Plângere contravenţională. Sentința nr. 4940/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4940/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 13625/180/2012
Dosar nr._ 82012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4940
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 21.06.2013
INSTANȚĂ CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE:I. C.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile având ca obiect “ plângere contravențională ” acțiune formulată de petenții P. F. și P. I. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B.- POSTUL DE POLIȚIE SĂUCEȘTI ( P.V. . NR. ).
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța în temeiul art.150 C.pr.civ. a reținut cauza spre soluționare, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța în temeiul art. 260 C.pr.civ din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 21.06.2013 când, după ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 3.10.2012 petentul P. F. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/28.09.2012, încheiat de I. B. POSTUL DE POLIȚIE SĂUCEȘTI.
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din OG 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
În motivare, petentul a arătat că amenzile contravenționale sunt prea mari în raport de faptele comise.
Plângerea contravențională nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea plângerii formulate, petentul a depus la dosar procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.09.2012 și . fără nr..
Intimata I. B., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate și menținerea procesului verbal de constatare contravenției.
S-a depus materialul probator care a stat la baza încheierii actului contestat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială fiind audiați martorii I. L. L. și B. C. C..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.11.2012, petentul P. F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3, pct.24 și 1 și sancționată de art. 4 pct. 1 lit. b) din Legea nr.61/1991.
Instanța reține faptul că în data de 28.09.2012, ora 19:30, petentul fiind sub influența băuturilor alcoolice a provocat scandal în timp ce se afla pe terasa . din . sticle în pereți și adresând cuvinte vulgare numitului B. C. C..
Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța apreciază că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor care reglementează condițiile pentru încheierea sa valabilă.
Sub aspectul temeiniciei, se reține că potrivit art. 3 pct. 24 și 1 din Legea 61/1991, constituie contravenție constituie contravenție „provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice” și „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
În cauza Kadubek c.Slovaciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că reclamantul fusese sancționat în baza unei legi privind fapte minore împotriva ordinii publice, pentru tulburarea liniștii într-o stațiune prin comportament gălăgios și refuzul de a asculta ofițerii de poliție. Regula încălcată de reclamant se adresează tuturor cetățenilor. În plus, amenda aplicată reclamantului a reprezentat o pedeapsă ce a avut ca scop prevenirea recidivei. Acesta este caracterul punitiv (represiv) care este caracteristica distinctivă obișnuită a sancțiunilor penale. Împrejurarea că fapta nu era sancționabilă cu închisoarea și nu este înregistrată în cazierul penal nu sunt decisive în analiza aplicabilității art.6 din Convenția Europeană. În concluzie, caracterul general al dispoziției sancționatorii împreună cu scopul disuasiv și punitiv al sancțiunii sunt suficiente pentru a considera fapta ca fiind penală în natura sa, iar cuantumul scăzut al amenzii nu poate nega faptei caracterul penal inerent.
În cauza A. împotriva României, Curtea a considerat că procesul verbal de contravenție și sancționare a contravenție nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
De asemenea, Curtea a apreciat că „sistemul procedural român în materie contravențională, având la bază principii de procedură civilă ce impun celui ce deschide o procedură judiciară - contravenientul în speță - să probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de nevinovăție”. Curtea a considerat că prezumția de legalitate și de veridicitate a procesului-verbal de contravenție este o prezumție lipsită de rezonabilitate, punând un acuzat penal într-o situație defavorabilă.
Instanța constată că, potrivit art. 20 alin 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, s-au produs o . restructurări ale procesului în cazul soluționării unei plângeri contravenționale, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul procesului, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor de constatare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fața instanței;
- petentul are statutul de persoană nevinovată;
- hotărârea instanței trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, aceasta profită petentului.
Având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO în materie, instanța apreciază că în cauză revine organului constatator sarcina dovedirii existenței faptei și a vinovăției petentului.
Instanța nu poate avea în vedere la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravenției doar procesul verbal de contravenție încheiat de organul constatator, principiul nemijlocirii impunând administrarea probelor în fața instanței. Instanța trebuie să-și sprijine soluția adoptată pe probe primare, ceea ce presupune un raport nemijlocit între probă și fapt.
Din depoziția martorului B. C. C., audiat în cauză, rezultă însă că pe fondul consumului de alcool petentul a participat efectiv la scandal provocat de fiul său și a proferat injurii și expresii jignitoare, rezultând existența faptelor, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului. Instanța apreciază că din probatoriul administrat rezultă existența faptei contravenționale, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, cu atât mai mult cu cât prin plângerea sa petentul recunoaște săvârșirea acestora, nemulțumirea sa fiind legată doar de cuantumul prea mare al amenzii aplicate. Față de aceste aspecte instanța consideră că procesul verbal de contravenție este legal, fiind întocmit cu respectarea principiului legalității.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată, instanța apreciază că a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, însă pentru faptele săvârșite este prea mare nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite. Astfel că în vederea respectării criteriilor prevăzute de art. 21, alin 3, din O.G. 2/2001 referitoare la proporționalitate, scopul urmărit și urmarea produsă, instanța va reduce cuantumul amenzilor aplicate spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare din fapte, respectiv amendă în cuantum de 200+200 lei, rezultând un total amendă de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenții P. F. și P. I.,ambii domiciliați în ., jud. B. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B.- POSTUL DE POLIȚIE SĂUCEȘTI ( P.V. . NR. ).
Reduce cuantumul amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/28.09.2012 de la 1000 lei (500 lei+500 lei) la 400 lei (200 lei + 200 lei) pentru petentul P. F..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.06.2013.
PREȘEDINTE,
C. I.
GREFIER,
P. L.
Red. Jud. C.I 15.07.2013
P.L.-EX. 4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4942/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 3383/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
