Ordin de protecţie. Sentința nr. 3909/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3909/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 3909
ROMÂNIA
J. A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3909
Ședința din Camera de Consiliu din data de 18 iunie 2013
Președinte: A. D. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de petenta G. M., în contradictoriu cu intimatul G. N., pentru emiterea ordinului de protecție.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 272 din Legea nr. 25/2012.
S-a făcut referatul cauzei, după care văzând concluziile părților, consemnate în încheierea dată în ședința din Camera de Consiliu din data de 17 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta și prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, instanța reține cauza spre soluționare,
JUDECATA
Constată că prin cererea înregistrată la J. A. în data de 12 aprilie 2013, sub numărul de dosar_, petenta G. M., a solicitat în contradictoriu cu intimatul G. N., emiterea unui ordin de protecție .
În motivarea cererii sale, petenta a arătat că, în seara zilei de 15.02.2013, în jurul orelor 23:00, intimatul a intrat în apartamentul, proprietatea părților, aflându-se în stare de ebrietate, făcând scandal, devenind violent, adresându-i amenințări și injurii, jigniri, bruscând-o chiar pe aceasta, astfel încât a fost nevoită a apela la numărul de urgență 112, ocazie cu care s-a deplasat un echipaj al poliției încercând aplanarea conflictului, petenta fiind nevoită să plece la fiul acesteia .
În ziua următoare, petenta a arătat că, în momentul în care a revenit în apartament, a constatat că dispărut televizorul împreună cu măsuța pe care acesta era așezat precum și alte bunuri și documente.
De asemenea, petenta a arătat că, intimatul nu mai locuiește în apartamentul din litigiu de aproximativ 6 ani, având reședința în Ungaria la Batania, nefiind însă de acord cu efectuarea partajului, solicitând petentei fie să părăsească imobilul fie achitarea sumei de 25.000 Euro, reprezentând cota sa parte din imobil .
În probațiune, petenta a depus la dosar copii de pe cartea sa de identitate, adresa Inspectoratul de Poliție al Județului A. nr._ din data de 10.04.2013, certificatul de divorț nr. 2036 din data de 19.04.2011.
Ulterior, petenta a depus un nou înscris, urmare solicitărilor instanței din rezoluția din data de 15.04.2013, reiterând prin acesta cele relevate anterior prin cererea introductivă formulată ( filele 19 – 20).
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură la data de 10 mai 2013, prin care a solicitat respingerea cererii formulate .
În motivare a arătat că, cele relevate de către petentă nu corespund adevărului, având în vedere faptul că acesta în fiecare zi de vineri este în A., la activități sportive, ocazii cu care acesta rămâne la apartamentul, proprietatea părților pentru a înnopta. S-a arătat de către intimat că așa s-a întâmplat și în seara zilei de 15.02.2013, respectiv evenimentul despre care relatează petenta, însă la acea dată în apartament se afla și numitul Gino Warnier, cetățean belgian, cu care petenta are o relație și care o vizitează în apartamentul proprietatea comună a părților. Intimatul a arătat că, petenta i-a solicitat în seara respectivă să plece, comunicând totodată acestuia că dorește să efectueze partajul apartamentul, dorind să dispună de o locuință proprie .
Cu acea ocazie, intimatul a arătat că, i-a solicitat petentei ca, până la finalizarea partajului să nu se întâlnească cu alte persoane în apartamentul proprietatea comună, iar altercație produsă s-a datorit faptului că, numitul Gino Warnier l-a luat pe acesta de braț dorind să-l împingă afară din apartamentul său, petenta apelând serviciul de urgență 112, însă în momentul apariției organelor de poliție, nu au fost aplicate sancțiuni, neexistând violențe din partea intimatului .
S-a mai arătat de către intimat faptul că, deși în respectiva seară, atât petenta cât și cetățeanul belgian au părăsit apartamentul din litigiu, totuși, în continuare aceștia se întâlnesc în apartamentul părților, astfel încât apreciază că impactul nu a fost atât de puternic asupra petentei . De asemenea, intimatul a arătat că, pe întreaga durată a căsniciei părților, acesta nu a dat dovada de acte de violență nici verbală și nici fizică, aspecte ce pot fi confirmate și de persoanele care au cunoscut părțile, relația acestora luând sfârșit datorită lipsei de comunicare și a comportamentului petentei.
Mai mult, intimatul a arătat că, petenta obișnuia chiar să-și petreacă sfârșitul de săptămâna la locuința acestuia din Batania, frecventând zilnic ștrandul termal, astfel încât nu se poate afirma faptul că între părți ar fi existat tensiuni, sau că îi inspiră acesteia o stare de teamă .
Totodată, intimatul a mai arătat că, în data de 18.04.2013, petenta i-a adus la cunoștință faptul că a promovat prezenta cerere pentru emiterea unui ordin de protecție, intimatul apreciind că, aceasta denotă de faptul că, teama petentei nu era așa de mare, atâta timp cât a ales să-i aducă la cunoștință personal intimatului acest aspect.
Intimatul a mai arătat că și ulterior evenimentului din data de 15.02.2013, petenta în continuare primește vizitele prietenului acesteia, numitul Gino Warnier, schimbând chiar yala la ușă, apreciind că, motivul formulării prezentei cereri este pentru a primi nestingherită vizitele prietenilor, aceasta nefiind singura ocazie în care petenta a fost implicată cu cetățeni străini.
Pentru toate cele relevate, intimatul a solicitat respingerea cererii promovate, apreciind că aceasta a fost formulată în mod tendențios.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat și depus la dosarul cauzei la data de 20 mai 2013, petenta a răspuns punctual susținerilor intimatului din cuprinsul întâmpinării, combătând susținerile acestuia .
A arătat că, intimatul nu face referire la consumul de alcool, respectiv dependența sa de alcool ceea ce duce la iscarea certurilor și scandalurilor dintre părți.
S-a mai arătat de către petentă faptul că aceasta nu a refuzat efectuarea partajului, ba chiar a solicitat intimatului să se realizeze acesta în repetate rânduri, însă intimatul nu a fost de acord, iar de când acesta nu locuiește efectiv în imobil nu a mai achitat impozitele, nici pentru autoturisme.
Referitor la numitul Gino Warnier, petenta a arătat că, are cu acesta o relație de prietenie, acesta fiind profund nemulțumit și intrigat de felul în care poliția și-a făcut datoria cu ocazia evenimentului din data de 15.02.2013.
În ședința din Camera de Consiliu din data de 03 iunie 2013, instanța a încuviințat cererea de probațiune formulată de către intimat privind luarea interogatoriului petentei, precum și cererile de probațiune formulate privind audierea martorilor G. G., Gino Warnier, P. V. și G. R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei filele 64 – 66.
Referitor la audierea martorului G. G., instanța a revenit asupra probei încuviințate, față de împrejurarea că acesta este descendent al părților, nedorind să se prezinte în vederea audierii .
Totodată, referitor la cele susținute de către petentă în cauză au fost emise adrese atât către P. de pe lângă J. A. pentru a se comunica stadiul în care se află cercetările în dosar nr. 1447/P/2013, cât și către Inspectoratul de Poliție al Județului A. în vederea comunicării fișei de intervenție încheiată la data de 15.02.2013 cu ocazia evenimentului relatat de către petentă .
Răspunsurile la adresele instanțelor au fost înaintate la dosarul cauzei ( filele 59 referitor la dosarul parchetului, fiind depusă și fișa de intervenție solicitată.
În deliberare, din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Părțile au fost căsătorite, căsătoria fiind încheiată în data de 10 august 1981 în fața delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei municipiului A..
La data de 19 aprilie 2011 părțile au divorțat amiabil, în acest sens fiind eliberat Certificatul de divorț nr.2036 din 19 aprilie 2011 (fil.16).
După desfacerea căsătoriei petenta a continuat să locuiască în apartamentul situat în municipiul A., .. 11, jud. A., imobilul fiind proprietatea comună a soților, iar intimatul și-a stabilit reședința în localitatea Batania din Ungaria, într-un imobil dobândit de părți în timpul căsătoriei. Deși locuiește în mod statornic în Ungaria, intimatul vine în A. săptămânal, în fiecare zi de vineri pentru a practica activități sportive, iar cu acest prilej înnoptează la locuința din A. a părților.
Vineri, 15.02.2013, în jurul orelor 23.00, intimatul a venit la locuința comună din A., găsind-o pe petentă împreună cu concubinul acesteia, martorul Warnier Gino, cetățean belgian. Deranjat de prezența bărbatului în locuința sa, dar și pe fondul consumului de alcool, intimatul a devenit agresiv verbal, între părți iscându-se un scandal, ce a fost aplanat după aproximativ o oră ca urmare a intervenției organelor de poliție ce au fost sesizate de petenta G. M., astfel cum rezultă din fișa de intervenție depusă la dosar (fil.75). Pentru a nu degenera conflictul apărut între părți, petenta și concubinul acesteia au părăsit locuința, petrecând noaptea într-o altă locație.
În data de 17.02.2013, petenta a revenit la locuința acesteia, constatând că din imobil lipseau anumite bunuri, astfel încât a sesizat organele de cercetare penală. În acest sens a fost întocmit dosarul penal nr. 1447/P/2013.
În urma acestui incident, petenta s-a adresat instanței de judecată, solicitând emiterea unui ordin de protecție împotriva intimatului G. N..
În conformitate cu art.2 din Legea nr.25/2012 violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, în vreme ce art.22 prevede că violența în familie, manifestă sub forma violenței verbale, constă în adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare.
Conform art.26 din Legea nr.25/2012 și art.23 din Legea nr.217/2003, pentru ca violența în familie, așa cum a fost definită de textul de lege citat, să conducă la emiterea unui ordin de protecție, este necesar ca prin actele de violență ale intimatului să se fi creat o stare de pericol pentru a cărei înlăturare să fie necesară emiterea ordinului de protecție.
Raportând situația de fapt dedusă judecății, la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că în cauză nu s-a demonstrat existența unei stări concrete de pericol care ar putea cauza petentei, puternice suferințe fizice, psihice, emoționale ori psihologice pentru a se justifica restrângerea libertății intimatului.
Astfel, din declarațiile părților coroborate cu cele ale martorilor Warnier Gino, G. R. T. și P. V.-I., rezultă că situația conflictuală iscată între părți a fost generată de incidentul ce a avut loc în data de 15.02.2013, respectiv refuzul intimatului de a permite prezența în locuința comună a concubinului petentei și a incertitudinii ce planează asupra dreptului de folosință a imobilului proprietate comună, în condițiile în care până în prezent foștii soți nu au solicitat partajul.
Din declarațiile martorilor P. V.-I., vecinul părților și G. R.-T., fratele petentei rezultă că atât în timpul căsătoriei cât și ulterior, relația dintre părți a fost una bună, intimatul nu a fost perceput de familie și de vecini ca fiind un individ violent și până la data de 15.02.2013 nici nu au existat certuri repetate sau scandaluri care să necesite intervenția organelor de poliție.
Potrivit martorului G. R.-T., intimatul își petrece cea mai mare parte din timp la reședința din Ungaria, iar de la data separării părților, ori de câte ori și-a vizitat sora la locuința din A. aceasta era singură. Totodată martorul susține că până la incidentul din data de 15.02.2013 petenta nu i s-a plâns niciodată de comportamentul intimatului, nu i-a solicitat niciodată ajutorul sau găzduirea. Potrivit martorului, petenta s-a arătat deranjată de reacția intimatului față de concubinul acesteia și de faptul că intimatul îi solicită partajarea bunurilor comune. Totodată, martorul arată că nu l-a văzut niciodată pe intimat consumând în exces băuturi alcoolice.
Referitor la posibilele agresiuni fizice pe care intimatul le-ar fi exercitat față de petentă, constând în bruscarea acesteia, dup cum susține petenta, instanța constată că din declarația martorului Warnier Gino, prezent la eveniment, rezultă că în seara zilei de 15.02.2013 părțile au purtat o discuție aprinsă în interiorul apartamentului, însă niciun moment intimatul nu a încercat să o agreseze fizic pe fosta soție
Din fișa de intervenție la eveniment (fil.75) comunicată instanței de către IPJ A., reiese că în data de 15.02.2013, în jurul orelor 23:38, la sesizarea numitei G. M., organele de poliție au intervenit la locuința părților, constatând că între cei doi foști soți s-a ivit o neînțelegere legată de prezența în locuință a concubinului petentei. În ceea ce privește măsurile luate de organele de poliție acestea au constat în aplanarea conflictului și în consilierea părților, ele fiind îndrumate să se adreseze instanței de judecată în vederea partajării bunurilor comune. Pe cale de consecință, nici organele de poliție prezente la fața locului nu au apreciat că situația conflictuală ivită între părți ar fi prezentat un grad ridicat de pericol la adresa petentei pentru a cărui înlăturare s-ar fi impus luarea față de intimat a unor măsuri permise de lege.
În ceea ce privește agresiunile fizice pe care petenta i le impută intimatului, instanța reține că între părți conflictele nu au degenerat în scene de violență fizică în condițiile în care nici martorul propus de petentă Warnier Gino, concubinul petentei și nici martorii G.-R. T., fratele petentei și P. V.-I., vecinul părților, nu cunosc și nu au asistat la scene de violență ori la un comportament nepotrivit din partea pârâtului la adresa reclamantei. Mai mult, până la incidentul din data de 15.02.2013 părțile au lăsat impresia că au o relație normală.
În ceea ce privește violența verbală exercitată de intimat cu ocazia conflictului iscat între părți, instanța apreciază că eventualele injurii aduse petentei de fostul soț nu prezintă o gravitate sporită în condițiile în care din materialul probator rezultă că acestea au avut loc în mod izolat, petenta nefăcând dovada existenței unei agresivități verbale constante a intimatului.
Față de situația de fapt fundamentată pe materialul probator administrat în cauză, instanța nu poate reține că petenta este supusă unei forme de violență psihică, în condițiile în care cererea de emitere a ordinului de protecție are la bază un incident izolat, atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada că ar fi fost sau că este supusă în mod repetat unor presiuni de natură psihică din partea intimatului ori că acesta exercită constant acte de violență verbală ori de altă natură.
Din raportul psihologic depus de petentă la dosar (fil.79), rezultă că aceasta s-a prezentat la psiholog în data de 18.02.2013, respectiv la 3 zile după conflictul iscat între părți, astfel încât starea de teamă, episoadele de flashback, de retrăire a evenimentului, tulburările de concentrarea, anxietatea și tulburările de somn, pot fi consecințele surescitării nervoase în care s-a aflat petenta ca urmare a scandalului ce a avut loc între foștii soți.
Cu toate acestea, în lipsa unor probe temeinice din care să rezultă că petenta este supusă în mod repetat unor acte de violență psihică, un conflict care a durat aproximativ o oră, nu poate prezenta un real pericol la adresa integrității psihice a petentei, de natură să justifice emiterea unui ordin de protecție împotriva intimatului.
Instanța nu poate reține că petenta este supusă unei forme de violență psihică sau că libertatea fizică ori psihică a acesteia este îngrădită, în condițiile în care vizitele intimatului la locuința comună sunt sporadice, aspect ce rezultă atât din declarațiile părților și a martorilor audiați dar și din împrejurarea că pe durata vizitelor în România ale concubinului petentei și șederii acestuia la locuința comună a părților, ședere care potrivit martorului poate dura și două săptămâni, concubinul și intimatul s-au întâlnit o singură dată, respectiv în data de 15.02.2013.
Totodată, nu se poate reține nici existența unei violențe sociale în accepțiunea Legii 217/2003 republicată, în condițiile în care comportamentul intimatului nu a determinat izolarea petentei de familie și prieteni, astfel încât, aceasta primește în continuare vizitele concubinului său, la locuința comună a foștilor soți și călătorește ea însăși în străinătate (fil.21).
Mai mult, atâta timp cât, în ciuda opoziției fostului soț, petenta continuă să-l găzduiască pe concubinul acesteia în locuința comună și a faptului că i-a înmânat intimatului o cheie a apartamentului după schimbarea yalei instanța nu poate reține că petenta se teme constant de apariția unei reacții violente din partea intimatului care i-ar putea pune în pericol integritatea fizică sau psihică.
În ceea ce privește amenințările la care face referire petenta, atât din declarațiile părților, dar și a martorului G. R. rezultă că acestea constau în solicitarea intimatului de a partaja bunurile comune. Ori, atâta timp cât amenințarea nu privește săvârșirea unei fapte ilicite sau păgubitoare, de natură să provoace părții o temere rezonabilă, solicitarea intimatului de a pune capăt stării de coproprietate, ori de a fi despăgubit de petentă în schimbul imobilului proprietate comună, nu reprezintă o faptă de natură să alarmeze petenta ori să aducă atingere libertății psihice a acesteia, astfel încât susținerile sale sunt nefondate.
Totodată, deși petenta susține că ar fi fost amenințată de intimat prin intermediul unor mesaje transmise pe telefonul mobil, aceasta nu a făcut dovada celor declarate.
De asemenea, faptele imputate intimatului trebuie privite și în contextul unei căsnicii care a durat 29 de ani, căsnicie care s-a finalizat prin acordul părților, în mod amiabil, dar și a faptului că până în prezent niciuna din părți nu a solicitat partajul, mai mult, petentei i s-a permis folosirea locuinței din A., intimatul preferând să locuiască în Ungaria. Toate aceste împrejurări coroborate cu materialul probator administrat în cauză contrazic susținerile petentei care îl caracterizează pe intimat ca fiind o persoană violentă, manipulatoare, abuzivă și dependentă de băuturi alcoolice.
Instanța va respinge ca nedovedite susținerile petentei potrivit cărora intimatul ar fi sustras din locuința comună bunuri și documente, câtă vreme din adresa comunicată de P. de pe lângă J. A. (fil.59) rezultă că în dosarul nr. 1447/P/2013 continuă cercetările cu privire la autori necunoscuți.
Prin urmare, deși situația în care au ajuns cei doi foști soți este regretabilă, fiind reprobabilă utilizarea unor expresii și cuvinte jignitoare, instanța consideră că neplăcerile cauzate petentei de vizitele intimatului la locuința proprietate comună, în condițiile în care părțile refuză să efectueze partajul bunurilor comune, nu justifică emiterea unui ordin de protecție împotriva intimatului.
Pentru aceste considerente, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile Legii 217/2005 pentru emiterea ordinului de protecție, astfel încât va respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Pentru reprezentarea intereselor intimatului, a fost numit în cauză, în calitate de apărător din oficiu al intimatului G. N., domnul avocat D. A. din Baroul A.. Având în vedere că intimatul a avut apărător ales, respectiv avocat S. R. I., iar serviciile avocatului din oficiu s-au rezumat la consultarea dosarului, în temeiul art.451 alin. 2 N.C.pr.civ instanța va reduce onorariu avocatului din oficiu de la 200 lei la 100 lei. Astfel, pentru plata serviciilor avocatului din oficiu, statul a avansat suma de 100 lei.
La solicitarea petentei, în temeiul art. 27 alin. 3 din Legea 217/2003 republicată, instanța i-a desemnat acesteia avocat din oficiu, petenta fiind asistată de doamna avocat B. F. din Baroul A.. Pentru plata serviciilor avocatului din oficiu, statul a avansat suma de 200 lei.
Având în vedere că petentei i-a fost respinsă cererea, instanța, în baza art. II din Legea 25/2012 raportate la art. 192. alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, va obliga petenta la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Va dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A. a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu B. C. F. și 100 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu D. A..
Va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petenta G. M. CNP_, cu domiciliul în mun. A., .. 11, ., în contradictoriu cu intimatul G. N. CNP_, cu același domiciliu și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat R. S. din A., .. 9, ..
Obligă petenta la plata sumei de 300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Reduce onorariul avocatului din oficiu D. A. de la 200 lei la 100 lei.
Dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A. a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu D. A..
Dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A. a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu B. C. F..
Cu recurs in termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2013.
Președinte, Grefier
A. D. B. A. T.
Red: ADB. / Tehnoredactare: AT.
19.06.2013
4 ex./2 . comunică cu: petenta G. M. cu domiciliul în mun. A., .. 11, .
intimatul G. N. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat R. S. din A., .. 9, .
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
