Plângere contravenţională. Sentința nr. 3742/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3742/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 14908/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SENTINȚA CIVILĂ NR.3742
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. I. E.
GREFIER: R. O. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect “ plângere contravențională “ formulată de petentul V. D. M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției întocmit de intimatul I.P.J B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea la data de 24.04.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 30.10.2012, petentul a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/08.11.2012, încheiat de I.P.J. B., solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că procesul verbal contestat este nelegal având în vedere că nu a fost semnat de către un martor asistent.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe OG 2/2001.
În dovedire, aceasta a anexat plângerii contravenționale procesul-verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu prevederile art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.36 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata I.P.J. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, deoarece din verificările efectuate a rezultat că, la data de 28.10.2012, ora 21.06, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 – E85-localitatea B.-V. ,jud.B., cu viteza de 105 km/h, viteză stabilită de aparatul radar Autovision Compact și înregistrată video, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 55 km/h, faptă prevăzută de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit în baza înregistrării video a aparatului radar.
În drept, intimatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115-118 C.Proc.Civ., OG 2/2010, OUG 195/2002 RMCU.
În dovedire, intimata a depus la dosar procesul verbal contestat, raportul agentului constatator, planșe foto, buletin de verificare metrologică, atestat operator ,,Autovision”.
Instanța, în temeiul art.167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța constată că este competentă, conform art.32 alin.2 din OG 2/2001 să soluționeze prezenta plângere, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială și că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 28.10.2012, ora 21.06, petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 – E85-localitatea B.-V. ,jud.B., cu viteza de 105 km/h, viteză stabilită de aparatul radar Autovision Compact și înregistrată video, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 55 km/h, faptă prevăzută de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Verificând, potrivit art.34 alin.1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește susținerile petentului în sensul că procesul verbal este nul, deoarece nu conține semnătura unui martor ,instanța arată că, pentru a putea invoca o cauză de nulitate virtuală, se cere ca petentul să justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul de procedură.
Această interpretare reiese și din recursul în interesul legii XXII/19 martie 2007, prin care Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță, iar în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, menționându-se expres că nerespectarea cerințelor prevăzute de art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
Astfel, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (coroborat cu art. 47 din OG 2/2001, care prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă), nulitatea relativă a unui act de procedură este aplicabilă numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauză petentul nu a făcut dovada unei vătămări.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din OG 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).
Forța probantă a proceselor verbale și a rapoartelor este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs.România, hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Conform art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].
Cu privire la fapta reținută în sarcina petentului, instanța reține că săvârșirea acesteia a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art.6 pct.20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de identificare a mijloacelor tehnice folosite.
În conformitate cu art.121 alin.1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit dispozițiilor art.49 alin.1 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar din cuprinsul procesului verbal reiese că fapta contravențională în cauză a fost săvârșită în localitate.
În concordanță cu art. 102 alin.3 lit.e OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic .
Conform mențiunilor reținute în procesului verbal de contravenție . nr._ coroborate cu raportul agentului constatator din data de 06.09.2010, precum și cu planșele foto depuse la dosar de către intimată rezultă că, la data de 06.09.2010, ora 07.35, petentul a condus autovehiculul marca Audi Q7 cu nr. de înmatriculare DD 306 LL pe DN 2 – E85-localitatea N. B. ,jud.B., cu viteza de 107 km/h, viteză stabilită de aparatul radar Autovision Compact și înregistrată video, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 57 km/h, faptă prevăzută de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, instanța reține că fapta comisă de către petent constituie contravenția prevăzută de articolul mai sus menționat.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art.34 din OG 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul V. D. M. domiciliat în . în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B..
Menține procesul-verbal . nr._/28.10.2012 încheiat de către intimată, ca legal și temeinic.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24.04.2013.
P. GREFIER
L. I. E. R. O. A.
Red./Tehnored.L.
13.06.2013
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 75/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 64/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
