Acţiune în constatare. Sentința nr. 3166/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3166/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 12949/182/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3166
Ședința publică din 21 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E.-S.
Grefier O. V.
Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții D. V. și C. M. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MUNICIPIUL BAIA M. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 28 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, în vederea deliberării, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 07 martie 2013, pentru data de 14 martie 2013 și pentru azi, 21 martie 2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.11.2011 pe rolul Judecătoriei Baia M., reclamanții D. V. și C. M. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MUNICIPIUL BAIA M. PRIN PRIMAR, au solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care urmează să o dea:
- să constate că pe terenul proprietatea Statului R., în suprafață de 1564 mp, reclamanții au edificat câte o casă de locuit pentru fiecare, respectiv la nr. administrativ 4 și 4A și anexe, în baza autorizației de construcție nr. 30/26.03.1956,;
- să constate că reclamanții au dobândit un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 1564 mp identificat cu nr. topo 484/9/2/3/2/1 înscris în CF 193 Ferneziu în baza autorizației de folosință definitivă nr. 5418/1964 dată de Sfatul Popular al Orașului Baia M.;
- să dispună înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit și a dreptului de folosință în CF.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții arată că în anul 1956 au solicitat Sfatului Popular autorizație de construcție pentru o locuință familială. In baza autorizației nr. 30/26.03.1956, reclamanții au edificat două locuințe, una situată la nr. administrativ 4 în suprafață de 110 mp, clădire cu pereți de lemn, cărămidă nearsă și o altă clădire pe numele reclamantei C. M. S., cu suprafața de 30 mp, construită tot din lemn și cărămidă nearsă. Edificarea caselor s-a terminat în anul 1964.
La terminarea lucrărilor reclamanții s-au adresat Sfatului Popular al Orașului Baia M., iar prin autorizația de dare în folosință definitivă înregistrată sub nr. 5418/1969, s-au dat în folosința cele două imobile precum și terenul aferent, însă identificat greșit, în speță referindu-se la numărul topografic 158/1. De la aceasta dată reclamanții folosesc netulburați terenul, plătesc taxe și impozite, folosința revenindu-le în baza autorizației.
Ulterior, când reclamanții au vrut să înscrie în Cartea Funciară proprietatea imobilelor și folosința terenului, s-a constatat că terenul dat în folosință este identificat greșit, respectiv la nr. topo 158/1, număr topo care vizează un alt teren. Terenul pe care-l folosesc reclamanții din 1956 este identificat cu nr. topografic 484/9/2/3/2/1.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 693 și urm. Cod civil, art. 22 din Legea 7/1996.
În probațiune s-au depus înscrisuri, filele 5-20.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția față de acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții au solicitat să se constate că pe terenul proprietatea Statului R., identificat potrivit raportului de expertiză extrajudiciară prin C.F. 193 Ferneziu nr. topo. 484/9/2/3/2/1, au construit două case de locuit situate în Baia M. . și 4A și că au dobândit totodată un drept de folosință asupra terenului asupra aferent.
Raportat la temeiul de drept al acțiunii respectiv art. 693 și urm. NCC și având în vedere totodată petitele formulate în cererea introductivă instanța reține faptul că prin prezenta acțiune reclamanții solicită constatarea dobândirii dreptului de superficie asupra imobilelor mai sus identificate.
Față de dispozițiile art. 68 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora prevederile art. 693-702 nu se aplică drepturilor de superficie constituite înaintea intrării în vigoare a Codului Civil, instanța reține faptul că dispozițiile invocate nu sunt aplicabile în cauză.
Cu toate acestea, instanța are în vedere faptul că modurile de dobândire a dreptului de superficie prevăzute de art. 693 alin. 2 C.civ sunt în esență modurile de dobândire unanim acceptate în doctrina și jurisprudența anterioară intrării în vigoare a Codului civil din 2009, acesta putând avea ca temei convenția dintre proprietarul construcțiilor și proprietarul terenului, legatul, uzucapiunea precum și legea.
Ca natură juridică dreptul de superficie este un drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau lucrărilor edificate pe terenul altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință.
Prin urmare pentru constituirea dreptului de superficie se cere în primul rând dovedirea dreptului de proprietate asupra construcției, iar în al doilea rând fie existența unei dispoziții legale, fie întrunirea condițiilor privitoare la posesie pentru dobândirea dreptului prin uzucapiune, fie o convenție încheiată între superficiar și proprietarul terenului având ca obiect constituirea dreptului de superficie.
Prin expertiza extrajudiciară întocmită de ing. K. T.( f.37-39) s-a evidențiat faptul că imobilele situate pe . si nr. 4A sunt amplasate pe terenul identificat prin nr. topo 484/9/2/3/2 din CF 193 Ferneziu (nr. topo. 484/9/2/3/2/1 conform propunerii de dezmembrare, cu suprafața de 1562 mp.), dreptul de proprietate asupra terenului aparținând Statului R..
Reclamanții au susținut faptul că cele două case de locuit au fost edificate în baza autorizației de construcție nr. 30/26.03.1956, (f. 6) și au fost date în folosință în baza autorizației nr. 5418/1964 (f. 5) dobândind totodată și dreptul de folosință asupra terenului aferent.
Cele două autorizații se referă însă la o singură casă de locuit, respectiv cea situată pe ., astfel cum rezultă neîndoielnic din cuprinsul acestora.
În ceea ce privește casa de locuit situată la nr. administrativ 4A, astfel cum rezultă din anexele grafice la raportul de expertiză, este o construcție distinctă de cea pentru care s-a emis autorizația de construire astfel încât nu se poate susține că a fost edificată în temeiul acesteia.
În consecință în ceea ce privește casa de locuit aflată în folosința reclamantei instanța reține că aceasta a fost edificată fără autorizație de construcție în condițiile în care la data edificării acesteia era în vigoare Decretul nr.144/1958, act normativ care prevedea expres obligativitatea existenței autorizației de construire anterior începerii oricărei lucrări de edificare a unei construcții. Având în vedere acest aspect instanța apreciază că nu se poate reține existența unui acord al proprietarului terenului, S. R. prin autoritățile administrației publice locale de la acea dată, care să fi dat naștere dreptului de superficie iar numai faptul material al edificării unei construcții pe terenul altuia nu ar putea duce la constituirea acestui drept.
Pe de altă parte, contrar susținerilor reclamantului, acesta nu putea fi persoana pe seama căreia s-au emis cele două autorizații, pentru construirea iar ulterior pentru luarea in folosință a casei de locuit situată pe .. având în vedere faptul că la data emiterii acestora, anul 1956, respectiv 1964, reclamantul era minor fiind născut în anul 1951 astfel cum rezultă din cartea de identitate a acestuia. (f.26).
Pentru același considerent nu pot fi primite nici susținerile reclamantului privind edificarea casei de locuit de către acesta.
Acest aspect rezultă și din declarația martorului N. I., acesta arătând că părinții reclamantului au construit casa în care acesta locuiește, în anul 1956, iar casa în care locuiește reclamanta C. M. a fost construită ulterior.
Prin urmare autorizația de construire și cea de dare în folosință definitivă privind casa de locuit situată pe . au fost emise pe seama tatălui reclamanților, acesta fiind cel care a construit casa și cel care a primit terenul în vederea edificării locuinței, iar nu reclamantul.
Reclamantul pretinde că dreptul de superficie s-a născut în patrimoniul acestuia, ca efect al edificării construcției corelativ cu recunoașterea dreptului de folosință asupra terenului necesar edificării și exploatării normale a construcției de către proprietarul terenului, concretizată prin emiterea celor două autorizații. Însă nefiind constructorul casei de locuit, susținerile reclamantului nu pot fi primite având în vedere faptul că momentul dobândirii dreptul de superficie, pentru ipoteza în discuție este cel în care constructorul dobândește dreptul de a construi, moment în care se apreciază și existența consimțământului proprietarului terenului, prealabil sau concomitent edificării construcției, în privința dreptului de folosință asupra terenului.
Totodată raportat la conținutul complex al dreptului de superficie instanța reține faptul că nu este îndeplinită nici primă condiție pentru constatarea dobândirii acestui drept, respectiv dovada dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe terenul altuia. Reclamantul a invocat ca temei al dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției exclusiv faptul material al edificării acesteia, ceea ce pentru aspectele mai sus reținute nu poate fi acceptat, fără a releva un alt titlu. Este adevărat că în evidențele fiscale ale municipiului ambele construcții figurează pe numele reclamantului însă acest aspect nu este de natură să constituie o dovadă a dreptului de proprietate.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța apreciază acțiunea formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă cu privire la toate capetele de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamanții D. V. cu domiciliul în Baia M., ., jud. Maramureș și C. M. S., cu domiciliul în Baia M., ., jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MUNICIPIUL BAIA M. prin Primar, cu sediul în Baia M., .. 37, jud. Maramureș.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 Martie 2013
PREȘEDINTE: GREFIER:
D. E.-S. O. V.
(aflat în C.O.,semnează Grefierul șef)
Red. / D.E.S.
dact. / O.V.
5 ex / 30.08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2144/2013.... | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 18/2013.... → |
|---|
