Plângere contravenţională. Sentința nr. 6197/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6197/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 6016/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6197/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. D.
Grefier M. Z.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent V. D. și pe intimat I. B. SERVICIUL RUTIER PV CP NR._/02.04.2013, având ca obiect plângere contravetionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta petentul,lipsa fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Petentul se legitimeaza cu CI NT nr._,si arata ca nu are alte cereri de formulat.
Instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Petentul avand cuvantul pe fond, arata ca nu a trecut pe culoarea rosie, era galben deja intrase in intersectie.Arata ca lasa solutia la aprecierea instantei, intrucat nu are resurse financiare pentru a achita amenda.
S-au declarat dezbaterile inchise,trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
-deliberand-
Prin cererea înregistrată pe olul Judecătoriei Bacău sub nr._ /16.04.2013, petentul V. Dobin a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 02.04.2013 de către I.P.J. Bacău, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru faptul că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului electric, ceea ce nu este adevărat, pentru că el a trecut pe culoarea galbenă.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri.
Intimatul I.P.J. Bacău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că acesta a condus autoturismul marca „Volkswagen”, cu nr. de înmatriculare_, pe . Bacău, iar la intersecția semaforizată cu . pătruns prin aceasta, fără a respecta semnificația culorii roșii a semaforului electric în funcțiune pe direcția de deplasare. Aplicarea sancțiunii și întocmirea procesului-verbal de contravenție a fost făcută în mod nemijlocit de agentul constatator și că procesul-verbal conține toate elementele obligatorii, nefiind semnalate incidente din cele prevăzute expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care ar conduce la nulitatea absolută.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 02.04.2013 de către I.P.J. Bacău s-a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 300 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006. S-a reținut în sarcina petentului că în data de 02.04.2013 a condus autoturismul marca „Volkswagen”, cu nr. de înmatriculare_, pe . Bacău, iar la intersecția semaforizată cu . pătruns prin aceasta, fără a respecta semnificația culorii roșii a semaforului electric în funcțiune pe direcția de deplasare.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a căror nesocotire atrage nulitatea absolută, iar alte motive de nulitate nu au fost invocate.
Pe fondul plângerii, instanța reține în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, după ce operează o distincție între „infracțiuni” ca nucleu dur al dreptului penal și restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, stabilește că „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea.
Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A. împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”
Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, ceea ce nu împiedică însă instanța să administreze toate probele de natură să conducă la aflarea adevărului.
Or, deși instanța i-a pus în vedere petentului în procedura regularizării să indice dovezile pe care se sprijină cererea, acesta și-a îndeplinit obligația după trecerea termenului stabilit de instanță (comunicarea a primit-o la data de 05.06.2013, iar lista cu martori a fost depusă la data de 20.06.2013), astfel că instanța a decăzut pârâtul din proba cu martori în temeiul art. 254 NCPC.
Pin urmare, câtă vreme nu a reieșit o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, instanța în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 va respinge plângerea ca nefondată.
Având în vedere că plângerea a fost introdusă înainte de . O.U.G. nr. 80/2013, instanța va face aplicarea art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în forma în care era acesta la momentul sesizării instanței, instanța va obliga petentul și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea privind pe petent V. D. din Piatra N., . jud.N. împotriva procesului verbal . NR._/02.04.2013 încheiat de intimat I. B. SERVICIUL RUTIER ca nefondată.
Obligă petentul la plata sumei de 20 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 30 de zile de comunicare, ce va fi depus la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Președinte, M. C. D. | ||
Grefier, M. Z. |
DM 16.10.2013
M.Z. 17 Octombrie 2013 ex. 4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4967/2013.... | Evacuare. Sentința nr. 191/2013. Judecătoria BACĂU → |
|---|
