Plângere contravenţională. Sentința nr. 1569/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1569/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 12873/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1569/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier L. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent S.C. M.-R. .. și pe intimat G. F. - SECȚIA BACĂU, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 15.02.2013, discuțiile fiind consemnate în încheierea din aceiași zi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 19.09.2012, petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE prin G. F. Secția Județeană Bacău, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 14.09.2012.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 14.09.2012 a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 8000 de lei, i s-a confiscat suma de 1317 lei și i s-a suspendat și activitatea de comercializare pentru că ar fi deținut în spațiul comercial suma de 1317 lei care nu a fost înregistrată prin aparatul de marcat fiscal.
Sub aspectul netemeiniciei, petenta a arătat că procesul verbal contestat conține mențiuni eronate deoarece suma de 1317 lei se afla în buzunarul propriu și nu în spațiul comercial, cum în mod greșit a reținut intimata, această sumă neprovenind din vânzarea de mărfuri, ci erau bani personali care proveneau din pensia administratorului petentei și a soției acestuia aferentă lunii septembrie 2012, aspect pe care l-a adus la cunoștința agenților constatatori. Petenta a mai arătat că suma aplicată cu titlu de amendă este exorbitantă prin raportare la volumul de marfă și raportat la cifra de afaceri.
Sub aspectul nulității, petenta a arătat că organele de control nu au respectat procedura legal reglementată de Legea Registrului Unic de Control, nu au avut acte legale pentru exercitarea controlului, nu au menționat în Registrul Unic de Control obiectul controlului, ora începerii și ora închiderii.
Sub același aspect, petenta a mai arătat că din descrierea faptei lipsește modalitatea prin care a fost găsită suma de 1335 lei și anume găsită în buzunar la împuternicitul societății împachetată cu două cupoane; totodată, petenta a mai arătat că organele de control nu au respectat procedura de a atesta faptele printr-un martor asistent.
În drept, petenta a indicat dispozițiile OG 2/2001, Codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, petenta a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.09.2012 filele 7,18 chitanță . nr._/14.09.2012 filele 8, 20, plan de situație spațiu comercial fila 19, cupoane de pensie aferente lunilor 09.2012 pe numele R. J. și R. M. fila 21, extras raport de activitate zilnică fila 21.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, nelegală și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate.
Sub aspectul nulității procesului verbal contestat intimata a arătat că înscrierea în Registrul Unic de control nu se regăsește în motivele de nulitate prevăzute de art.17, că fapta a fost descrisă suficient și că nu era necesară prezența martorului asistent având în vedere că procesul verbal a fost întocmit în prezența sa.
Pe fondul plângerii, intimata a arătat că petenta desfășoară activitate de comerț cu amănuntul, deține dar nu utilizează casă de marcat, iar la data controlului raportul X al casei de marcat că a fost emis un singur bon fiscal în valoare de 18 lei, susținerea petentului că banii găsiți proveneau din pensia proprie a administratorului și a soției acestuia fiind eronată.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 și OUG nr.28/1999.
În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.09.2012 filele 30-31, proces verbal din 14.09.2012 fila 32, notă explicativă fila 33, cupoane de pensie aferente lunilor 09.2012 pe numele R. J. și R. M. fila 34, extras raport de activitate zilnică fila 34, invitație din 14.09.2012 fila 35, procură de administrare fila 36, proces verbal din 14.09.2012 încheiat de IPJBacău-SIF filele 44-45, proces verbal a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Bacău din 14.09.2012 filele 47-48.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
La termenul din 15 februarie 2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și a procedat la audierea martorilor propuși de către petentă sub prestare de jurământ, respectiv a martorilor C. M. și O. I. a căror declarații se află la filele 61-62.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.09.2012, ora 16.00 încheiat de către agentul constatator al intimatei, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, cu confiscarea sumei de 1317 lei și cu suspendarea activității de comercializare, constatându-se că în data de 14.09.2012 petenta desfășura activitate de comerț cu amănuntul cu produse alimentare, băuturi alcoolice, ape minerale, sucuri, înghețată, legume fructe. La controlul efectuat, deși s-a scos raportul zilnic al aparatului de marcat în valoare de 18 lei, s-a constatat asupra administratorului suma de 1335 lei, pentru diferența de sumă găsită asupra administratorului neexistând o justificare temeinică, faptă prevăzută de dispozițiile art. 10 lit.b din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 11 alin.1 lit.b din același act normativ, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.09.2012 filele 30-31, proces verbal din 14.09.2012 fila 32, notă explicativă fila 33.
Confiscarea sumei s-a dispus potrivit chitanței . nr._/14.09.2012 filele 8, 20.
De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 14.09.2012 a fost semnat de către reprezentantul petentei, agentul constatator consemnând că reprezentantul petentei va face contestație.
În drept, potrivit art.10 lit. b) din OUG 28/1999, constituie contravenție neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate care potrivit art.11 alin.1 lit. b) din același act normativ, se sancționează cu amenda de la 8.000 lei la 10.000 lei aplicabilă operatorilor economici.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 14.09.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
În ceea ce privește motivul de nulitate privind faptul că organele de control nu au respectat procedura legal reglementată de Legea Registrului Unic de Control, nu au avut acte legale pentru exercitarea controlului și că nu au menționat în Registrul Unic de Control obiectul controlului, ora începerii și ora închiderii apare ca neîntemeiat în condițiile în care motivele de nulitate absolute necondiționate de vătămare sunt strict și limitativ prevăzute de lege. Mai mult de atât, având în vedere că motivul de nulitate invocat de către petentă nu se încadrează în motivele de nulitate necondiționate de vătămare, pentru a putea fi întemeiat, petenta trebuia să facă dovada unei vătămări pricinuite prin acest fapt care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat, vătămare pe care petenta nu a dovedit-o.
În ceea ce privește motivul de nulitate potrivit căruia procesul verbal contestat este lovit de nulitate deoarece din descrierea faptei lipsește modalitatea prin care a fost găsită suma de 1335 lei și anume găsită în buzunar la împuternicitul societății împachetată cu două cupoane apare ca neîntemeiat în condițiile în care cu respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001 din analiza procesului verbal contestat se reține că fapta a fost descrisă suficient, de natură a indica toate împrejurările de comitere a faptei neexistând nicio vătămare prezumată, prevăzându-se că suma găsită și nejustificată era asupra reprezentantului petentei. Această concluzie se impune deoarece reprezentantul petentei nu poate invoca propria greșeală pentru a invoca protecția unui drept, în condițiile în care deși s-ar putea admite că banii ar fi proprii, în interiorul spațiilor comerciale nu pot fi ținuți decât bani proveniți din comercializarea produselor aflate în acel spațiu comercial și nu și alți bani.
În ceea ce privește motivul de nulitate privind faptul că organele de control nu au respectat procedura de a atesta faptele printr-un martor asistent apare ca neîntemeiat în condițiile în care potrivit art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, ori astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal contestat, acesta nu a fost încheiat în niciuna din împrejurările strict enumerate de lege care să impună prezența martorului asistent, ci a fost încheiat în prezența reprezentantului petentei care a și declarat că va face contestație.
De asemenea, faptele, astfel cum sunt reținute de către agentul constatator sunt corect încadrate în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul privind activitatea fiscală, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 14.09.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat.
Pe cale de consecință, în măsura în care petenta invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.
În ceea ce privește susținerea petentei conform căreia procesul verbal contestat conține mențiuni eronate deoarece suma de 1317 lei se afla în buzunarul propriu și nu în spațiul comercial, cum în mod greșit a reținut intimata, această sumă neprovenind din vânzarea de mărfuri, ci erau bani personali care proveneau din pensia administratorului petentei și a soției acestuia aferentă lunii septembrie 2012, aspect pe care l-a adus la cunoștința agenților constatatori apare ce neîntemeiată în condițiile în care din analiza celor două cupoane de pensie existente la dosar fila 21, 34, dacă se adună drepturile din acestea, rezultă suma de 1133 lei care este mai mică decât suma găsită asupra reprezentantului petentei și care nu-și găsește justificare, respectiv suma de 1317 lei.
Mai mult de atât, din analiza acelorași cupoane de pensie rezultă că acestea nu au dată certă, respectiv atestă luna pentru care se face plata pensiei dar nu atestă și ziua în care s-a realizat plata acestora.
Cu privire la același aspect al provenienței sumei, susținerea petentei apare cu atât mai neîntemeiată în condițiile în care având în vedere data controlului, ora 16.00 și având în vedere tipul mărfurilor comercializate, este greu de crezut că vânzarea acestora până la ora 16.00 a fost doar în valoare de 18 lei, astfel cum rezultă din raportul casei de marcat fila 21.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, astfel cum rezultă din proces verbal din 14.09.2012 încheiat de IPJBacău-SIF filele 44-45, proces verbal a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Bacău din 14.09.2012 filele 47-48, petenta comercializa și țigări și băuturi fără timbru, fiind de notorietate că doar prețul unui singur pachet de țigări poate fi de 18 lei, adică valoarea găsită ca fiind înregistrată în aparatul de marcat.
Așadar, o soluție contrară ar echivala cu încurajarea evaziunii fiscale constând în aceea ca după fiecare vânzare, banii încasați să fie introduși în buzunarul propriu, dându-li-se proveniența de bani propriii încasați din varii surse.
În ceea ce privește depoziția celor doi martori propuși de către petentă și încuviințați de către instanță, declarațiile acestora aflându-se la filele 61-62, instanța nu poate ține cont de mărturiile acestora în favoarea petentei, urmând a le înlătura în condițiile în care audiați în mod nemijlocit de către instanță aceștia nu au arătat nici un moment că aveau la cunoștință despre proveniența banilor găsiți la data controlului, singurul lucru pe care cei doi martori l-au precizat fiind că au văzut cum au intrat în camera din spate doi bărbați îmbrăcați în civil care după ceva timp au ieși cu un pachet în mână. În ceea ce privește declarația martorului O. I. potrivit căruia despre proveniența sumei confiscate știe de la reprezentantul petentei că provenea din pensie, nu poate fi reținută în condițiile în care este o mărturie indirectă, nepercepând prin propriile simțuri acest aspect.
În consecință, cu toate că petenta a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia se constată că legiuitorul a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind activitatea fiscală a comercianților. De asemenea, în raport de imposibilitatea de verificare a activităților comercianților, instanța constată că fapta este în măsură a prezenta un grad de pericol social semnificativ, aducând atingere și bugetului consolidat al statului. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând pe de o parte, că petenta este o societate comercială ce ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, iar pe de altă parte, că petenta a fost sancționată cu amendă al cărei cuantum este îndreptat spre minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Operațiunii de reindividualizare a sancțiunii i se opune chiar atitudinea petentei constând în modul în care aceasta înțelege să realizeze actele de comerț, pe de o parte prin neînregistrarea vânzărilor în casa de marcat, și pe de altă parte prin comercializarea de produse neînregistrate astfel cum rezultă din proces verbal din 14.09.2012 încheiat de IPJBacău-SIF filele 44-45, proces verbal a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Bacău din 14.09.2012 filele 47-48.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
Cu privire la măsura complementară prevăzută de art. 14 alin.2 din OUG 28/1999 respectiv suspendarea activității unității pe o perioadă de trei luni, instanța reține că aceasta se aplică automat de către organul constatator, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea aplicării acestei masuri complementare.
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989).
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării activității unității pe o perioadă de trei luni, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
În speță, măsura suspendării activității unității pe o perioadă de trei luni este prevăzută prin lege, însă această măsură se aplică automat tuturor operatorilor economici vinovați de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lor, fără a se avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptelor.
În aceste împrejurări, având în vedere și soluția ce urmează a fi dată cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța apreciază ca măsura suspendării activității unității pe o perioadă de trei luni, este prevăzută de lege, necesară într-o societate democratică, și proporțională cu situația care a determinat-o.
În ceea ce privește măsura confiscării sumei de 1317 lei, având în vedere că sub aspectul temeiniciei petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal contestat și având în vedere că măsura confiscării se aplică uno icto și de drept, și anume atunci când persoana sancționată nu poate justifica proveniența unei sume de bani, instanța apreciază această măsură drept întemeiată și pe cale de consecință, această sumă va rămâne confiscată.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 8000 de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 14.09.2012 dedusă judecății este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
În temeiul art.275 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL cu sediul în Bacău, ..227, județul Bacău CUI_, J_ în contradictoriu cu intimata COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE prin G. F. Secția Județeană Bacău cu sediul în Bacău, ..1-3 prin reprezentant legal R. F. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.09.2012.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.09.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E. LoredanaLaura G.
Red.Tehno.
E., LG 25.02.2013
4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3290/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 623/2013.... → |
|---|
