Uzucapiune. Sentința nr. 7065/2013. Judecătoria BACĂU
Comentarii |
|
Sentința nr. 7065/2013 pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 12730/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BACĂU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7065
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 19.11.2013
INSTANȚĂ CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M.
GREFIER: L. P.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile având ca obiect “uzucapiune ” formulată de reclamant – pârât P. V. în contradictoriu cu pârâții M. E., S. C. - C. și pârât – reclamant D. V..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
-deliberând-
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Judecătoriei Bacău și înregistrată sub nr_ reclamantul P. V V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele M. E., S. C.-C. constatarea faptului că acesta a dobândit prin intervenția prescripției achizitive de 10 la 20 de ani suprafața de 7200 mp teren agricol situat în extravilanul Comunei Săucești, Județul Bacău, sola 112, . în Titlul de proprietate nr_ din data de 28.04.1995 .
În motivare, reclamantul a arătat că a stăpânit în fapt terenul de peste 45 de ani .
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii reclamantul a depus înscrisuri la dosarul cauzei și a solicitat proba cu martori, înscrisuri, interogatoriu
Pârâtele, legal citate, s-au prezentat în instanță și au arătat că nu sunt de acord cu acțiunea.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică topo-cadastrală ( în Dosarul nr_ din care a fost disjunsă prezenta acțiune), s-a administrat proba cu interogatoriul părților și au fost audiați patru martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În titlul de proprietate de la pg. 45 din dosarul de partaj succesoral cuprinsă în Titlul de proprietate nr_ din data de 28.04.1995 sunt menționați ca și proprietari mama reclamantelor, P. V M. și reclamantul P. Gh V..
Pârâtele, în răspunsurile date la interogatoriu, nu au recunoscut că prin împărțire voluntară i s-a repartizat autoarei acestora de către familie în altă parte, că nu au avut intenția de a nu folosi terenul, arătând că au fost împiedicate de către reclamant să folosească terenul, neavând niciodată acces acolo.
Reclamantul, arată, prin răspunsurile la interogatoriu, că nu a stăpânit terenul în litigiu prin acte de violență.
Martora G. Agurița declară că a fost vecină cu reclamantul, în prezent acesta locuind în Municipiul Onești, că terenul este stăpânit de reclamant iar pe pârâte nu le-a văzut niciodată la teren.
Martora T. E. afirmă că l-a ajutat pe reclamant de peste 20 de ani să lucreze terenul situat în . deal, că nu a pretins nimeni vreun drept asupra terenului cât a lucrat ea acolo, că pârâtele nu i-au povestit niciodată că ar avea pretenții asupra terenului respectiv, acestea nefiind văzute la teren iar terenul este stăpânit de reclamant, că reclamantul locuiește în localitatea Oituz.
Martora Huțup T. arată că mama pârâtelor spunea că are un teren pe deal pe care nu l-a stăpânit niciodată, întrucât are un frate care îl stăpânește și nu discută cu ea, că aceasta a încercat să ia legătura cu reclamantul dar nu a putut, pentru că acesta nu a vrut.
Martora C. M. învederează instanței faptul că, din partea mamei lor, pârâtele au o grădină și o bucată de teren pe deal și că, din cauză că mama pârâtelor s-a mutat la oraș nu a mai putut să se ocupe de teren și l-a lăsat în grija reclamantului, acesta locuind în Municipiul Onești, că martora bănuiește faptul că reclamantul este cel care lucra terenul.
Potrivit art. 1864 din Vechiul Cod civil, pentru a se beneficia de efectele uzucapiunii scurte este necesară îndeplinirea a patru condiții: exercitarea unei posesii asupra imobilului în termenul prevăzut de lege, de 10 până la 20 de ani, posesia exercitată să fie utilă, posesorul să fi intrat în posesie printr-un just titlu și posesorul să fi fost de bună credință la momentul intrării în posesie.
În cazul de față se observă că reclamantul are calitatea de coproprietar trecut într-un titlu valabil, respectiv Titlul de proprietate nr_ din data de 28.04.1995.
Posesia acestuia este una echivocă, în ceea ce privește cota din dreptul de proprietate aparținând autoarei pârâtelor, din probele administrate în cauză nerezultând că acesta stăpânește în nume propriu și sub nume de proprietar partea din teren aferentă cotei acesteia ( neindividualizată ) sau ca și detentor precar, cu îngăduința proprietarului, astfel încât elementul psihologic sau intelectual al posesiei-animus respectiv animus domini sau animus sibi habendi ( animus possidendi) nu este întrunit în cauză.
Cât timp se găsesc în stare de coproprietate coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul unul pentru altul, mai ales că martora C. M. a arătat în mod clar faptul că din cauză că mama pârâtelor s-a mutat la oraș nu a mai putut să se ocupe de teren și l-a lăsat în grija fratelui său, astefel încât atunci când unul dintre coproprietari face acte de folosință cu privire la întregul bun, aflat în coproprietate, nu se poate ști dacă acest act este făcut în calitate de titular pro parte al dreptului sau cu voința de a se comporta ca posesor exclusiv al întregului bun.
Se observă că posesiei reclamantului, pe lângă elementul material ce presupune contactul direct cu bunul și este el însuși incert în momentul de față ( reclamantul locuiește în Municipiul Onești în prezent) îi lipsește și elementul psihologic, animus.
Mai mult, nu sunt îndeplinite nici calitățile pe care trebuie să le întrunească posesia, cerute de art 1847 din Vechiul cod civil ce prevăd următoarele: ,, ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. „, viciile posesiei fiind discontinuitatea, violența, clandestinitatea, precaritatea.
Dacă despre precaritate s-a făcut vorbire anterior, aceasta reprezentând lipsa unui element constitutiv esențial al posesiei, din probatoriul administrat în cauză rezultă existența unui viciu al posesiei reclamantului și anume violența, nefiind suficient ca posesia să fie începută în mod pașnic, ci ea trebuind să fie menținută în continuare tot astfel ( art 1851 din Vechiul Cod Civil) .
Violența pasivă, în apărare, a posesorului, respectiv a reclamantului, manifestată prin faptul că reclamantul nu a dat curs încercărilor pârâtelor de a avea acces pe terenul respectiv este de natură a vicia posesia.
De asemenea, posesia reclamantului ridică dubii și în ceea ce privește continuitatea acesteia, a cărei lipsă este menționată de art 1848 din Vechiul Cod civil, dat fiind faptul că acesta locuiește în Onești în prezent ( sau Oituz, dupa cum declară martorele) și din probele administrate nu rezultă că acesta a stăpânit în mod continuu terenul.
Reclamantul nu se poate prevala nici de vreunul dintre cazurile de intervertire a precarității în posesie prevăzute de art. 1858 din Codul Civil, respectiv ca reclamantul, printr-o manifestare exterioară a sa a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, producându-se o intervertire de fapt a posesiei, acesta neinvocând o asemenea situație în favoarea sa, probată de actele și de lucrările din dosarul cauzei.
Față de toate aceste aspecte, nefiind întrunite în cauză condițiile legale ale operării uzucapiunii, urmează a fi respinsă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea având ca obiect “uzucapiune ” formulată de reclamant – pârât P. V. domiciliat în ., jud. Bacău în contradictoriu cu pârâții M. E. domiciliată în Bacău, ., ., jud. Bacău, S. C. - C. domiciliată în Bacău, ..21, ., jud. Bacău și pârât – reclamant D. V. domiciliată în Bacău, ., nr.11, ., jud. Bacău, ca nefondată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.S./P.L.- EX. 6
06/13.01.2014
.
← Succesiune. Sentința nr. 5624/2013. Judecătoria BACĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3020/2013.... → |
---|