Contestaţie la executare. Sentința nr. 6053/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6053/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 821/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
cod operator 4193
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6053
Ședința publică din 30 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. U.
Grefier G. I. N.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimata G. F. MARAMUREȘ, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.05.2013, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru azi, 30.05.2013, când a pronunțat prezenta hotărâre judecătorească.
INSTANȚA
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimata G. F. MARAMUREȘ:
- admiterea contestației, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 11.12.2012 de către G. F. Maramureș prin care s-a dispus poprirea asigurătorie asupra conturilor bancare ale ., în temeiul unei datorii reprezentând TVA și impozit pe profit;
- în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă;
- acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând taxă judiciară de timbru și onorar avocat.
În motivarea contestației arată că prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 11.12.2012, în temeiul art. 129 alin. 4 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-a constatat că nu și-a îndeplinit toate obligațiile datorate bugetului de stat, obligații estimate la nivelul sumei de 3.871.786 lei.
În urma controlului efectuat intimata a întocmit la data de 11.12.2012 Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii.
Dar această măsură se poate institui doar când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea și că măsura trebuie motivată.
Motivele invocate în decizie nu reprezintă împrejurări asemeni celor de mai sus.
În drept se invocă prevederile OG 92/2003.
Intimata, legal citată, formulează întâmpinare prin care solicită pe cale de excepție a se constata că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și pe fond arată că aceste măsuri se pot lua și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale.
Analizând probele dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 11.12.2012 s-a constatat că petenta . nu și-a îndeplinit toate obligațiile datorate la bugetul de stat.
S-a constatat încălcarea prevederilor din Titlu VI „Taxa pe valoare adăugată”, Titlul II „Impozitul pe profit” din Legea 571/2003; se propune sesizarea organelor de cercetare penală în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale unor infracțiuni. Ca urmare a acestor constatări s-a întocmit Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii în temeiul prevederilor art. 129 alin. 9 din OG 92/2003.
Această decizie este nelegală întrucât nu sunt identificate în mod clar măsurile asigurătorii dispuse, respectiv nu se indică dacă este vorba de poprire, sechestru sau orice alte norme pe care intimata a apreciat necesar a se dispune în cadrul unei astfel de proceduri, formulând doar generic „în temeiul art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii”.
Art. 129 alin. 5 din OG 92/2003 prevede obligativitatea motivării necesității luării măsurilor asigurătorii. În speță reprezentanții intimatei au menționat la rubrica destinatar „conform Legii 241/2003 R luarea de măsuri asigurătorii este obligatorie în cazul în care se constată o infracțiune”.
Intimata a apreciată nejustificat că petenta a săvârșit vreo infracțiune, întrucât acest lucru nu s-a constatat de către organele penale abilitate printr-o hotărâre definitivă; în codul de procedură penală prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal.
Intimata a procedat la instituirea măsurilor asigurătorii fără însă a demonstra pericolul că petenta-debitoare se va sustrage de la obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
Prin urmare instanța apreciază că, în lipsa deciziei de impunere care să nu fie contestată prin parcurgerea căilor de atac prevăzute de lege, prejudiciul indicat de organele de control nu este cert, lichid și exigibil. Totodată lipsa unei ordonanțe de începere a urmăririi penale care să ateste existența unor indicii temeinice referitoare la săvârșirea de către contestatoare a unor infracțiuni prevăzute de Legea 241/2005 R și nu în ultimul rând, ținând seama de dispozițiile legale, art. 129 alin. 1-8 din OG 92/2003 Cod procedură fiscală, text legal din care reiese neechivoc împrejurarea că măsura asigurătorie se poate institui doar când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să se ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând ori îngreunând în mod considerabil colectarea și că măsura trebuie motivată, decizia luată este nelegală.
În speță, motivarea intimatei în sensul că aceste măsuri se pot lua și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cadrul unui control, nu reprezintă împrejurări care să descrie și să explice în concret pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În decizia dată trebuiau făcute referiri la fapte de natură a atrage eventual răspunderea petentei.
În ceea ce privește excepția invocată, instanța o respinge având în vedere că G. F. Maramureș este organul de control emitent al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestate. Nu este organ de execuție, dar împreună cu organul de executare aduce la îndeplinire măsurile, iar prin contestația formulată s-a solicitat anularea deciziei, astfel încât organul emitent are calitate procesual pasivă, organele financiare având personalitate juridică (art. 1 alin. 1 din OUG 91/2003), iar unitățile sale teritoriale pot sta în judecată având organe proprii de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. E. P. S.A. cu sediul în Baia M., ./8 în contradictoriu cu intimata G. F. MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M., ., și în consecință:
Dispune anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 11.12.2012 de către intimată prin care s-a dispus poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare ale S.C. E. P. S.A. în temeiul unei datorii reprezentând TVA și impozit pe profit.
Dispune obligarea intimatei să plătească contestatoarei 199,00 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 30 Mai 2013.
Președinte, Grefier,
V. U. G. I. N.
Red.V.U./dact.J.A.
4 ex./02.09.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4790/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5790/2013. Judecătoria... → |
|---|
