Plângere contravenţională. Sentința nr. 4942/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4942/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 15735/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4942
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN:21.06.2013
INSTANȚĂ CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE:I. C.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul A. M. C. în contradictoriu intimatul I.P.J. B.- POLIȚIA MUN. B. (P.V. . NR._/02.11.2012).
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța în temeiul art.150 C.pr.civ. a reținut cauza spre soluționare, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța în temeiul art. 260 C.pr.civ din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 21.06.2013 când, după ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 15.11.2012 petentul A. M. C. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/02.11.2012, încheiat de I. B..
Cererea este legal scutită de plata taxelor de timbru potrivit dispozițiilor art. 36 din OG 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
În motivare, petentul a arătat că nu a săvârșit faptele contravenționale pentru că e plecat în Germania din luna august 2012, une locuiește și lucrează cu contract de muncă.
Plângerea contravențională nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea plângerii formulate, petentul a depus la dosar procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/02.11.2012 și copie tradusă legalizată privind corespondența cu Casa de sănătate, Direcția Regională Aachen/Hamburg.
Intimata I. B., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate și menținerea procesului verbal de constatare contravenției.
S-a depus materialul probator care a stat la baza încheierii actului contestat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.11.2012, petentul A. M. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3, pct.25 și sancționată de art. 4 pct. 1 lit. b) din Legea nr.61/1991.
Instanța reține faptul că în data de 2.11.2012, ora 23:45, petentul a fost legitimat în dreptul barului Subway pe . se afla sub influența băuturilor alcoolice și deranja ordinea și liniștea publică prin țipete, strigăte și larmă.
Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța apreciază că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor care reglementează condițiile pentru încheierea sa valabilă.
Sub aspectul temeiniciei, se reține că potrivit art. 25 din Legea 61/1991, constituie contravenție tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă.
În cauza Kadubek c.Slovaciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că reclamantul fusese sancționat în baza unei legi privind fapte minore împotriva ordinii publice, pentru tulburarea liniștii într-o stațiune prin comportament gălăgios și refuzul de a asculta ofițerii de poliție. Regula încălcată de reclamant se adresează tuturor cetățenilor. În plus, amenda aplicată reclamantului a reprezentat o pedeapsă ce a avut ca scop prevenirea recidivei. Acesta este caracterul punitiv (represiv) care este caracteristica distinctivă obișnuită a sancțiunilor penale. Împrejurarea că fapta nu era sancționabilă cu închisoarea și nu este înregistrată în cazierul penal nu sunt decisive în analiza aplicabilității art.6 din Convenția Europeană. În concluzie, caracterul general al dispoziției sancționatorii împreună cu scopul disuasiv și punitiv al sancțiunii sunt suficiente pentru a considera fapta ca fiind penală în natura sa, iar cuantumul scăzut al amenzii nu poate nega faptei caracterul penal inerent.
În cauza A. împotriva României, Curtea a considerat că procesul verbal de contravenție și sancționare a contravenție nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
De asemenea, Curtea a apreciat că „sistemul procedural român în materie contravențională, având la bază principii de procedură civilă ce impun celui ce deschide o procedură judiciară - contravenientul în speță - să probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de nevinovăție”. Curtea a considerat că prezumția de legalitate și de veridicitate a procesului-verbal de contravenție este o prezumție lipsită de rezonabilitate, punând un acuzat penal într-o situație defavorabilă.
Instanța constată că, potrivit art. 20 alin 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, s-au produs o . restructurări ale procesului în cazul soluționării unei plângeri contravenționale, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul procesului, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor de constatare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fața instanței;
- petentul are statutul de persoană nevinovată;
- hotărârea instanței trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, aceasta profită petentului.
Având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO în materie, instanța apreciază că în cauză revine organului constatator sarcina dovedirii existenței faptei și a vinovăției petentului.
Instanța nu poate avea în vedere la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravenției doar procesul verbal de contravenție încheiat de organul constatator, principiul nemijlocirii impunând administrarea probelor în fața instanței. Instanța trebuie să-și sprijine soluția adoptată pe probe primare, ceea ce presupune un raport nemijlocit între probă și fapt.
Din înscrisurile depuse de petent nu rezultă că acesta ar fi fost plecat din țară la data reținerii săvârșirii contravenției în procesul verbal de contravenție atacat. Mai mult din corespondența purtată în luna septembrie a anului 2012 și depusă la dosarul cauzei rezultă doar intenția petentului privind încheierea unei asigurări de sănătate în Germania și nimic mai mult.
Având în vedere că petentul nu a probat în nici un fel aspectele invocate în plângerea sa contravențională, iar din probatoriul administrat rezultă existența faptei contravenționale, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului, instanța consideră că procesul verbal de contravenție este legal, fiind întocmit cu respectarea principiului legalității.
În condițiile în care sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, organul constatator orientându-se spre minimul instituit prin actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectând și celelalte criterii prevăzute de art. 21, alin 3, din O.G. 2/2001.
Astfel, apreciind că situația de fapt reținută de agentul constatator este corespunzătoare realității, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. M. C. domiciliat în . în contradictoriu intimatul I.P.J. B.- POLIȚIA MUN. B. (P.V. . NR._/02.11.2012).
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.06.2013.
PREȘEDINTE,
C. I.
GREFIER,
P. L.
Red. Jud. C.I 15.07.2013
P.L.-EX. 4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7010/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4940/2013.... → |
|---|
