Pretenţii. Sentința nr. 7010/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7010/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1168/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVIĂ Nr. 7010
Ședința publică din 26 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Danuț Ș.
Grefier F. S.
Pe rol este soluționarea cererii formulate de reclamanta R. V., în contradictoriu cu pârâtul M. N., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19 Iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 260 C.pr.civ., având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26 Iunie 2013, când în urma deliberării a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 29.01.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamanta R. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe pârât la plata, retroactiv, a cheltuielilor comune, respectiv cheltuieli de întreținere a imobilului situat în Baia M., ., nr. 5/29, jud. Maramureș, în cuantum de 2347 lei pentru perioada ianuarie 2010 – decembrie 2010; ianuarie 2011 – octombrie 2011; noiembrie 2012 – ianuarie 2013, precum și pe viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin Sentința civilă nr. 1440/24.02.2005 pronunțată în dosar nr. 995/2005 al Judecătoriei Baia M. s-a desfăcut căsătoria încheiată între ea și pârât. Prin sentința de divorț i s-a atribuit pârâtului, ca spațiu de locuit, o cameră în imobilul situat în Baia M., ., nr. 5/29, jud. Maramureș, pe care acesta o ocupă și în prezent, însă nu contribuie cu bani la plata utilităților.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 635, art. 641 alin. 3 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 198,76 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Pârâtul prezent în instanță arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
În probațiune, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului care s-a consemnat separat și s-a atașat la dosar (f. 75).
În cadrul probei testimoniale, a fost audiată în cauză martora M. E., a cărei declarație s-a consemnat separat și s-a atașat la dosar (f. 74).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la solicitarea acesteia de obligare a pârâtului la plata sumelor pretinse prin acțiunea inițială de 70,63 lei, achitată în data de 21.01.2010, de 52,05 lei, achitată în data de 25.01.2010 și de 281,87 lei, achitată în data de 26.01.2010, invocată de instanță din oficiu.
Scadențele pentru sumele pretinse de reclamantă prin acțiunea inițială de 70,63 lei, de 52,05 lei și de 281,87 lei, sunt reprezentate de datele de 21.01.2010, 25.01.2010, respectiv data de 26.01.2010.
Întrucât creditoarea invocă un drept de creanță, este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, calculat distinct pentru fiecare sumă plătită, de la scadențele menționate mai sus, conform prevederilor art. 7 alin. 3 din același act normativ.
Cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamantă, a fost depusă de aceasta direct la instanță la data de 29.01.2013 așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul depus la fila 20 dosar. Se constată astfel că, la data depunerii cererii la instanță, se împlinise termenul de prescripție pentru sumele menționate mai sus solicitate de reclamantă, astfel că, cererea introductivă de instanță a fost formulată în afara termenului general de prescripție.
În consecință, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu, pentru sumele mai sus precizate, vădindu-se a fi fondată, urmează să fie admisă, cu consecința respingerii cererii potrivit dispozitivului.
II. Cu privire la celelalte sume pretinse prin acțiune.
Părțile sunt foști soți căsătoria acestora fiind desfăcută prin Sentința civilă nr. 1440/24.02.2005, pronunțată în dosar nr. 995/2005, al Judecătoriei Baia M.. Prin aceeași sentința de divorț i s-a atribuit pârâtului, ca spațiu de locuit, o cameră în imobilul situat în Baia M., ., nr. 5/29, jud. Maramureș, proprietatea comună a acestora, pe care pârâtul o folosește și în prezent.
Sumele solicitate de reclamantă prin acțiunea inițială vizează cheltuielile efectuate pentru întreținerea corespunzătoare a imobilului proprietatea codevălmașe a părților, situat în Baia M., ., nr. 5/29, județul Maramureș, aferente perioadelor ianuarie 2010-decembrie 2010, ianuarie 2011-octombrie 2011, noiembrie 2012-ianuarie 2013, în care pârâtul a folosit efectiv spațiul respectiv.
Cheltuielile respective în cuantum total de 9237,98 lei, conform centralizatorului depus la filele 70-73 dosar, constau din analiza efectuată de instanță, în contravaloarea serviciilor de furnizare energie electrică, apă potabilă și canalizare, gaze naturale, de preluare a deșeurilor, internet și tv prin cablu, prestate de societățile care furnizează astfel de servicii pe piață locală, plata impozitelor pentru imobil, achitarea respectivei sume de către reclamantă fiind dovedită cu înscrisurile depuse la filele 8-61 dosar.
Potrivit art. 635 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil coproprietarii vor împărți beneficiile și vor suporta sarcinile coproprietății, proporțional cu cota lor parte din drept, acesta fiind temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea cererii temei, și care justifică admiterea acțiunii dar care poate fi aplicat numai în privința sumelor achitate de către aceasta ulterior datei de 01.10.2011, data intrării în vigoarea a Noului cod civil.
În baza textului legal mai sus invocat, pârâtului în calitatea sa de proprietar codevălmaș îi revenea obligația de a suporta sarcinile coproprietății asupra imobilului apartament pentru perioada ulterioară datei de 01.10.2011.
Prin răspunsurile date de pârât la interogatoriul încuviințat în cauză, acesta a recunoscut că începând cu anul 2009 nu i-a mai dat bani reclamantei pentru întreținerea imobilului proprietatea lor comună.
Pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011, pretențiile reclamantei nu pot fi întemeiate pe dispozițiile noului cod civil și nici pe cele ce vizează plata nedatorată, cum a arătat aceasta în precizarea de acțiune ci pot fi justificate, în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea sumelor plătite de reclamantă, neputând fi vorba de mandat, subrogație legală ori convențională, sau gestiune de afaceri, pe instituția îmbogățirii fără justă cauză, a le cărei condiții urmează să facă analiza instanței în continuare.
In doctrină și jurisprudență, îmbogățirea fără justa cauza, ca izvor de obligații, este apreciată ca fiind un fapt juridic licit, care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane, ca o consecință a diminuării patrimoniului alteia, fără ca pentru această operațiune să existe o justă cauză. Din acest fapt se naște obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul de a-l despăgubi pe cel care și-a diminuat patrimoniul, în limitele acestei diminuări.
Practica judecătorească a stabilit condițiile în care poate fi intentată acțiunea în restituire, arătând că trebuie îndeplinite două grupe de condiții cumulative, și anume:
1) condiții materiale:
a) să existe o mărire a patrimoniului pârâtului și o scădere a patrimoniului reclamantului;
b) între sporirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantului să existe o legătură (să fie efectul unei cauze unice);
2) condiții juridice:
a) îmbogățirea și sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice;
c)partea care își vede diminuat patrimoniul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță
În speță, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru admisibilitatea acțiunii în restituire, prevăzute mai sus, motiv pentru care cererea reclamantei pentru sumele pretinse anterior datei de 01.10.2011 este întemeiată, urmând ca acțiunea acesteia să fie admisă și în privința respectivelor sume, cu consecința finală a admiterii acțiunii formulate, însă doar parte, pentru sumele pretinse, cu excepția celor în privința cărora s-a constatat ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Instanța pentru a pronunța soluția de admitere a avut în vedere și faptul că reclamanta a pretins ca pârâtul să suporte doar în proporție de ¼, suma dovedită a fi achitată de aceasta, în cuantum total de 9237,98 lei, menționată mai sus, sumă care urmează să fie împărțită în mod egal de persoanele majore ce folosesc apartamentul, nefiind solicitate sume aferente întreținerii pentru perioada în care pârâtul, prezent fiind în instanță, a arătat că nu a locuit în imobil, respectiv noiembrie 2011 octombrie 2012 și că apărările acestuia privind contractarea unui credit în anul 2009 pentru cumpărarea unor bunuri în casă, și care au sporit probabil și confortul său, sunt lipsite de temei și nu-l exonerează pe acesta de obligația de a suporta cheltuielile necesare întreținerii apartamentului în discuție.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Pârâtul a căzut în pretenții, iar reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată și a depus la dosar la fila 65, chitanța care atestă plata sumei de 198,76 lei cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar mobil de 3 lei, pentru a face dovada efectuării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care cererea acesteia în privința cheltuielilor de judecată, fiind apreciată ca fiind întemeiată, în parte, proporțional cu culpa procesuală a pârâtului, urmează să fie admisă ca atare iar pârâtul obligat să-i plătească suma de 190,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la solicitarea acesteia de obligare a pârâtului la plata sumelor pretinse prin acțiunea inițială de 70,63 lei, achitată în data de 21.01.2010, de 52,05 lei, achitată în data de 25.01.2010 și de 281,87 lei, achitată în data de 26.01.2010, invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta R. V., cu domiciliul în localitatea Baia M., ., nr. 5/29, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul M. V. N. domiciliat în localitatea Baia M., ., nr. 5/29, județul Maramureș cu privire la obligarea pârâtului la plata sumelor pretinse prin acțiunea inițială de 70,63 lei, achitată în data de 21.01.2010, de 52,05 lei, achitată în data de 25.01.2010 și de 281,87 lei, achitată în data de 26.01.2010, constatând prescris dreptul material la acțiune al reclamantei.
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta R. V., cu domiciliul în localitatea Baia M., ., nr. 5/29, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul M. N. domiciliat în localitatea Baia M., ., nr. 5/29, județul Maramureș, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul sa plătească reclamantei suma totală de 2208,35 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cotei de ¼ din cheltuieli comune necesare pentru întreținerea și administrarea imobilului proprietatea devălmașe a părților, situat în Baia M., ., nr. 5/29, județul Maramureș, aferente perioadei ianuarie 2010-decembrie 2010, ianuarie 2011-octombrie 2011, noiembrie 2012-ianuarie 2013.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata pe viitor a cheltuielilor necesare pentru întreținerea și administrarea respectivului imobil.
Admite, în parte, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și îl obligă pe pârât sa plătească reclamantei suma de 190,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu culpa procesuală a acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. Ș. F. S.
-în concediu, semnează Grefierul Șef-
Red. D.Ș.
Dact. F.S.
4 ex./28 august 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3165/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4790/2013. Judecătoria... → |
|---|
