Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 6587/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6587/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 5642/182/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6587/2013
Ședința publică din 17 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. E. F.
Grefier O. V.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . NORD SA - SUCURSALA DE SISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE CLUJ N. în contradictoriu cu pârâta E. R. - asigurare REASIGURARE SA, pârât M. G., având ca obiect actiune in raspundere delictuala .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care aduce la cunoștința președintelui completului de judecată faptul că la data de 14 și 17 iunie 2013, prin serviciul registratură al instanței s-a depus de către pârâta . REASIGURARE SA cerere de reexaminare a încheierii de ședință din data de 13.05.2013 și anularea amenzii care a fost aplicată acesteia.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 iunie 2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. în data de 09 mai 2012 sub nr._, reclamanta . TRANSILVANIA NORD SA – SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE CLUJ N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE R. SA și M. G. obligarea acestora în solidar la plata sumei de 19.086,56 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând suma neachitată în urma evenimentului rutier din data de 4 iunie 2010, comis de către pârâtul M. G.. A solicitat și cheltuieli de judecată: 1256,19 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 5 lei, reprezentând timbru judiciar.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în data de 4 iunie 2010, în urma evenimentului rutier produs de pârâtul M. G. care conducea autoturismul marca Citroen C4 cu numărul de înmatriculare_, a fost rupt un stâlp din rețeaua publică de distribuire a energiei electrice (RA LEA 0,4 KV PTA Colonie F. Cluj). Acest fapt este consemnat și în procesul verbal ., nr._, întocmit de agentul principal D. N. din cadrul IPJ Cluj.
În urma acestui eveniment, a fost necesară executarea unei lucrări în valoare de_,56 lei, lucrare executată pe cheltuiala reclamantei.
După înaintarea comenzii de reparație a liniei electrice către societatea specializată în întreținerea și reparația rețelelor electrice E. Serv SA București – SISE E. Transilvania Nord AISE Cluj cu care reclamanta are încheiat contract de prestări servicii, aceasta din urmă, după efectuarea lucrărilor, a înaintat reclamantei factura fiscală ., nr._/30.06.2010.
Potrivit HG 1342/2001, este obligatorie contractarea lucrărilor de întreținere și reparații cu sucursalele E. București.
În data de 26.10.2010, s-a înaintat societății de asigurare o cerere de despăgubire cu nr. de înregistrare_, prin care s-a solicitat achitarea sumei de 19.086,56 lei, reprezentând prejudiciul cauzat.
În conformitate cu Decizia ANRE 34/27.08.1999 privind standardul de performanță pentru serviciul de furnizare a energiei electrice în caz de întreruperi accidentale, „furnizorul trebuie să urmărească remedierea în cel mai scurt timp posibil de către operatorul de distribuție”, iar acesta din urmă „să asigure existența nonstop a unor echipe de intervenție care să elimine incidentele într-un timp minim posibil (de regulă prin contractarea acestui serviciu).
Întrucât nu a fost achitată contravaloarea, pârâții au fost convocați la conciliere, însă nu s-a realizat soluționarea amiabilă a litigiului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 998-999 din Codul civil, art. 51, art. 54 din Legea 136/1995 actualizată, art. 242 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta . REASIGURARE R. SA, deși legal citată, nu a depus la dosarul cauzei vreun punct de vedere, doar înscrisuri, respectiv dosarul de daună EJ00135213.
Pârâtul M. G. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive de pârât a subsemnatului, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii față de el și admiterea acțiunii față de pârâta . REASIGURARE R. SA.
În motivarea întâmpinării sale, pârâtul a arătat că, între el și pârâta . REASIGURARE R. SA, s-a încheiat polița de asigurare RCA, pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_, poliță care cuprinde perioada în care s-a produs avaria solicitată la despăgubire.
Pârâtul a invocat prevederile art. 49 din Legea 136/1995, conform cărora: „asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”.
De asemenea, potrivit art. 50, „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
A mai invocat dispozițiile art. 54 din Legea 136/1995, potrivit cărora, „despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.
A arătat că are calitatea de intervenient forțat și nu aceea de pârât. Pe cale de consecință, obligația de plată a despăgubirii nu îi aparține lui, ci societății de asigurare.
În drept, a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 din codul de procedură civilă și pe Legea 136/1995.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 4 iunie 2010, pârâtul M. G. a condus autoturismul marca Citroen C4 cu numărul de înmatriculare_ pe . Cluj-N., iar în dreptul imobilului cu nr. 5, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a intrat în derapaj și a acroșat un stâlp de energie electrică, distrugând cutia cu relee a stâlpului. Constatând această stare de fapt, un agent din cadrul IPJ Cluj – Biroul rutier a întocmit procesul verbal . nr._ (fila 118).
Din declarațiile date de pârâtul M. G., rezultă că, la data incidentului, nu a observat pietrișul de pe carosabil, a intrat în derapaj, fiind orbit de luminile unui autoturism care circula din sens opus, și a intrat în coliziune frontală cu un stâlp de energie electrică (fila 116).
Reclamanta a efectuat reparațiile necesare pentru punerea din nou în funcțiune a serviciului pe care aceasta îl asigură, prin intermediul . ȘI SERVICII ENERGETICE E. SERV SA, așa cum era obligată conform normelor în materie. În acest sens, la dosar a fost depus contractul de servicii nr. 1 subsecvent Contractului cadru 47/31.03.2010 (filele 43 – 60).
Această societate și-a îndeplinit propriile obligații pe care le avea, iar pentru serviciile sale, reclamanta a achitat suma de 19.086,56 lei. În dovedirea acestor aspecte, reclamanta a depus factura fiscală nr._/C14496789N/30.06.2010 (fila 27), precum și documentele justificative ale lucrărilor prestate și ale compensării efectuate (filele 28 – 42).
La data producerii incidentului, M. G. avea încheiată asigurare de răspundere obligatorie auto valabilă, așa cum rezultă din polița ./16/H16/DV nr._, aflată la fila 22 din dosar; valabilitatea poliței acoperea perioada 17.03.2010 – 16.09.2010.
Reclamanta a emis factura fiscală . nr._ (fila 17) pe numele pârâtului M. G., solicitându-i achitarea contravalorii reparațiilor efectuate.
Deși a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, invitându-i atât pe pârâtul M. G. la conciliere, cât și pe pârâta . REASIGURARE R. SA, reclamanta nu a obținut restituirea sumei plătite cu titlu de reparații efectuate pentru punerea în funcțiune a stâlpului avariat ca urmare a incidentului din 4 iunie 2010.
Pârâtul M. G. a arătat în procesul verbal de conciliere directă de la fila 8 din dosar, că, având asigurare valabil încheiată la data producerii accidentului, apreciază că societatea de asigurări este responsabilă și ar trebui să plătească.
. REASIGURARE R. SA a transmis reclamantei un punct de vedere prin care a arătat că unele lucrări din deviz nu se justifică și, pe cale de consecință, ar putea despăgubi doar pentru suma de 5396 lei, TVA inclus (fila 12). Instanța reține, însă, că reclamanta a justificat în mod detaliat cuantumul cheltuielilor efectuate, prin înscrisurile de la filele 14, 17, 18, 19 – 21 din dosar.
Instanța reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, mai întâi există prejudiciul, element esențial al răspunderii delictuale, fiind reprezentat de rezultatul negativ suferit de către reclamantă ca urmare a faptei ilicite săvârșită de către pârât. Prejudiciul are un caracter cert, fiind îndeplinită și această cerință legală.
Apoi, se constată existența faptei ilicite, respectiv a faptei prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. În speță, intervenientul forțat a avariat, din culpă, autoturismul reclamantului.
Este îndeplinită și a treia condiție pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală, respectiv există un raport de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul produs. Necesitatea raportului de cauzalitate este implicată în însăși definiția dată faptei ilicite, ca element al răspunderii civile, de îndată ce însuși caracterul ilicit al acesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcată norma dreptului obiectiv și a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al unei persoane.
Nu în ultimul rând, este îndeplinită și cerința vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul. Fapta îi este imputabilă autorului ei, aspect ce rezultă din propriile sale declarații și din procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ (fila 118).
Pe cale de consecință, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, cererea reclamantei apare a fi admisibilă.
Instanța va mai avea în vedere și următoarele aspecte la pronunțarea prezentei soluții.
Potrivit Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările, respectiv potrivit art. 49 din acest act normativ, „asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul”.
De asemenea, potrivit art. 50, „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a obliga pârâta în solidar cu pârâtul M. G. la plata despăgubirilor, instanța va respinge acest capăt de cerere, având în vedere, pe de o parte, prevederile art. 54 din Legea 136/1995, potrivit cărora, „despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.
Pe de altă parte, legea nu prevede în mod expres solidaritate între societatea de asigurări și cel răspunzător de producerea prejudiciului; solidaritatea pasivă nu se prezumă, ea trebuie să fie stipulată în mod expres de părți sau să fie prevăzută de lege.
Rezultă astfel că intervenientul forțat nu poate fi obligat nici în temeiul legii, nici în virtutea vreunui acord de voință al părților, la plata sumelor datorate reclamantului.
În ceea ce privește excepția invocată de către pârâtul M. G., instanța va avea în vedere prevederile art. 109 din Codul de procedură civilă: „oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”.
De asemenea, având în vedere și prevederea specială din Legea 136/1995 care impune în mod obligatoriu citarea persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat, instanța va reține că, stricto sensu, acesta are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care procesul se poartă și împotriva sa. Instanța nu poate respinge de plano această situare a pârâtului în procesul desfășurat, în condițiile contradictorialității. Prin faptul că legea specială îi stabilește în mod concret responsabilitatea și îi atribuie o calitate sub care să fie citat, nu îi înlătură calitatea procesuală pasivă a acestuia, motiv pentru care excepția invocată va fi respinsă.
Instanța, de asemenea, constată că M. G. are calitatea de intervenient forțat în prezenta pricină.
În raport de toate argumentele deja prezentate, instanța va admite în parte cererea formulată de către reclamantă, conform dispozitivului.
Având în vedere prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, reținând că pârâta a căzut în pretenții și observând solicitarea reclamantului, va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar (fila 6).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G. și, pe cale de consecință:
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în răspundere delictuală formulată de reclamanta . TRANSILVANIA NORD SA - SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., ., județul Maramureș în contradictoriu cu pârâții . REASIGURARE SA, cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, Clădirea Business City Global, nr. 10, județul Ilfov, și M. G., domiciliat în Baia M., ., județul Maramureș.
Obligă pârâta . REASIGURARE SA la plata sumei de 19.086,56 lei, cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâta . REASIGURARE SA la plata sumei de 1261,19 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâtului M. G. la plata despăgubirilor în cuantum de 19.086,56 lei și a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1261,19 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. E. F. O. V.
Red. / M.E.F.
dact. / O.V.
4 ex /15.07.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 630/2013. Judecătoria BAIA MARE | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1376/2013.... → |
|---|
