Plângere contravenţională. Sentința nr. 4850/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4850/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 15071/182/2012
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4850/2013
Ședința publică din 26 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Danuț Ș.
Grefier A. A.
Pe rol este judecarea cauzei Civile privind pe petentul R. C. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, având ca obiect plângere contravetionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 19.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru ziua de azi, 26.04.2013, când a pronunțat prezenta sentință
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 12.12.2012, sub numărul de_, petentul R. C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Maramureș, să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 26.12.2012, de către intimată.
În motivarea plângerii petentul arată faptul că în data de 26.12.2012 a fost sancționat contravențional pentru faptul că, în calitate de conducător auto, a fost depistat în trafic conducând un autoturism care avea inspecția tehnică obligatorie expirată.
De asemenea, acesta învederează, în esență, instanței de judecată că fapta a fost reținută în mod incorect în sarcina sa întrucât autoturismul condus aparține societății comerciale al cărei angajat este.
Plângerea nu este întemeiată în drept.
În temeiul art.242 Cod proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii petentul a depus la dosarul cauzei copie proces verbal de constatare a contravenției ( fila nr.4).
În data de 08.02.2012 s-a depus întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât faptele contravenționale sunt dovedite prin toate înscrisurile de la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, încheiat la data de 26.11.2012, de un agent constatator din cadrul intimatului petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei și i s-a aplicat sacțiunea avertismentului pentru alte 2 fapte.
Pentru a se aplica aceste sancțiuni, s-a reținut că au fost încălcate de petent dispozițiile art. 114 alin.1 lit.b din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și cele ale art. 36 alin. 1 și art.10 din OUG nr. 195/2002, aplicându-se sancțiunile conform art. 99 alin.2, și 101 alin. 1 pct.1 din OUG nr. 195/2002, faptele reținute în sarcina acestuia fiind că a fost depistat în trafic în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care avea inspecția tehnică periodică expirată, că nu ar fi purtat centura de siguranță și nu ar fi utilizat sistemul de lumini pe timp de noapte.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să purceadă la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cazul analizat, raportând starea de fapt la probatoriul administrat în cauză, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare instanța apreciază că petentul se face vinovat de faptele ce i se impută.
Prima faptă reținută în sarcina petentului, a fost contestată de acesta prin motivarea adusă plângerii, arătând că nu poate fi subiect activ al contravenției întrucât autoturismul pe care-l conducea nu este proprietatea sa ci acesta aparține ..
Petentul așadar nu a contestat prin plângerea formulată faptul că autoturismul în cauză avea inspecția tehnică periodică expirată, aspect consemnat de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal atacat ci doar că acesta nu este proprietatea sa și astfel nu poate fi subiect activ al contravenție.
Motivul invocat de petent precizat mai sus este lipsit de temei, atâta vreme cât, prin dispozițiile art. 10 din OUG nr. 195/2002, legiuitorul a înțeles să sancționeze pentru fapta de a circula pe drumurile publice cu vehicule al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, conducătorul auto depistat circulând cu respectivul autovehicul și nu proprietarul acestuia, o atare mențiune reieșind fără dubii din cuprinsul normei legale mai sus menționate.
In raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 5 alin. 5, art. 7 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată petentului, constând în amendă în cuantum de 400 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei, fiind de altfel minimul prevăzut de norma sancționatoare.
Instanța consideră că înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului nu se justifică, întrucât petentul nu a avut o atitudine sinceră, semnând inițial procesul verbal fără obiecțiuni iar apoi contestând faptul că ar avea calitatea de contravenient.
Cu privire la celelalte fapte imputate petentului, prin motivarea adusă plângerii acesta nu a înțeles să le conteste confirmând legalitatea consemnărilor agentului constatator în această privință.
Față de considerentele enunțate anterior, instanța constată că plângerea contravențională formulată de petentul R. C. este nefondată și, în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, urmează a o respinge, menținând ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul R. C., domiciliat în Baia M., ., jud. Maramureș în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M., ..37, jud. Maramureș împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, încheiat la data de 26.11.2012, de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 aprilie 2013.
Președinte Grefier
D. Ș. A. A.
Red. /D.Ș
dact. / A.A.
5 ex / 27 Mai 2013
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 7425/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2034/2013.... → |
|---|
