată de reclamantă, prin joncțiune cu cea a autorului său, respectiv dacă aceasta este o posesie utilă, în sensul art.1846-1847, art.1860 și 1890 din Codul civil de la 1864.
Pentru considerentele enunțate, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta V. E. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință.
De asemenea, va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta I. V. având ca obiect uzucapiune.
În temeiul art.453 al.1 Cod procedură civilă, instanța va lua act că pârâta nu a cerut obligarea reclamantei, căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta M. I., cu domiciliul în ., ., având CNP_ și domiciliul procesual ales în A., .-38, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta V. E. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta M. I., cu domiciliul în ., ., având CNP_ și domiciliul procesual ales în A., .-38, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta I. V., cu domiciliul în Timișoara, ., jud. T., având ca obiect uzucapiune.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2015.
Președinte Grefier
S. S. A. S. B.
Red./tehn/SS/ASB/17.12.2015 /4 ex./2 . comunică cu:
- reclamanta M. I., cu domiciliul procesual ales în A., .-38, ., jud. A.;
- pârâta I. V., cu domiciliul în Timișoara, ., jud. T..
pârâta V. E. - decedată
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5661/2015.... | Constatare nulitate act juridic. Încheierea nr. 6323/2015.... → |
|---|
