Plângere contravenţională. Sentința nr. 4248/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4248/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 2075/180/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4248/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. P.
GREFIER: L. R. V.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe petentul C.-F. I. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE BACĂU - SERVICIUL RUTIER (P.V. . NR._/14.01.2013), având ca obiect PLÂNGERE CONTRAVENȚIONALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare, pentru a se prezenta părțile.
La reluarea cauzei, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța decade petenta din proba cu martori, încuviințată la termenul anterior, motivat de faptul că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a depune numele și adresa martorului, așa cum i s-a pus în vedere de către instanță și nici nu a prezentat martorul în instanță.
Instanța constată că s-a depus la dosar dovada efectuării mandatului de aducere din care rezultă că martorul P. Ș. este plecat din țară și nu se cunoaște data întoarcerii.
Față de cuprinsul procesului-verbal de executare a mandatului de aducere, instanța constată imposibilitatea audierii martorului P. Ș. și apreciază că, în temeiul art. 188 pct. 3 Cod procedură civilă, poate păși la judecarea cauzei.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe cererea formulată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău în data de 06.02.2013, sub nr._, petenta C.-F. I. a solicitat instanței anularea procesului-verbal . nr._ din 14.01.2013 întocmit de intimatul I.P.J. BACĂU - Biroul Rutier; în subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii și a punctelor de penalizare aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că în data de 14.01.2013, în timp ce se încerca să iasă dintr-o parcare aflată pe . a fost sancționată contravențional, pe motiv că nu a acordat prioritate unei mașini de poliție care circula pe . petenta că parcarea din care intenționa să iasă era blocată cu zăpadă și că, în timp ce încerca să iasă, a prins o porțiune cu zăpadă întărită, astfel că a autovehiculul pe care îl conducea a prins aderență și a ieșit brusc din parcare.
A mai arătat petenta că echipajul de poliție, care nu se afla în misiune, nu a vrut să înțeleagă situația creată de căderile masive de zăpadă coroborată cu necurățarea străzilor și a locurilor de parcare și, de asemenea, a refuzat să-i consemneze obiecțiunile pe care le avea de formulat.
Petenta nu a invocat niciun temei de drept în susținerea plângerii.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul-verbal atacat, dovadă de comunicare, articole web și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.15 lit.i) din Legea nr.146/1997.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicitat respingerea plângerii formulate, ca neîntemeiată și menținerea procesul-verbal atacat și a sancțiunilor aplicate, proces-verbal care a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 14.01.2013 ora 16.50, petenta a condus autovehiculul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . Bacău și punerea în mișcare de pe loc, în dreptul cofetăriei „I.”, nu a acordat prioritate de trecere autospecialei Poliției cu număr MAI-_, obligând conducătorul acesteia să frâneze pentru a evita un eventual impact, fapta săvârșită de aceasta fiind prevăzută de art.135 lit.f) din H.G. nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.c) din O.U.G. nr.195/2002.
Intimatul a arătat că, la controlul efectuat, s-a constatat și faptul că petenta nu purta centura de siguranță în timpul deplasării, faptă prevăzută de art.36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și sancționată de art.99 alin.2 din același act normativ iar autovehiculul condus de aceasta avea montate pe geamurile laterale față și spate, respectiv pe parbriz - folii de culoare închisă neomologate de autoritatea competentă și fără a deține autorizație emisă de R.A.R., fapta fiind prevăzută de art.148 pct.11 din H.G. nr.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.1 pct.35 din O.U.G. nr.195/2002.
A precizat intimatul că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului-verbal s-a făcut în baza constatării nemijlocite de către agentul constatator a faptelor reținute în sarcina petentei și că aceasta a refuzat să semneze procesul-verbal, fapt confirmat prin semnarea acestuia de către martorul asistent Poescu Ș..
Cu privire la motivele invocate de petentă în susținerea cererii, intimatul a arătat că aceasta avea obligația de a acorda prioritate tuturor participanților la trafic, întrucât urmările faptei sale puteau fi grave, pericolul social fiind unul deosebit și că aceasta avea obligația de a purta centura de siguranță și de a prezenta, la data controlului, autorizația emisă de autoritatea competentă pentru folia aplicată pe geamuri.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, H.G. nr.1391/2006, O.U.G. nr.195/2002 și O.G. nr.2/2001.
În combaterea plângerii formulate, intimatul a depus la dosarul cauzei: procesul-verbal atacat, raportul agentului constatator, dovadă de comunicare (filele 27-29).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de părți la dosar în susținerea și combaterea plângerii. La termenul din 24.05.2013, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorului asistent P. Ș., față de mențiunile cuprinse în procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele acestuia din care rezultă că este plecat din țară și nu se cunoaște data întoarcerii acestuia. De asemenea, instanța a decăzut petenta din proba testimonială încuviințată la termenul din 12.04.2013, reținând că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a indica numele și domiciliul corect și complet al martorului, în termen de cinci zile și nici nu a prezentat martorul în instanță la termenul următor. Instanța a respins, ca nefiind utilă soluționării cauzei, solicitarea petentei de a se depune la dosarul cauzei a următoarelor documente: legitimația agentului constatator care atestă dreptul de a lucra pe mașină, care să aibă vizele la zi, legitimația care atestă faptul că agentul constatator are dreptul de a conduce mașina Ministeriului de Interne, care să fie vizată, ordinul de deplasare, respectiv foaia de parcurs în care sunt înscrise locurile unde agentul constatator are voie să își desfășoare activitatea
Analizând procesul-verbal atacat, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
În data de 14.01.2013, ora 16.52, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Bacău - Poliția Municipiului Bacău - Biroul Rutier procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, prin care petentei C.-F. I. i s-a aplicat o amendă rezultantă în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, de art.135 lit.f), art.148 pct.11 din H.G. nr.1391/2006 și măsurile tehnico-administrative a reținerii certificatului de înmatriculare și reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce (fila 28).
S-a reținut în cuprinsul procesului-verbal faptul că petenta în data de 14.01.2013 ora 16.50 a condus auto Dacia L. cu numărul_ pe . iar la plecarea de pe loc, din dreptul cofetăriei I., nu a acordat prioritate de trecere autoturismului MAI_; totodată, nu purta centura de siguranță din dotarea aut. și avea aplicate folii pe geamurile laterale față și spate și parbriz, fără a avea autorizație pentru acestea în momentul controlului.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentei, care a refuzat să îl semneze, agentul intimatei asigurând semnarea acestuia de către martorul asistent P. Ș..
Având în vedere data comunicării procesului-verbal - 28.01.2013 (fila 27) și data depunerii plângerii - 06.02.2013, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Instanța constată faptul că, deși nu se prevede în mod expres în O.G. nr.2/200, jurisprudența recunoaște procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională o prezumție relativă de legalitate și temeinicie. În raport de prevederile O.G. nr.2/2001, în sistemul de drept român contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar, dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă, conform dispozițiilor art.1169 cod civil și art.129 alin.1 Cod procedură civilă. Astfel procesul-verbal are o forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Totodată, instanța reține și faptul că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul art.6, care reglementează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil (cauza I. P. c. României - cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 se include în sfera acuzației în materie penală, fiind aplicabile garanțiile specifice materiei penale prevăzute de art.6 din Convenție, printre care se numără și prezumția de nevinovăție. La includerea în sfera materiei penale, instanța europeană a avut în vedere, în esență, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare.
Prin urmare, la soluționarea plângerii contravenționale, instanța va urmări asigurarea unui echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național, ambele prezumții având caracter relativ și putând fi răsturnate prin dovada contrară, urmând a ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru petentă și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza I. P. c. României - cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, cauza A. c. României, cauza Salabiaku c. Franței).
Analizând conținutul procesului-verbal de sancționare contravențională ce face obiectul prezentei cauze sub aspectul legalității sale, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din O.G. nr.2/2001, precum și mențiunile prevăzute de art.180 alin.1 din H.G. nr. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, instanța constată că faptelor reținute în sarcina petentei li s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la:
- dispozițiile art. 135 lit.f) din H.G. nr.1391/2006 care prevăd conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare;
- dispozițiile art.36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 care prevăd conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament;
- dispozițiile art.148 pct.11 din H.G. nr.1391/2006 care prevăd se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai: să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă referitor la faptul că agentul constatator nu i-a acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța reține că nu este întemeiat și îl va înlătura.
Astfel, instanța subliniază că nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 privitoarea la formularea de obiecțiuni sunt sancționate cu nulitatea relativă a procesului-verbal, ceea ce implică dovedirea de către petentă a unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal, în condițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă și au ca scop respectarea dreptului la apărare al contravenientului. Susținerea petentei că nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni la cele consemnate în procesul-verbal nu este dovedită de niciuna din probele aflate la dosarul cauzei și chiar dacă ar fi dorit să formuleze obiecțiuni și agentul constatator nu i-a acordat această posibilitate, instanța apreciază că acesta nu este un motiv care să atragă nulitatea procesului-verbal, deoarece dreptul la apărare al petentei nu a fost afectat în niciun fel, aceasta având posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, drept pe care și l-a exercitat în mod efectiv iar în procedura în fața instanței să invoce toate obiecțiunile pe care le are de formulat și să administreze toate probele pe care le consideră necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Referitor la susținerile petentei că echipajul de poliție, căreia nu i-a acordat prioritate, nu era în misiune și astfel nu ar fi avut competența să o sancționeze, instanța reține în raport de prevederile art.2 din O.U.G. nr.195/2002 și cuprinsul raportului agentului constatator (fila 29), că agentul de poliție era în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și că nu avea nevoie de un ordin special pentru a constata și sancționa faptele săvârșite de petentă.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petenta contestă situația de fapt reținută în procesul-verbal doar cu privire la contravenția prevăzută de art.36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privitoare la neacordarea de prioritate. În acest sens, petenta invocă faptul că nu se afla în situația de a nu acorda prioritate, ci a ieșit brusc din parcarea în care se afla autovehiculul parcat din cauza cantității mari de zăpadă aflată pe carosabil.
Analizând actele aflate în dosarul cauzei, instanța reține că petenta nu a administrat nicio probă care să dovedească cele afirmate în susținerea plângerii. Astfel, deși este de notorietate faptul că în perioada când petenta a fost sancționată contravențional, traficul în municipiul Bacău era afectat de căderile mari de zăpadă, petenta nu a dovedit că parcarea în care se afla autovehiculul său parcat, în data de 14.01.2013, era blocată cu zăpadă, pentru ca instanța să aprecieze că manevrele de ieșire din parcare ar fi fost mai dificil de efectuat, deși avea această obligație și posibilitate (de exemplu, prin prezentarea în fața instanței a unor planșe fotografice a parcării respective). Articolele listate de pe internet depuse de petentă la dosar nu fac dovada celor afirmate, acestea prezentând informații cu caracter general despre starea drumurilor în municipiul Bacău.
Totodată, instanța are în vedere și faptul că obligațiile impuse de legislația în vigoare participanților la trafic, trebuie respectate și în condiții de trafic îngreunat din cauza condițiilor meteorologice, aceștia fiind ținuți să acorde o atenție sporită modalității de conducere pe drumurile publice, pentru a preveni eventualele incidente.
Prin urmare, instanța reține că petenta avea obligația să efectueze manevrele de ieșire din parcarea în care se afla autoturismul său, cu luarea în considerare a condițiilor de trafic, astfel încât să nu pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, indiferent că aceștia sunt simpli conducători auto sau echipaje de poliție.
Instanța concluzionează că petenta nu a reușit să facă dovada, prin probe, a unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal și prin urmare să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, intimatul pe de altă parte reușind să dovedească vinovăția acesteia.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În speță, instanța reține că petentei C.-F. I. i-a fost aplicată o sancțiune contravențională rezultantă, respectiv amendă în cuantum de 420 lei, sancțiunile aplicate pentru fiecare contravenție în parte încadrându-se în limitele prevăzute de textul art.100 alin.3 lit.c), 99 alin.2 și 102 alin.1 pct.35 din O.U.G. nr.195/2002. De asemenea, instanța reține că și măsurile tehnico-administrative a reținerii certificatului de înmatriculare și reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce au fost aplicate cu respectarea art.111 alin.1 lit.c) și art.112 alin.1 lit.l) din O.U.G. nr.195/2002.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care fapta a fost săvârșită, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată, aceasta neputând fi considerată excesivă prin raportare la pericolul social concret al faptei petentului. Totodată, instanța are în vedere și faptul că nu există posibilitatea ca amenda să fie înlocuită cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată. De asemenea, instanța are în vedere și faptul că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 care au fost nesocotite în cauză, au drept scop desfășurarea circulației pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal și că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele negative pe care le poate produce (evenimente rutiere cu soldate cu pierderi de vieți omenești și importante pagube materiale), astfel că nu poate fi primită cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, reținând că s-a făcut dovada legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat și având în vedere și faptul că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și este proporțională în raport de pericolul social concret al faptei, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea, ca neîntemeiată, formulată de petenta C.-F. I., cu domiciliul în ., jud. Bacău, în contradictoriu cu intimata I.P.J. BACĂU – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Bacău, .. 2, jud. Bacău.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2013.
PREȘEDINTE, pt. GREFIER, aflat C.O.
A. M. P. V. R.
semnează Grefier șef
Red.Tehnored.Jud.A.M.P./15.06.2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2626/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4251/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
