Pretenţii. Sentința nr. 6167/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6167/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 14815/182/2012
ROMÂNIA cod operator - 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6167
Ședința publică din 3 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol este soluționarea cererii formulate de reclamanta D. DOINIȚA în contradictoriu cu pârâții M. I. și H. L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 20 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2013, și pentru astăzi, 3 iunie 2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 6 decembrie 2012, sub dosar nr._, reclamanta D. DOINIȚA, în contradictoriu cu pârâții M. I. și H. L., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 8484 euro (_ lei), cu titlu de împrumut nerestituit, și la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii și până la completa despăgubire.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 16.12.2009 le-a împrumutat pârâților suma de_ euro, cu scadența la data de 30.06.2010. Până în prezent, pârâții nu au restituit decât o parte din suma împrumutată, respectiv 2000 euro (1000 euro în 15.10.2011 și 1000 euro în 26.11.2011).
Întrucât până la data înregistrării acțiunii, pârâții nu au restituit restul banilor, reclamanta a promovat prezenta cerere.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1166, art. 2164 din Codul civil.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri. De asemenea, s-a solicitat administrarea probei testimoniale și a celei cu interogatoriul pârâților.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările. S-au efectuat verificări și în baza de date a grefierului șef, pârâții fiind citați la toate adresele indicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În data de 16 decembrie 2009, reclamanta a împrumutat pârâților suma de 10.484 euro, sumă pe care aceștia s-au obligat a o restitui până în data de 30 iunie 2010.
Cu privire la remiterea sumei de bani, părțile au încheiat un înscris, intitulat „notă scrisă”. La momentul remiterii sumei de bani a fost prezent și martorul P. E. A.. Înscrisul a fost semnat atât de către reclamantă, cât și de către pârâți și de către martor.
În 15 octombrie 2011, pârâta H. L. a restituit suma de 1000 euro, parte a sumei împrumutate.
De asemenea, conform aceluiași înscris, în data de 26.11.2011, pârâta a mai restituit încă 1000 euro.
Restul sumei împrumutate, respectiv suma de 8484 euro, nu a mai fost restituită reclamantei.
În ședința din 1 aprilie 2013, a fost confruntat exemplarul original al „notei scrise” cu copia depusă la dosar și s-a constatat că este o copie conformă cu originalul.
În ceea ce privește dovada contractului de împrumut, instanța reține că aceasta este supusă regulilor generale, astfel încât dacă valoarea lucrului împrumutat, fără unirea lui cu dobânzile, depășește suma de 250 lei, dovada se poate face numai prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, deci nu prin alte înscrisuri sau martori ori prezumții.
Întrucât contractul are ca obiect o sumă de bani sau o câtime de lucruri fungibile și este unilateral, înscrisul doveditor al contractului - pentru a avea deplină forță probantă ca înscris sub semnătură privată - trebuie să fie scris în întregime de către împrumutat sau cel puțin acesta să adauge, la finele actului, cuvintele „bun și aprobat” (unul sau altul din aceste cuvinte ori o formulă echivalentă), arătând în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească.
Este suficient ca înscrisul să fie redactat într-un singur exemplar (pentru împrumutător), cerința multiplului exemplar fiind prevăzută numai pentru contractele sinalagmatice, iar nu și pentru cele unilaterale cum este împrumutul.
Regulile arătate în literatura de specialitate sunt aplicabile și în ceea ce privește proba executării obligației de restituire de către împrumutat, adică în privința chitanței liberatorii semnate de împrumutător, cu particularitatea că mențiunea „bun și aprobat” vizează numai nașterea obligației, nu și executarea ei.
În speță, reclamanta a făcut dovada încheierii contractului de împrumut, cuantumul sumei împrumutate fiind consemnat în întregime de către pârâta H. L., așa cum rezultă din declarația martorului P. E. A. (fila 26).
Din declarația acestui martor, rezultă faptul că acesta a fost prezent atât la momentul remiterii banilor, cât și la consemnarea în scris a obligației de restituire a pârâților, martorul semnând „nota scrisă”.
Martorul a recunoscut semnăturile tuturor părților, precum și propria sa semnătură. De asemenea, martorul a arătat faptul că el a fost cel care i-a pus pe pârâți în legătură cu reclamanta, întrucât aceștia aveau nevoie de bani, iar reclamanta a fost dispusă să le împrumute suma necesară.
Deși a discutat cu pârâții și ulterior demarării procesului în fața instanței de judecată, aceștia i-au spus martorului că nu dispun în prezent de disponibilități financiare pentru a își îndeplini obligația asumată, deși, într-adevăr, au această obligație față de reclamantă.
Pe cale de consecință, reținând faptul că data scadenței a fost cu mult depășită, instanța apreciază cererea reclamantei ca fiind întemeiată, urmând a obliga pârâții la restituirea sumei din petit.
Principala obligație a împrumutatului este de a restitui la scadență lucruri de același gen, în aceeași cantitate și de aceeași calitate, indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului și acela al plății. Această obligație subzistă chiar dacă nu ar fi prevăzută în mod expres în înscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie să fie considerată ca o consecință firească, odată ce se dovedește că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la dobânda legală, instanța reține faptul că obligația este purtătoare de dobânzi, astfel încât, chiar dacă părțile nu au indicat cuantumul acestora, împrumutatul este obligat să plătească dobânda legală. Pe cale de consecință, instanța va admite și acest capăt de cerere, obligând pârâții la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
Nu în ultimul rând, instanța va da eficiență și dispozițiilor art. 225 din Codul de procedură civilă, conform cărora dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Astfel, în lumina întregului ansamblu probator, instanța reține că cererea reclamantei este întemeiată, fiind pe deplin dovedită, motiv pentru care o va admite conform dispozitivului.
Raport de prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, observând și cererea reclamantei în acest sens, instanța urmează să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3102 lei, reținând că pârâții au căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. DOINIȚA, domiciliată în Baia M., .. 39/72, județul Maramureș, în contradictoriu cu MARIEȘ I., domiciliat în Vălenii Șomcutei, nr. 29, județul Maramureș și H. L. G., domiciliată în Baia M., ., județul Maramureș, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 37.160 lei cu titlu de împrumut nerestituit, precum și dobânda legală aferentă, începând cu data de 06 decembrie 2012 și până la achitarea integrală a sumei.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 3102 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. F. M. M.
Red. M.E.F./dact. M.M.
5 ex./ 03.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2298/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 2865/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
