Plângere contravenţională. Sentința nr. 6925/2013. Judecătoria BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6925/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 3148/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. Nr. 6925/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier V. M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petentul G. A. M. și pe intimatul I.P.J.BACĂU-S. RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns pentru petent d-na av. P. R. și martorul din procesul verbal, lipsă fiind petentul si intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S-a audiat sub prestare de juramant martorul S. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Reprezentantul petentului arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acorda cuvântul părților.
D-na av. P. R., reprezentantul petentului, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii, procesul verbal încheiat de intimata nefiind conform cu realitatea, la data si momentul la care a fost oprit, autobuzul se afla în staționare așa cum a declarat si martorul audiat la termenul de astăzi, conducatorul autobuzuluinu a sesizat ca petentul ar fi efectuat o manevra neregulamentară. De asemenea raportul întocmit ulterior de agent nu poate fi reținut ca mijloc de probă, fata de dispozițiile art 19 al. 2 din OG_, solicită admiterea plângerii formulate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 19.02.2013 sub nr._, petentul G. A. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.02.2013, încheiat de către Poliția Municipiului Bacău.
În motivarea plângerii acesta a arătat că situația de fapt este diferită de cea reținută în procesul verbal.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
Petentul a solicitat și s-a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor, respectiv G. I. M., declarația acestuia acestora fiind consemnate și atașate la filele 33 dosar.
Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit Art.36 din OG nr. 2/2001.
Organul constatator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În drept, intimata a invocat art 115-118 C.pr.civ, OUG 195/2002, HG 1391/2006 și OG 2/2001.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, intimata a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal și a solicitat și s-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, respectiv S. M., declarația acestuia acestora fiind consemnate și atașate la filele 46 dosar.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/15.02.2013, încheiat de către Poliția Municipiului Bacău, i s-a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 300+300=600 lei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de Art. 131 alin. 1 și Art. 120 lit. i) din HG 1391/2006 și sancționate de Art. 100 al.3 lit. c și e) din OUG 195/2002, întrucât a condus autoturismul Mercedes_ și nu a acordat prioritate de trecere autobuzului cu nr. de înmatriculare_, care ieșise din alveola de preluare a călătorilor și care se pusese în mișcare preferând să-l depășească, încălcând parțial marcajul dublu continuu de separare a sensurilor de mers.
Instanța constată că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de Art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Potrivit Art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține următoarele:
Potrivit Art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999, cauzaI. P. c. României, hotărârea din data de 28 iunie 2011). Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Conform Art. 1 din OG 2/2010, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].
În concordanță cu Art. 120 alin 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006:
„(1) Se interzice depășirea vehiculelor:…..
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere;”
În concordanță cu Art. 131 alin 1 din H.G. nr. 1391/2006:
„La apropierea de o stație pentru mijloace de transport public de persoane prevăzută cu alveolă, din care conducătorul unui astfel de vehicul semnalizează intenția de a ieși, conducătorul vehiculului care circulă pe banda de lângă acostament sau bordură este obligat să reducă viteza și, la nevoie, să oprească pentru a-i permite reintrarea în trafic.”
Potrivit Art. 100 al.3 lit. c și e) din OUG 195/2002:
„Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…
c) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept;…
e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”
În cauză, astfel cum rezultă din declarația martorului G. I. M. audiat în cauză, instanța reține că autobuzul nu era oprit în stație în alveola cu această destinație, întrucât în aceasta erau parcate autoturisme, ci pe prima bandă de mers, partea carosabilă fiind prevăzută cu două benzi de deplasare pe fiecare sens, petentul efectuând manevra de schimbare a benzii, de pe prima pe cea de a doua, fiind nevoit să depășească marcajul dublu continuu întrucât autobuzul care se pusese în mișcare dorea să treacă pe banda a doua de mers, pe prima bandă fiind parcate mașini. Față de această situație de fapt, instanța reține că în cauză petentul nu este vinovat de niciuna dintre cele două contravenție reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție.
Astfel, prevederile Art. 131 alin 1 din H.G. nr. 1391/2006 nu sunt incidente în cauză, întrucât autobuzul nu era oprit în alveolă și petentul nu conducea vehiculul pe banda de lângă bordură.
Cu privire la fapta prevăzută de Art. 120 alin 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006, instanța reține următoarele:
Potrivit Art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în situația cazului fortuit.
Instanța reține că acesta reprezintă o împrejurarea exterioară, independentă de vinovăția unei persoane, fără a avea caracter excepțional și caracterul absolutei imprevizibilități și invincibilități, ca în cazul forței majore. Cazul fortuit începe acolo unde încetează culpa și sfârșește acolo unde începe forța majoră. Cazul fortuit este o întâmplare imprevizibilă care nu poate fi stabilită decât ex post, iar nu ex ante, întrucât accidentalitatea unei împrejurări este o problemă ce se analizează in concreto.
În speță, instanța reține că împrejurarea în care s-a găsit petentul la momentul săvârșirii faptei prevăzute de Art. 120 alin 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006, se circumscrie cazului fortuit de natură a-l absolvi de culpa contravențională.
Prin urmare, instanța reține în prezenta cauză petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a dovedit contrariul celor consemnate de către agent, și, văzând prevederile Art. 34 alin.1 din O.G.2/2001, va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată
Prin urmare, instanța reține că faptele contravenționale au fost în mod greșit reținute în sarcina petentului și, văzând prevederile Art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul G. A. M. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la Cabinet de Avocat- P. R., cu sediul în Bacău, ., ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul I.P.J.BACĂU-S. RUTIER- Bacău
Anulează procesul verbal ., nr._ din 15.02.2013 încheiat de Poliția Municipiului Bacău, exonerând petentul de la plata amenzii.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bacău.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Noiembrie 2013.
Președinte, D. C. | ||
Grefier, V. M. P. |
Red. D.C. 12 Decembrie 2013/tehnored. V.P. 15 Noiembrie 2013/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5449/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5509/2013.... → |
|---|
