Plângere contravenţională. Sentința nr. 3835/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3835/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 2319/180/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3835
Ședința publică de la 26 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. E. L.
GREFIER: L.-R. V.
Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe petentul T. N. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. – SECȚIA 1 POLIȚIE, având ca obiect PLÂNGERE CONTRAVENȚIONALĂ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ petentul Ț. N. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 29.01.2013 de I.P.J. B., solicitând anularea acestuia pe motive de netemeinicie.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că situația de fapt reținută nu este veridică.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată.
În dovedire, aceasta a anexat plângerii contravenționale, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu prevederile art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.36 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata I.P.J. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, deoarece din verificările efectuate a rezultat că, la data de 29.01.2013, ora 00.55, agentul de poliție care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu a efectuat un control inopinat privind modul de executare a serviciului de pază de către agentul de pază de la .-se că agentul de pază, respectiv petentul, nu a răspuns la semnalizarea autospecialei de serviciu în mod prompt, ci după aproximativ 10 minute, întrucât acesta a adormit în timpul serviciului.
Aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit de către agentul constatator care a constatat fapta ,,ex propriis sensibus”. La momentul aplicării sancțiunii și aducerii la cunoștință a faptelor reținute contravenientul a declarat că refuză să semneze, așa cum rezultă din mențiunile făcute la rubrica ,,Alte mențiuni”. Referitor la motivațiile din plângerea depusă de către petent, intimata a arătat că fapta imputată petentului s-au desfășurat în contextul dat din procesul verbal.
În drept, intimatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115-118 C.Proc.Civ.
În dovedire, intimata a depus la dosar raportul agentului constatator.
Instanța, în temeiul art.167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 29.01.2013, ora 00.55, agentul de poliție care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu a efectuat un control inopinat privind modul de executare a serviciului de pază de către agentul de pază de la . constatat că agentul de pază, respectiv petentul, nu a răspuns la semnalizarea autospecialei de serviciu în mod prompt, ci după aproximativ 10 minute, întrucât acesta a adormit în timpul serviciului.
Verificând, potrivit art.34 alin.1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din OG 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).
Forța probantă a proceselor verbale și a rapoartelor este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs.România, hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Conform art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].
Potrivit ART. 48 din Legea 333/2003:
În timpul serviciului, personalul de pază este obligat:
b) să păzească obiectivul, bunurile și valorile nominalizate în planul de pază și să asigure integritatea acestora;
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, instanța reține că fapta comisă de către petent constituie contravenția prevăzută de articolul mai sus menționat.
Potrivit art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de dispozițiile legale amintite anterior, precum și față de faptul că petentul a mai fost sancționat anterior pentru săvârșirea unei contravenții de același tip ca cea contestată în prezenta cauză, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art.34 din OG 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul Ț. N., cu domiciliul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. – SECȚIA 1 POLIȚIE, cu sediul în B., .. 2, jud. B., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 29.01.2013 emis de intimată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.04.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
L. I. E. L. R. V.
Red./Tehnored.L.
14.06.2013
4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4585/2013. Judecătoria BACĂU | Executare fără somaţie. Art. 573 C.p.c.. Sentința nr.... → |
|---|
