Ordin de protecţie. Sentința nr. 184/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 184/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 15-07-2013 în dosarul nr. 8488/180/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 184 CC
Ședința Camerei de Consiliu: 15.07.2013
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
GREFIER: I. E.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU reprezentat de:
PROCUROR: V. B. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „ordin de protecție” acțiune formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul B. D. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta și pârâtul asistat de avocat C. D. .
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat C. D. pentru pârât depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare.
Instanța constată asistența juridică îndeplinită.
Avocat C. D. pentru pârât depune la dosarul cauzei întâmpinare în dublu exemplar, extras de pe portalul instanțelor judecătorești cu privire la dosarul nr._, având ca obiect „divorț”.
Se înmânează un exemplar de pe întâmpinare reclamantei.
Avocat C. D. pentru pârât solicită comunicarea unor copii de pe trei înscrisuri depuse de către reclamantă, respectiv: certificat medico - legal și cele două fișe psihologice întocmite pentru cei doi copii minori.
Se detașează fila 23 dosar reprezentând copie de pe certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei și se înmânează pârâtului.
Instanța pune în vedere reclamantei să înmâneze pârâtului copii de pe cele două fișe psihologice aflate la filele: 32, 33 dosar.
Acordă cuvântul părților cu privire la probe.
Reclamanta solicită proba cu înscrisuri și proba cu martori. Totodată, solicită comunicarea de copii de pe declarațiile date de vecini la Poliție în cursul acestei săptămâni.
La solicitarea instanței, în sensul dacă a solicitat efectuarea de copii de pe declarațiile aflate în dosarul Poliției, reclamanta arată că nu a făcut demersuri, aceste declarații au fost date în cursul acestei săptămâni.
Avocat C. D. pentru pârât arată că nu se opune la probatoriul solicitat de către reclamantă la acest termen.
Pentru pârât solicită proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba cu doi martori, efectuarea anchetei sociale având în vedere că în cauză este vorba despre minori, se face referire în cuprinsul acțiunii că minorii au fost traumatizați.
Precizează teza probatorie în ceea privește proba cu martori, respectiv: dovedirea relației dintre cei doi soți, împrejurarea că acțiunea de divorț a fost intentată de către reclamantă în data de 30.05.2013, aceasta având o relație extraconjugală în prezent.
Procurorul nu se opune la cererile privind încuviințarea probatoriilor solicitate de părți la acest termen.
În temeiul art. 258 Noul Cod de procedură civilă instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu martori, iar pentru pârât încuviințează proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba cu interogatoriul reclamantei.
Având în vedere că ancheta socială este o probă care ar putea conduce la prelungirea prezentei cauze și potrivit Legii speciale, urmează să o respingă.
Avocat C. D. pentru pârât precizează numele martorilor: D. I. și C. O.. Față de teza probatorie și cele invocate în întâmpinare solicită ca instanța să încuviințeze proba cu doi martori având în vedere că abia a fost angajată la acest termen, nu încearcă tergiversarea soluționării cauzei. Solicită termen scurt, de o săptămână pentru a prezenta și cel de-al doilea martor cu atât mai mult cu cât reclamanta nu solicită evacuarea pârâtului, ci doar revenirea în locuința unde nu i-a interzis nimeni să vină.
Reclamanta se opune la acordarea unui nou termen pentru prezentarea celui de-al doilea martor față de obiectul cauzei: „ordin de protecție” și având în vedere faptul că pârâtul ar fi trebuit să prezinte martorul în momentul în care a atacat-o fizic și nu doar verbal.
Procurorul solicită – având în vedere urgența soluționării cauzei – audierea martorului prezent la acest termen, urmând ca ulterior dacă se mai impune să fie audiat cel de-al doilea martor.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea specială va dispune audierea celui de-al doilea martor cu condiția ca la termenul de astăzi să nu se fi administrat toate probele, iar cauza să se afle în stare de judecată.
Dispune audierea martorilor prezenți la acest termen.
Avocat C. D. pentru pârât arată că în urmă cu doi ani între pârât și martorul P. R. a existat o stare conflictuală, însă între cei doi nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească.
Au fost audiați martorii: P. R. L. și D. I., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța procedează la administrarea interogatoriului reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța dispune luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtului.
Întrebare: Care este relația cu soția sa în prezent?
Răspuns: Nu avem o relație bună.
Întrebare: Ați lovit soția vreodată?
Răspuns: Nu.
Întrebare: Ați agresat soția ?
Răspuns: D. verbal.
Întrebare: Ați amenințat soția cu moartea ?
Răspuns: Nu.
Întrebare: Ați alungat soția din casă ?
Răspuns: Nu.
Întrebare: Ați agresat soția sexual ?
Răspuns: Nu.
Întrebare: Vă certați cu soția de față cu copii ?
Răspuns: Câteodată.
Întrebare: Ați împins soția ?
Răspuns: Nu
Întrebare: Îi vorbeați urât ?
Răspuns: Da, i-am mai vorbit urât.
Întrebare: Este plecată soția din domiciliu ? Ați luat legătura cu ea de când a plecat?
Răspuns: Da.
Întrebare: De când este plecată soția ?
Răspuns: De două săptămâni..
Întrebare: Ați lovit soția vreodată ?
Răspuns: Nu.
Întrebare: A fost soția vreodată internată în spital ?
Răspuns: Da, o dată pentru o operație de colecist, a doua oară pentru că i s-a deplasat o piatră pe „coledoc”, iar a treia oară pentru probleme psihice.
Întrebare: Dețineți arme ?
Răspuns: Nu
Întrebare: De cine erau provocate discuțiile din casă ?
Răspuns: De soție.
Întrebare: A încercat soția să se sinucidă ?
Răspuns: Nu
Întrebare: Ați fost lovit de soție ?
Răspuns: Da, în repetate rânduri.
Avocat C. D. pentru pârât solicită ca reclamantei să-i fie adresată din oficiu întrebarea dacă dacă părțile și-au trimis SMS în această perioadă.
Instanța din oficiu adresează reclamantei întrebarea: „ Prin SMS pârâtul a luat legătura cu dvs.?
Răspuns: Nu
Întrebare: Dar prin copii?
Răspuns: Nu prea au vorbit pentru că băiatului îi respinge apelurile.
Reclamanta solicită suplimentarea probatoriul cu audierea fiului acesteia de 15 ani.
Avocat C. D. pentru pârât nu se opune, însă solicită a se avea în vedere că în ultimele două săptămâni copilul se află sub influența mamei. Având în vedere atitudinea refractară a copilului, relatată de martorul audiat anterior pârâtul nu este de acord cu audierea copilului.
Procurorul lasă la aprecierea instanței cu privire la audierea minorului.
Instanța, având în vedere că ordinul de protecție nu îi vizează pe minori, ci vizează doar persoana reclamantei, urmează să respingă cererea de suplimentare a probatoriului.
Avocat C. D. pentru pârât solicită încuviințarea ca pârâtul să prezinte SMS-urile pentru a se aprecia asupra sincerității reclamantei.
Asupra acestei suplimentări de probatoriu reclamnata declară că dorește să se atașeze li răspunsurile, întrucât ea nu a primit și nici nu a dat SMS-uri.
Reprezentantul Parchetului se opune acestei administrări.
Instanța în urma deliberării urmează să respingă această solicitare de suplimentare a probatoriului, pe de o parte întrucât ar prelungi nepermis procedura ordinului de protecție pe de altă parte nu se poate verifica autenticitatea acestora.
Nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța apreciază că poate acorda cuvântul pe fondul cauzei, motiv pentru care va respinge cererea privind administrarea probei cu cel de-al doilea martor, al pârâtului, având în vedere urgența procedurii vizând emiterea ordinului de protecție.
Potrivit art. 244 Noul Cod procedură civilă constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită emiterea ordinului de protecție prin care pârâtul să fie obligat să nu se mai apropie de ea pe o distanță pe care o va aprecia instanța, să fie obligat la plata unei chirii între: 8.000.000 și 10.000.000 lei, să-i permită accesul în apartament, să aibă un comportament normal vis-a-vis de copii.
Avocat C. D. pentru pârât solicită respingerea cererii, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea 217/2003.
Solicită a se avea în vedere întâmpinarea în care a prezentat situația de fapt. Între soți există într – adevăr certuri pe fondul unor lipsuri financiare și pe fondul unor pretenții exagerate ale reclamantei vis-a-vis de veniturile realizate de către pârât.
Așa cum este prevăzut textul de lege, ordinul de protecție se poate emite doar cu scopul clar de a ocroti sănătatea, integritatea, libertatea reclamantei. Aceste aspecte protejează legiuitorul și doar în cazuri excepționale se poate dispune emiterea unui ordin de protecție.
În prezenta cerere s-a solicitate reintegrarea reclamantei concomitent cu cererea de a fi obligat pârâtul să stea la distanță.
Copiii sunt ai ambilor părinți, atât reclamanta cât și pârâtul au avut o relație bună cu aceștia până în urmă cu câteva săptămâni.
Consideră că nu pot fi dispuse aceste măsuri atâta vreme cât există copia contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului din care rezultă că acest imobil nu are intrări separate astfel încât împărțirea provizorie a locuinței nu ar putea să aibă loc .
Cu privire la încredințarea copiilor și stabilirea domiciliului la bunică, copiii au domiciliul lor unde au locuit până acum două săptămâni astfel încât aceste aspecte invocat prin cerere sunt aproape incompatibile, nu există nici un motiv ca exercitarea autorității părintești să se facă exclusiv de către reclamantă, nu există nici un motiv pentru care să fie stabilit domiciliul la bunică. Dacă ar fi crezut reclamanta că există un real pericol ar fi solicitat evacuarea pârâtului din locuință, pentru a rămâne în imobil doar ea și copiii.
A depus la dosarul cauzei un certificat medico-legal emis acum două săptămâni, însă nu există alte înscrisuri de acest gen emise acum 2,3 sau 7 ani de zile. Solicită să se aibă în vedere faptul că reclamanta este asistentă medicală .
Procurorul solicită respingerea cererii privind emiterea unui ordin de protecție având în vedere natura ordinului de protecție, capetele de cerere formulate care vin în contradictoriu, faptul că nu există un real pericol pentru reclamantă care să impună emiterea unui ordin de protecție.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 7.06.2013 sub nr._ reclamanta B. M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului B. D..
Cererea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 272 alin. 2 din Legea 217/2003 modificată prin Legea 25/2012.
În motivare, reclamanta a arătat că a intentat acțiune de divorț deoarece acesta în repetate rânduri a abordat un comportament violent atât fizic cât și verbal, solicitând să-i fie eliberat un ordin de protecție pe baza sesizărilor depuse la poliție cât și a certificatului medical eliberat.
Prin cerere, reclamanta arată că a fost lovită peste braț și umăr în prezența fiului său minor B. C., că pârâtul a spart pahare, a trântit geamuri și uși, a stricat un telefon mobil, i-a adus injurii și amenințări cu moartea. Precizează în formularul tip privind emiterea ordinului de protecție că nu solicită evacuarea pârâtului, dorește reintegrarea sa în locuința familiei, limitarea dreptului de folosință al pârâtului astfel încât să nu vină în contact cu victima, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copii lor,
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 217/2003.
În probațiune a depus acte de stare civilă, certificat medico-legal, răspuns sesizare poliție, fișă psihologică minori.
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, motivat de faptul că nu a agresat-o fizic niciodată pe soția sa, însă între ei a avut loc o ceartă pe fondul lipsei de bani, iar aceasta a plecat de acasă. Mai arată pârâtul că certurile pe seama banilor au existat la ei în casă de mai mulți ani, fiind amenințat în repetate rânduri că, dacă nu va aduce mai mulți bani, îl va da afară din casă. Mai precizează pârâtul că, în anul 2011, soția lui a intentat o acțiune de divorț, acțiune la care a renunțat, după ce am făcut un împrumut bancar în cuantum de_ lei, pentru plata datoriilor pe care reclamanta le-a contractat fără știrea lui.
Pârâtul învederează instanței că nu există nici o stare de pericol sau risc pentru ea sau copii, își dorește ca ei să se întoarcă acasă..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul părților și testimonială fiind audiați martorii P. R. L. propus de reclamantă și D. I. propus de pârât..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta B. M. și pârâtul B. D. sunt căsătoriți din anul 1997 și au împreună doi copii B. V. C. și B. A.-B.. Din susținerile părților reiese că aceștia au locuit împreună până în luna iunie a acestui an, când reclamanta a plecat fără acordul pârâtului împreună cu cei doi copii la mama ei.
Pe rolul Judecătoriei Bacău este înregistrat dosarul de divorț nr._, acțiunea fiind introdusă de reclamanta din prezenta cauză la data de 23.05.2013.
Din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor rezultă că între părți au existat certuri de mai mulți ani. Astfel martorul P. R. L., care este vecin cu părțile, a arătat că a auzit scandal, țipete și înjurături provenind de la părți, că într-o zi reclamanta a venit la ușa sa după un scandal cu soțul și a sunat la 112 de pe telefonului acestuia, întrucât telefonul ei era spart de soț. Mai precizează martorul că fiind militar a avut de ales între a merge la soț să-l calmeze și a o ocroti pe reclamantă, în cele din urmă a ales să-i protejeze viața acesteia. A mai precizat martorul că reclamanta a stat cam 15 minute în apartamentului lui, apoi a plecat acasă. Martorul susține că reclamanta a avut o vânătaie pe pometul drept, precum și pe braț în urmă cu vreo 4, 5 ani. Același martor arată că a sfătuit-o pe reclamantă să nu divorțeze, ci să își țină familia unită. A mai declarat martorul că pârâtul i-a vorbit urât soției și de față cu copii lor minori. Mai declară martorul că ar exista relații tensionate între el și pârât, dar nu le-a provocat el.
Aspectele legate de certurile dintre cei doi soți sunt confirmate și de martorul D. I. care este prieten cu soții B. de circa 14 ani. Martorul a declarat că existau certuri între soți, se înjurau reciproc, dar nu a văzut bătăi sau lovituri și nici nu a auzit amenințări. Precizează martorul că dacă l-ar fi vizitat de o sută de ori tot de atâtea ori se certau, motivul fiind mereu același lipsa banilor, iar de la o vreme și gelozia pârâtului. Arată că reclamanta ar fi avut o relație extraconjugală cu un vecin de pe scară pe nume C.. Precizează martorul că l-a auzit vorbind la telefon cu soția cerându-i să se întoarcă acasă.
Certurile dintre soți sunt recunoscute și de pârât cu ocazia interogatoriului administrat în instanță. Acesta arată că existau discuții pe fondul reproșului reclamantei legate de lipsa banilor, se certau și își vobeau urât. Pârâtul a negat că și-ar fi lovit soția sau că ar fi agresat-o sexual sau că ar fi amenințat-o. Totodată a arătat că nu și-a dat soția afară din casă. Pârâtul arată că reclamanta a plecat de 2 săptămâni, timp în care a sunat-o și i-a trimis și mesaje în această perioadă.
În ceea ce privește susținerile reclamantei cu privire la comportamentul pârâtului, instanța reține că aceasta nu a produs nicio probă concludentă. Astfel, deși a depus la dosarul cauzei un certificat medico-legal din care rezultă că ar fi avut la data controlului medical din data de 3.06.2013 o contuzie umăr braț drept, există un dubiu în ce privește modalitatea de producere a acestei contuzii, iar în urma probelor administrate nu rezultă cu certitudine că pârâtul este cel care i-ar fi provocat această contuzie. Mai mult reclamanta nu pare a fi speriată de ideea locuirii împreună cu soțul împotriva căruia cere ordin de protecție, acest fapt rezultând din cererea sa, dorind fie locuința să fie împărțită așa încât să nu vină în contact fizic cu ea (să-i vorbească sau să o sune), fie să-i plătească chirie în altă parte.(deși a declarat că vrea să se întoarcă acasă), vreo 800-1000 lei.
Din cercetarea judecătorească efectuată instanța reține că aceasta își dorește de fapt ca pârâtul să nu-i mai vorbească și să nu mai existe apropierea intimă ce există în cadrul unei căsnicii ce se derulează normal.. Este lesne de înțeles că părțile nu se mai înțeleg, că certurile dintre aceștia s-au îndesit și că în fapt reclamanta nu îl mai suportă pe pârât.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 25/2012 care modifică Legea nr. 217/2003 violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 26 alin. 1 din actul normativ menționat, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile - obligații sau interdicții prevăzute de acest articol.
Instanța apreciază că certurile dintre părți, pe fondul lipsei de bani și a presupusei infidelități a reclamantei pot fi calificate drept o formă de violență verbală și/sau fizică astfel cum este definită de art. 21 din actul normativ menționat anterior, însă nu sunt în măsură să justifice emiterea unui ordin de protecție. Violența verbală dintre reclamantă și pârât este reciprocă, ambii soți își adresează injurii și își vorbesc urât, însă așa cum rezultă din împrejurările cauzei, nu sunt de o asemenea amploare și gravitate încât să creeze o stare de pericol care să poată fi înlăturată doar pe calea unui ordin de protecție, ci poate constitui un motiv de divorț. Cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a solicitat vreodată evacuarea pârâtului din locuința comună și nici nu a făcut vreo dovadă în acest sens.
Mai mult, împrejurările cauzei sunt de natură a face convingerea instanței că emiterea unui ordin de protecție ar fi un mod de a-l pedepsi pe pârât, pentru neajunsurile care ar fi adus cuplul în situația conflictuală în care se află și care nu pot fi stopate, decât prin acțiunea de divorț, pe care reclamanta a și formulat-o și depus-o pe rolul Judecătoriei Bacău. Or, nu pentru aceste motive există instituția ordinului de protecție prevăzută de Legea nr. 217/2002. Scopul, pentru care a fost instituită, este acela privind asigurarea unui grad de protecție ridicat pentru victimele violenței în familie, asigurarea unui grad sporit de confort fizic și psihic, fapt ce trebuie să genereze o calitate sporită a vieții și nu în ultimul rând conștientizarea de către agresori a stării de pericol pe care aceștia o reprezintă, cu posibilitatea de a-și remedia comportamentul. Pentru a se putea emite un ordin de protecție, instanța trebuie să aibă suficiente elemente de natură a identifica în mod corect situațiile urgente și posibilitatea evaluării gradului de pericol, astfel încât ordinul de protecție să poată contribui în mod real la prevenirea pierderilor de vieți și a vătămărilor. Or în speța de față nu se poate identifica o urgență (câtă vreme părțile sunt în conflict permanent – scandaluri - de circa 8-9 ani), reclamanta nu se află într-un grad de pericol sporit care să-i pună în pericol viața sau integritatea fizică (contuzia din certificatul medico-legal poate fi cel mult rezultatul unei smucituri aplicate, probabil, de pârât, ca urmare a împiedicării acesteia de a părăsi domiciliul – martorii declară că în urma certurilor obișnuia să plece de acasă )
Față de aceste împrejurări, instanța va respinge cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea pentru emiterea unui ordin de protecție, formulată de reclamanta B. M. domiciliată în Bacău, .. 53, ., CNP_ în contradictoriu cu pârâtul B. D., domiciliat în Bacău, .. 53, ., CNP_.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru pârât în cuantum de câte 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 iulie 2013.
PREȘEDINTE
C. I.
GREFIER
I. E.
Jud. C.I 16.0._
I.E/4 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4935/2013.... → |
|---|
