Anulare act. Sentința nr. 1783/2013. Judecătoria BACĂU

În drept a invocat dis part 948 C.civ, Legea 87/1999, OG 12/1998.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriul pârâților și a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare nr 234 din 27.01.1999, schița proprietății, certificat fiscal, contract de vânzare cumpărare nr 3391 din 24.06.1983, schita, sentința civilă nr 7172 din 26.05.1995, inscris sub semnătură privată intitulat „zdelcă”

Reclamantul a achitat taxă judiciară de timbru de 21 lei și timbru judiciar de 1,8 lei.

La solicitarea instanței BNP Ș. S. U. a înaintat la dosar documentația ce a stat la baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 234 din 27.01.1999.

Pârâții P. N. și P. Emila au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes, excepția prescripției dreptului la acțiune, inadmisibilitatea acțiunii în constatare, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În apărare au arătat că în anul 1981 P. N. și P. E. au divorțat, iar în urma partajului imobilul casă a fost atribuit către PătrășcanElisebeta care la rând ei a vândut reclamantului, prin contractul de vânzare cumpărare nr 339/1983 casa si 250 mp întocmind totodată și un înscris sub semnătură privată pentru suprafata de 1600 mp proprietatea paratului Patrascan C.. Pârâții arată că prin sentința civilă nr 7172 din 26.05.1995 s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare pentru terenul de 1600 mp eliberându-se în baza sentinței TP nr_ din 11.12.1995, însă acest titlu a fost anulat prin decizia nr 378 din 27.02.1999 a Curții de Apel Bacău incluzându-se suprafața în litigiu de 1000 mp in TP nr_ din 21.09.1999 eliberat numitului Patrascan C., contractul de vânzarea cumpărare ce face obiectul prezentei cauzei având la baza acest din urmă titlu.

Pârâții arată că motivele invocate de reclamant nu sunt intemeiate. Astfel arată pârâții neplata prețului nu este motiv de nulitate absolută și nu poate fi invocat decât de către părți in termenul general de prescripție, frauda la lege și cauza ilicită nu au fost motivate, singurul proprietar al terenului, asa cum rezultă din hotărârile pronunțate de-a lungul timpului este P. C. vânzătorul, soții H. au stăpânit abuziv terenul, declarația din contract că terenul nu a mai fost înstrăinat altor persoane este reală și autentică.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În probațiune au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori si interogatoriu.

Părțile au depus la dosar înscrisuri.

La termenul din data de 23.11.2011 s-a constatat că pârâtul Pătrascan C. este decedat din anul 2000.

La termenul din data de 18.01.2012 la solicitarea reclamantului instanța a dispus lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârâți a moștenitorilor defunctului Pătrșcan G., P. C., P. V. și Z. R.. Totodată a solicitat introducerea în cauză a numitei D. E. în calitate de pârâtă.

Reclamantul prin apărător a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului pârâților P. E. si N..

Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului P. C..

Prin încheierea din data de 26.09.2012 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes, excepția prescripției, excepția lipsei calității de reprezentant, ca neîntemeiate.. Totodată a luat act că reclamantul a renunțat să se judece în contradictoriu cu pârâtul P. C. și a constatat că excepția lipsei capacității de folosință a rămas fără obiect. La același termen reclamantul prin apărător a arătat că nu mai solicită întroducerea în cauză a numitei D. E..

La termenul din data de 07.11.2012 instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă pe numita P. C..

Instanța a incuviintat pentru părți proba cu înscrisuri.

În cauză a fost atașat dosarul nr 3939/1995.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 234/27.01.1999 la BNP Ș. S. U., P. C. a vândut pârâtului P. N. căsătorit cu pârâta P. E. suprafața de teren de 1000 mp situată în com Horgești, ., cu vecini: N-A. Șt A., E-A. Șt A., S-H. F., V-drum stradal, pentru suma de 2000000rol. Conform mențiunilor din contract terenul a fost dobândit de vânzător prin cumpărare conform actului autentificat sub nr 51/1946 la Judecătoria Parincea și prin Sentința civilă nr 6060/1993 transcrisă sub nr 5059/1996 la Judecătoria Bacău.

În ceea ce privește actul de vânzare autentificat prin procesul verbal nr 51 din 30.01.1946 acesta a fost încheiat între G. C., în calitate de vânzător și Pătrașcanu Lucreația, mama numitului Pătrșcanu C., în calitate de cumpărător și a avut ca obiect o suprafață de teren în .> Nulitatea actului juridic este o sancțiune de drept civil ce lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Astfel nulitatea intervine în cazul nerespectării normelor juridice ce reglementează condițiile de validitate ale actului juridic în raport cu legea aplicabilă la momentul încheierii actului juridic.

Instanța reține că o parte din motivele de nulitate invocate de reclamant nu constituie motive de nulitate absolută, iar celelalte motive invocate nu sunt întemeiate.

Astfel, în ceea ce privește prețul imobilului, instanța reține că acesta este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut. Acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie fixat în bani, să fie determinat sau determinabil, să fie sincer și serios, în caz contrar contractul fiind nul absolut întrucât lipsește un element esențial asupra căruia trebuie să se realizeze acordul de voință. Prin preț sincer se înțelege un preț real pe care părțile să îl fi stabilit nu în mod fictiv ci în scopul de a fi cerut și plătit. Prețul este fictiv când din intenția părților rezultă că nu este datorat. În cazul în care prețul este fictiv contractul este nul ca vânzare cumpărare căci îi lipsește prețul, dar dacă părțile au urmărit în realitate înstrăinarea bunului, numai prețul, nu contractul în întregime este fictiv, putând fi recunoscut ca o donație deghizată dacă vânzătorul a avut intenția e a face o liberalitate și daca sunt îndeplinite condițiile pentru validitatea donației. În ceea ce privește condiția ca prețul să fie serios, aceasta impune ca prețul să nu fie derizoriu –infim-atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț. Seriozitatea fiind o chestiune de fapt este lăsată la aprecierea instanței.

Reclamantul a susținut că prețul nu a fost plătit, că în realitate contractul a fost un contract de întreținere părțile fiind tată și fiu, că dacă prețul real este de două milioane taxele nu corespund realității.

Instanța reține că reclamantul, deși conform art 1169 C.civ avea obligația de a proba susținerile, nu au făcut nicio dovadă că prețul nu a fost plătit, respectiv faptul că nu a fost un preț sincer ci unul fictiv. Invocarea împrejurării că în cauză contractul este un contract de întreținere nu este motiv de nulitate a acestuia întrucât în ipoteza astfel invocată –că sub aparența unui contract se ascunde alt contract, acțiune la îndemâna celor interesați este acțiunea în simulație și nu o acțiune in constatarea nulității absolute. Totodată instanța apreciază că prețul stipulat in contract este un preț serios dat fiind și calitatea părților.

Nici motivul de nulitate cu privire la certificatul fiscal nu poate fi primit de instanță, în antet apărând că acesta este emis de circ Horegești..

Instanța nu poate primi nici motivul de nulitate invocat de reclamant cu privire la cauza ilicită și frauda la lege în sensul că sunt proprietarii terenului înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare atacat.

Potrivit art. 966 C.civ., obligația fondată pe o cauză nelicită nu poate avea niciun efect. Din acest text legal s-a dedus – prin corelare cu criteriul interesului ocrotit de norma legală imperativă, care în speță este unul public – că actele juridice prin care se urmărește un scop contrar legii, bunelor moravuri sau ordinii publice sunt lovite de nulitate absolută, în acest sens fiind și art. 5 C.civ.

Pe de altă parte, art. 967 C.civ. prezumă valabilitatea și existența cauzei, motiv pentru care cel care susține existența cauzei ilicite este ținut să o dovedească.

Contractul de vânzare-cumpărare este un contract numit (reglementat de lege), iar scopul obligației (scopul imediat, causa proxima) este obținerea prețului, de către vânzător, respectiv transferul proprietății, pentru cumpărător. Acest scop fiind invariabil pentru această categorie de contracte, nu se pune problema nevalabilității sale.

Ceea ce poate fi, teoretic, contrar legii, bunelor moravuri și ordinii publice este scopul mediat, respectiv motivul determinant, concret, care a determinat părțile să încheie un anumit contract.

Frauda la lege reprezintă un caz particular de cauză ilicită, existent atunci când părțile folosesc norme legale dispozitive în scopul de a eluda aplicarea unor norme imperative.

Din probele de la dosar, rezultă că la data încheierii contractului proprietarul terenului era vânzătorul P. C., calitatea sa de proprietar fiind confirmată și prin sentințele instanțelor judecătorești ulterioare încheierii contractului. Totodată instanța reține că se sancționează cu nulitatea absolută vânzarea cumpărarea lucrului altuia în cunoștință de cauză, ori în speță bunul vândut era al vânzătorului. Faptul că reclamantul stăpâneste acest teren nu are relevanță atât timp cât ei nu sunt proprietarii terenului.

Cu privire la terenul vândut prin contractului ce face obiectul prezentei acțiuni instanța reține că acesta a făcut obiectului actul de vânzare autentificat prin procesul verbal nr 51 din 30.01.1946 dintre G. C., în calitate de vânzător și Pătrașcanu Lucreația, mama numitului P. C., în calitate de cumpărător.

Prin sentința civilă nr 4313 din 29.06.1979 din dosarul nr 6820/1978 al Judecătoriei Bacău s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre P. C. și D. E..

Prin ordonanța de adjudecare nr 2393 din 08.04.1981 din dosarul nr_/1980 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a admis cererea de vânzare silită imobiliară formulată de numita D. în contradictoriu cu numitul Patrascan C. (fostul sau soț) și s-a adjudecat imobilul compus din 3 camere și bucătărie situat în . către numita D..

Sentința civilă nr 2393 din 08.04.1981 menținută prin decizia civilă nr 811 din 21.08.1981 a fost modificată ca urmare a admiterii recursului extraordinar prin decizia nr 298 din 17.02.1981 a Tribunalului Suprem în dosarul nr 2234/1981 în sensul că prin efectul adjudecării doar imobilul debitorului Patrascan C. compus din 3 camere și bucătărie a revenit numitei D., terenul aferent construcției trecând în proprietatea statului.

La data de 16.06.1983 a intervenit un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată intitulat „zdelcă” între numita D. E. în calitate de vânzător si H. L. și H. F. în calitate de cumpărător cu privire la o casă compusă din trei camere, o bucătărie și o bucătărie anexă pe o suprafață de 16 ari.

La data de 10.09.1992 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare legalizat sub nr_ între D. E. în calitate de vânzător si H. F. și H. L., în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în ., respectiv o casă compusă din 3 camere, bucătărie și separat bucătărie. În convenție s-a menționat că terenul aferent în suprafață de 250 mp este proprietatea statului. Totodată s-a arătat că imobilul vândut era proprietatea vânzătoarei conform hotărârii de adjudecare nr 2393 din 09.04.1981, tot de la această dată terenul trecând în proprietatea statului ca efect al adjudecării.

Prin sentința civilă nr 7172 din 26.05.1995 pronunțată în dosarul nr 3939/1995 al Judecătoriei Bacău s-a admis acțiunea formulată de H. F. în contradictoriu cu D. E. și s-a constatat perfectată vânzarea cumpărarea încheiată la 16.06.1983cu privire la suprafața de 16 ari situată în . cu următoarele vecinătăți A. A., H. A., drum comunal. În baza acestei sentințe judecătorești a fost eliberat TP nr_ din 11.12.1995 așa cum s-a reținut și prin decizia civilă nr 1299 din 13.10.2003 .

Prin sentința civilă nr 6060 din 26.04.1993 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr 2636/1992 s-a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de numitul P. C. în contradictoriu cu H. F. și H. L. și au fost obligați aceștia din urmă să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1020 mp teren din intravilanul . drumul satului, H. F., H. A. si Andre A.. În motivare s-a reținut că reclamantul a revendicat suprafata de 1300 mp, terenul în litigiu fiind proprietatea numitului Patrascanu dobândit prin înzestrare de la mama sa Patrascanu L., revenindu-i de drept conform art 24 din Legea 18/1991. S-a mai reținut terenul pe care se află construită o casă a fost stăpânit de reclamant până în anul 1984, locuința fiind adjudecată prin sentința civilă nr 2393 din 09.04.1981 către D. E., fosta soție a numitului P., care la rândul ei a vândut-o pârâților, terenul aferent de 250 mp conform art 30 din Legea 58/1974 trecând în proprietatea statului. S-a mai reținut că terenul în litigiu, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, este în suprafață de 1577 mp din care 1020 mp este cultivat cu viță de vie și pomi fructiferi și suprafața de 577 mp este ocupata de casa de locuit a lui H.. Instanța a admis acțiunea reclamantului P. C. cu privire la suprafața de 1020 mp apreciind că diferența de 557 mp urma a fi atribuită proprietarilor casei de locuit conform art 35 din Legea 18/1991 prin ordin al prefectului..

Prin decizia civilă nr 378 din 27.02.1998 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr 28/1998 s-a admis recursul declarat de numitul Patrascan C. în contradictoriu cu H. F., H. L., Comisia Județeană Bacău pentru aplicarea Legii 18/1991 și Comisia Locală Horgești împotriva deciziei nr 1056 din 19.05.1997 și s-a anulat titlul de proprietate nr_ din 11.12.1995 eliberat pe numele pârâtului H. F. pentru suprafața de 1000 mp teren T15 P881 și P 883.

Pe numele lui Patrășcan C. a fost eliberat titlul de proprietate nr_ din 21.09.1999 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha si 6800 mp în . si suprafața de 1000 mp compusă din 466 mp din T 15 P 881 cu vecini N- A. A., E-Patrascan C., S-H. F., V-A. A. și 534 mp din T15 P 883 cu vecini N- A. A., E-DJ, S-H. F., V-P. C..

Prin sentința civilă nr_ din 26.11.2002 din dosarul nr 3535/2001 al Judecătoriei Bacău s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Patrascan N. în contradictoriu cu pârâții H. F. și L. și au fost obligații pârâții să lase în deplină proprietate reclamantului suprafața de 1000 mp situată în . compusă din 466 mp cu vecini Nși E- A. A., S-H. F. și B. I., V-most P. C. și 534 mp din cu vecini N- A. A., E-most P. C., S-H. F., V-DS conform raportului de expertiză A.. Prin decizia civilă nr 367 din 07.04.2003 s-a admis apelul declarat impotriva sentinței menționate, s-a anulat sentința și in urma judecării cauzei în fond printre altele s-a admis acțiunea și au obligații pârâții să lase în deplină proprietate reclamantului suprafața de 1000 mp compusă din 466 mp și 534 mp conform raportului de expertiză A.. Pentru a admite apelul s-a reținut că instanța nu a soluționat toate cererile cu care a fost investită. Prin decizia civilă nr 1299 din 13.10.2003 din dosarul nr 2454/2003 s-a respins recursul formulat împotriva deciziei menționate.

Prin sentința civilă nr 6184 din 16.07.2012 din dosarul nr_ printre altele s-a respins acțiunea formulată de reclamanții H. F. și L. în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Horgești, Comisia Județeană Bacău, Patrascan C., Pătrașcan N., Patrascanu G., Patrascanu Constanta, Patrascan V., Z. R., Dobranis E. prin care au solicitat anularea TP nr_ din 21.09.1999 eliberat pe numele lui Patrascan C. cu privire la suprafața de teren de 1000 mp, fiind confirmat dreptul de proprietate al acestuia pe teren.

În ceea ce privește semnătura vânzătorului de pe contractul de vânzare cumpărare, instanța apreciază că nici acest motiv de nulitate nu este pertinent. Având în vedere că este vorba de un act autentic semnătura părților face dovada până la înscrierea în fals, simpla afirmație că semnătura nu corespunde cu semnătura normală nu are nicio consecință juridică.

Instanța nu poate primi nici susținerile reclamantului că numitul P. C. comite fals când pretinde că este proprietarul terenului și că nu a mai fost înstrăinat întrucât aceste aspecte nu constituie motive de nulitate absolută ale convenției.

Față de aceste împrejurări, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

În temeiul art 274 C.proc.civ, văzând culpa procesuală, va obliga reclamantul să plătească pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul H. F., domiciliat în . în contradictoriu cu pârâții P. E., P. N. și P. C., domiciliați în Bacău, . ., ca neîntemeiată .

Obligă reclamantă să plătească pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat .

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare .

Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Februarie 2013 .

Red/Tehnored I.B 24.05.2013

Ex.6