Anulare act. Sentința nr. 5632/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5632/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 15692/182/2012
ROMÂNIA cod operator 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5632
Ședința publică din 20 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. L. F.
Grefier A. M.
Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții S. C. I. și S. H. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect anulare act.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța constată că dezbaterile de fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.04.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta, soluționarea cauzei fiind amânată la data de 08.05.2013, la data de 15.05.2013 și la data de azi, când în urma deliberării a fost pronunțată următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 28.12.2012 sub nr._, reclamanții S. C. I. și S. H. au chemat-o în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:
- să constate că pct. 5 lit. a și pct. 3 lit d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/AB/05.08.2008 constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;
- să constate că art. 3 pct. 5.1 lit. a din actul adițional din 2010 la convenția de credit nr._/AB/05.08.2008 prin care s-a introdus comisionul de administrare constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;
- să dispună modificarea clauzelor contractuale în sensul eliminării acestor prevederi din contract menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit;
- să dispună obligarea pârâtei la despăgubiri, constând în suma plătită cu titlu de comision de risc de la data de 20.08.2008 – 20.08.2010 și suma plătită cu titlu de comision de administrare de la data de 20.09.2010 până la zi;
- să dispună obligarea pârâtei la modificarea ratei lunare prin înlăturarea din aceasta a sumei plătită cu titlu de comision de administrare;
- să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că între părți s-a încheiat convenția de credit nr._/AB/05.08.2008, având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 31.870 CHF pentru o perioadă de 300 luni, cu instituirea în favoarea băncii a ipotecii de rangul I asupra imobilului.
La data de 21.06.2010 odată cu . nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, comisionul de risc lunar a fost redenumit comision de administrare și perceput în continuare de către bancă, fapt cu care reclamanții nu au fost de acord. Pe de altă parte apreciază că acest comision de risc nu a devenit nul doar ca urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010, ci reprezintă o clauză abuzivă în sensul Legii nr. 193/2010.
Cu privire la clauza cuprinsă la pct. 3 lit. d din convenția de credit, reclamanții consideră că această clauză referitoare la posibilitatea băncii de a revizui rata dobânzii curente în mod unilateral este abuzivă, fiind încălcate dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Potrivit art. 7 din convenția de credit, reclamanții au garantat creditul cu imobilul pentru care s-a încheiat polița de asigurare ce a fost cesionată în favoarea băncii pentru acoperirea tuturor riscurilor. Mai arată că valoarea comisionului a fost stabilită în aleatoriu și netransparent fără nici o legătură cu eventualele pierderi ale băncii ca urmare a unui eveniment viitor și nesigur.
Referitor la clauza cuprinsă în pct. 5 lit. a) din convenția de credit, reclamanții au arătat că potrivit acesteia, împrumutații datorează băncii un comision de risc de 0,22% aplicat la soldul creditului, pe toată perioada de derulare a convenției și au apreciat că nu există niciun risc privind derularea convenției întrucât executarea obligației de rambursare a fost garantată prin constituirea în favoarea băncii a unei ipoteci asupra imobilului.
Totodată reclamanții au invocat imposibilitatea de a rezilia contractul cu toate că această clauză este prevăzută în contract, ea nu are aplicabilitate.
La data de 18.03.2013 reclamanții și-au precizat cuantumul pretențiilor, în sensul că suma reprezentând comision de risc aferentă perioadei 20.08._10 este de 6077,08 lei, iar suma reprezentând comision de administrare aferentă perioadei 20.09._13 este de 6858,32 lei.
În drept au invocat dispozițiile art. 1 lit. a, art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 193/2000.
În probațiune au depus la dosar în copie: convenția de credit nr._/AB/05.08.2008, actul adițional la convenția de credit încheiat în 2010, notificare, plan rambursare credit, contract de garanție reală imobiliară de rang II autentificat sub nr. 4523/05.08.2008 de BNP C. C. R.-Vâcla C. M.-Rakoczi F. R., convocarea la conciliere directă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că argumentele invocate de reclamanți sunt lipsite de pertinență, întrucât aceștia omit faptul că împrumutul are un caracter oneros, banca urmărind obținerea unui avantaj patrimonial din activitatea economică derulată, contractul neavând caracter aleatoriu pentru niciuna dintre părți, drepturile și obligațiile fiecărei părți fiind stabilite în momentul încheierii contractului, iar asumarea riscului de către bancă, a șanselor unui câștig sau pierderi contravine chiar esenței unui astfel de contract.
Pârâta a menționat că respectivul comision este componentă a costului împrumutului, banca evaluând fiecare risc în funcție de performanțele financiare ale clientului și de capacitatea acestuia de a rambursa creditul. De asemenea a invocat faptul că instanța nu poate interveni peste înțelegerea părților, întrucât acesta ar contraveni directivei europene nr. 93/13/CEE. Noțiunea de risc îmbracă forma unui pericol potențial asupra unei operații comerciale ce se întinde în timp, susceptibil să genereze anumite inconveniente imprevizibile pentru debitorul unei obligații comerciale, iar acest risc este prevăzut în normele B.N.R. Mai susține că perceperea unui comision de risc tuturor clienților se justifică și pentru a acoperi pierderile cauzate de acei clienți care nu vor plăti la timp sau în cuantumul stabilit sumele datorate. Pentru ca o clauză să fie apreciată ca abuzivă ea trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului și să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului, ori în speță clauza cuprinsă în contractul de credit nu îndeplinește niciuna dintre cele trei condiții.
Totodată, comisionul de risc nu este un echivalent al garanției reale imobiliare, deoarece aceasta nu acoperă riscuri ci dă un confort creditorului iar în caz de neplată are prioritate față de alți creditori în cazul executării silite a imobilului.
De asemenea, pârâta a arătat că reclamanții au cunoscut în momentul încheierii convenției existența comisionului de risc și cuantumul acestuia, iar în situația în care nu ar fi fost de acord ar fi trebuit refuze semnarea convenției. La acordarea creditului banca a trebuit să țină cont și de perioada îndelungată în timp pentru care se acordă creditul. În ceea ce privește redenumirea comisionului de risc în comision de administrare, pârâta a respectat reglementările OUG nr. 50/2010.
Referitor la calculul dobânzii prevăzută în convenția de credit, pârâta arată că este nevoită să facă anumite cheltuieli, existând situații în care la rândul ei este nevoită să se împrumute ceea ce generează costuri suplimentare. Un alt element important este moneda creditului, aceasta fiind aleasă exclusiv de client și determină o mare parte a cuantumului costurilor băncii și implicit al ratei dobânzii. Se invocă faptul că prevederile contractului nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea clienților de a solicita rezilierea contractului. Modalitatea de determinare a dobânzii nu poate fi analizată din perspectiva clauzelor abuzive.
În probațiune pârâta a depus la dosar în copie decizia nr. 4685/27.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ *.
Trecând la soluționarea cauzei, în raport de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
La data de 05.08.2008 între reclamanții S. C. I. și S. H. în calitate de împrumutați și pârâta ., a fost încheiată convenția de credit nr._/AB/05.08.2008, potrivită căreia pârâta le-a acordat reclamanților cu titlu de împrumut suma de 31.879 CHF, pentru o perioadă de 300 de luni.
În cuprinsul acestei convenții s-a stipulat obligația împrumutaților de a plăti o rată a dobânzii curente de 3,99% p.a, precum și un comision de risc de 0,22%, aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a prezentei convenții de credit, dar și un comision de administrare, pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului acordat, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de părți în baza convenției (f.8).
După . OUG 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, pârâta, prin reprezentanții săi, le-a solicitat reclamanților să se prezinte la sediul acesteia în vederea semnării actului adițional prin care urma să se elimine din cuprinsul contractului de credit de mai sus, o . comisioane, precizându-se că, în ceea ce privește comisionul de risc, acesta urma a fi denumit „comision de administrare credit”, și despre care s-a arătat că va fi datorat în continuare pe toată durata convenției în aceeași valoare procentuală, acest comision, specificându-se că reprezintă costul pentru administrare de către bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea la dispoziție a împrumutului.
Această adresă comunicată reclamanților a fost înregistrată la . sub nr._/03.09.2010 (f.23).
Refuzul reclamanților de a încheia actul adițional în sensul celor de mai sus, i-a fost notificat băncii la data de 22.09.2010 (f. 26), respectiv 24.02.2011 ( 25).
Cu toate acestea, pârâta ., în mod unilateral, a dat eficiență clauzelor cuprinse în actul adițional de la fila 40, la convenția de credit nr._, potrivit cărora la pct. 5.1. lit.a a inserat obligația reclamanților de a plăti un comision de administrare credit, conform descrierii arătate.
Acest act adițional nu a fost semnat de reclamanți, care așa cum am arătat anterior, au refuzat să-și dea consimțământul în sensul transformării comisionului de risc în comision de administrare.
Pentru garantarea obligației de rambursare a creditului acordat, reclamanții au încheiat cu banca și contractele de garanție reală imobiliară de rang II autentificate sub nr. 4523/05.08.2008 și nr. 4525/05.08.2008 (f. 50, 53).
Temeiul de drept invocat de reclamanți în susținerea cererii deduse judecății îl reprezintă prevederile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiat între comercianți și consumatori.
Potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Al. 2 al aceluiași articol prevede că „ o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Prin urmare, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
1.clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul,
2.clauza să încalce exigențele bunei-credințe,
3.clauza prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract să creeze în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pentru determinarea caracterului abuziv al clauzelor enumerate mai sus și cuprinse în contractul încheiat între părți, instanța urmează a proceda la analizarea acestora din perspectiva condițiilor impuse de art. 4 din Legea nr. 193/2000.
I.În ceea ce privește clauza stipulată la art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/AB/05.08.2008, vizând data ajustării dobânzii, instanța constată că potrivit acestei prevederi contractuale, banca și-a rezervat dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unei schimbări semnificative pe piața monetară, obligându-se totodată să-i comunice împrumutatului noua structură a ratei dobânzii, iar rata dobânzii astfel modificată, urmând a se aplica de la data comunicării.
O asemenea clauză se observă că dă posibilitatea băncii să modifice unilateral dobânda curentă în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, fără însă ca în cuprinsul convenției părților să fie definite acele schimbări semnificative la apariția cărora banca ar avea posibilitatea să modifice dobânda curentă.
În concordanță cu prevederile art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr.193/2000, de principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui temei prevăzut în contract și totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care trebuie de asemenea, să aibă libertatea de a hotărî soarta acelui contract.
Totodată, s-a considerat că posibilitatea creditorului de a modifica unilateral nivelul dobânzii în cazul apariției unei schimbări majore pe piața monetară este de natură a crea un dezechilibru major între părțile contractului, având în vedere că în cuprinsul convenției nu este prevăzut nici element de referință care să permită cuantificarea unor asemenea schimbări și care astfel să permită debitorului să calculeze dacă majorarea este necesară și proporțională cu scopul urmărit de creditor.
Ca atare, reținând că această clauză, concepută în termeni foarte generali, este menită să dea posibilitatea băncii de a modifica după propria apreciere prețul contractului, creând astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța urmează să constate caracterul abuziv al acesteia.
II.Referitor la clauza stipulată la pct. 5.1. lit.a din condițiile speciale ale aceleiași convenții vizând perceperea comisionului de risc, instanța constată că potrivit secțiunii 3 pct. 5 din Condițiile generale ale convenției de credit „ pentru punerea la dispoziția creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența acestuia stabilindu-se în condițiile speciale”.
Astfel, potrivit pct. 5.1. lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit, „împrumutatul se obligă să plătească un comision de 0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată durata de derulare a convenției de credit”.
Nici o asemenea clauză nu poate fi considerată de către instanță ca fiind negociată direct cu reclamanții, câtă vreme contractul încheiat cu aceștia a fost unui tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.
În opinia băncii comisionul de risc reprezintă un element al prețului contractului, pentru acoperirea riscului bancar, iar costul ce cuprinde riscul devine astfel parte importantă a prețului contractului.
Nu se poate contesta faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, în speță pentru bancă, însă s-a apreciat de către instanță că asemenea riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, ținându-se seama totodată de solvabilitatea probabilă viitoare a clientului sau de garanțiile acordate în cest sens.
În speță, se constată că executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor, a fost garantată prin constituirea de către reclamanți în favoarea băncii pârâte a unei ipoteci de rangul II asupra a două imobile, proprietatea reclamanților (f. 50, 53).
Pentru considerentele arătate, s-a apreciat de către instanță că prin stipularea comisionului de risc s-a creat în detrimentul reclamanților și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției, fiind totodată încălcate și prevederile art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000, ce impun exprimarea clauzelor într-un limbaj ușor inteligibil, ce trebuie explicate astfel încât sensul lor să poată fi ușor asimilat.
III.Referitor la prevederile art. 3 pct. 5.1. din actul adițional la convenția de credit mai sus arătat, care vizează transformarea comisionului de risc în comision de administrare, ulterior intrării în vigoare a OUG 50/2010, instanța urmează a reține că și această clauză este abuzivă în sensul art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, se reține că dând eficiență unei asemenea clauze, fără a avea loc o negociere în acest sens între părți, s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cu atât mai mult cu cât reclamanții au refuzat semnarea actelor adiționale.
Transformarea comisionului de risc în comision de administrare poate fi reținută ca nelegală câtă vreme la data încheierii acelui act adițional era în vigoare art. 95 al. 1 din OUG 50/2010 în forma sa inițială. Coroborat acest articol cu art. 36 din același act normativ, rezultă că acest comision de risc trebuia la rândul său înlăturat din contractele aflate în curs de derulare la data apariției OUG 50/2010, din a căror categorie face parate și cel încheiat de reclamanți în anul 2008.
Nu se poate susține că prin transformarea comisionului de risc în comision de administrare, s-a procedat la eliminarea acestuia din convenția părților, câtă vreme acesta a fost inserat în cuprinsul convenției, însă sub o altă denumire.
Sub acest aspect actul adițional la contractul de credit, se reține că nu poate produce efecte câtă vreme reclamanți i-au notificat băncii, neacceptarea de către aceștia a transformării comisionului de risc în comision de administrare.
Ca o consecință a considerării clauzelor contractuale ca fiind abuzive, acestea urmează a fi înlăturate, iar pârâta va fi obligată la restituirea sumelor încasate nelegal, sume a căror cuantum urmează a fi ulterior determinate.
Deși reclamanții au precizat prin cererea de la fila 65 că totalul despăgubirilor este de 12.935,40 lei pentru perioada solicitată, instanța nu a cuprins în dispozitivul hotărârii acest cuantum, câtă vreme nu s-a confirmat de către cealaltă parte că aceasta este suma reținută reclamanților. Pentru acest motiv cererea reclamanților a fost admisă în parte.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii reclamanților solicitată de către pârâtă, se constată că, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu au fost arătate argumente de fapt și de drept referitoare la aceasta, motiv pentru care instanța nu a procedat la analizarea unei asemenea solicitări.
Căzând în pretenții, pârâta va fi obligată să le plătească reclamanților cheltuielile făcute cu procesul de către aceștia, reprezentând onorariu de avocat (f. 66), care va fi admis în parte, ca o consecință a admiterii în parte a acțiunii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. C. I. și S. H., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. F., cu sediul în loc. Oradea, . jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., . 10, sector 2, și în consecință:
Constată caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 3 lit. d (data ajustării dobânzii), din cuprinsul „condițiile speciale” ale Convenției de credit nr._/AB/05.08.2008, încheiată între părți și dispune anularea acestei clauze cu consecința înlăturării sale.
Constată caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 5 pct. 5.1, lit. a (comision de risc) din cuprinsul „condițiile speciale” ale Convenției de credit nr._/AB/05.08.2008 și dispune anularea acestei clauze cu consecința înlăturării sale din contract.
Constată caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 3 pct. 5.1, lit. a din actul adițional încheiat în 2010 la convenția de credit de mai sus și dispune anularea acestei clauze cu consecința înlăturării sale din contract.
Obligă pârâta la modificarea cuantumului ratei lunare, prin înlăturarea din conținutul acesteia a sumei plătite cu titlu de comision de administrare.
Obligă pârâta să le restituire reclamanților sumele de bani încasate de aceasta cu titlu de comision de risc, pentru perioada 20.08.2008 – 20.08.2010.
Obligă pârâta să le restituire reclamanților sumele de bani încasate de aceasta cu titlu de comision de administrare, pentru perioada 20.09.2010 – 20.02.2013.
Obligă pârâta să le plătească reclamanților suma de 1400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. L. F. A. M.
Red.V.L.F./d.A.M.
5 ex./26.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3350/2013.... | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 7425/2013.... → |
|---|
