Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 7535/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA B. M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică din 04 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Danuț Ș.
Grefier F. S.
Pe rol este judecarea cauzei Civil privind pe petent F. V. și pe intimat M. B. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravetionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.11.2013, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 04.12.2013 când a pronunțat prezenta hotărâre judecătorească.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de 18.06.2013 petentul F. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. B. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, să se dispună anularea procesului verbal nr. 1941 încheiat la data de 05.06.2013 de către intimat, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului prin acest act constatator.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că urmare a înștiințării de plată . nr. 6760 din data de 26.04.2013, ora 10,23 a fost achitat tariful de parcare majorat în cuantum de 20 lei cu chitanța . nr. 2913 din data de 29.04.2013 cu respectarea termenului de 48 ore prevăzut de art. 2 și 3 din HCL nr. 24/2013.
În drept s-au invocat prevederile art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și prevederile Codului de procedură civilă.
În probațiune s-au depus: procesul verbal nr. 1941 încheiat la data de 05.06.2013, înștiințarea de plată . nr. 6760 din data de 26.04.2013, chitanța . nr. 2913 din data de 29.04.2013.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 18.09.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca netemeinică și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1941, întocmit la data de 05.06.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 60 lei pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit. f din H.C.L. nr. 24/2013, privind reglementarea activității de control regimul în parcările publice cu plată, proprietatea Municipiului B. M.,administrate de Serviciul Public Ambient U..
La descrierea faptei agentul constatator a menționat că la data de 23.04.2013, ora 10:24 a săvârșit următoarele „ a parcat blocând accesul în parcarea cu plată/a ocupat locurile rezervate, cu auto_, în parcarea publică cu plată „P-ța MILENIUM”, situată pe . Mun. B. M.- Inștiințarea 6760.”
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma controlului efectuat pe teren, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, din această perspectivă și în baza art.1169 Cod civil, revenindu-i petentului obligația de a propune si solicita administrarea de probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, însă sub acest aspect instanța urmează să purceadă la analiză și din perspectiva respectării Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Potrivit art. 1 lit. f din H.C.L. nr. 24/2013, privind reglementarea activității de control regimul în parcările publice cu plată, proprietatea Municipiului B. M., administrate de Serviciul Public Ambient U. revine utilizatorilor parcărilor publice cu plată din M. B. M., persoane fizice și juridice, obligația de a nu bloca accesul în parcare și de a nu ocupa locurile rezervate nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă, potrivit art. 3 din același act normativ.
Fapta mai sus enumerată constituie însă contravenție, potrivit dispozițiilor art.3 din norma incriminatoare, doar în situația în care persoana depistată că a încălcat prevederile hotărârii de consiliu local, nu a achitat tariful majorat, în cuantum de 20 lei, instituit prin art.2, în termen de 48 de la afișarea de către agentul constatator a înștiințării privind posibilitatea achitării acestuia, pe parbrizul autovehiculului.
Deci pentru ca fapta menționată la art. art. 1 lit. f din H.C.L. nr. 24/2013 să constituie contravenție, trebuie mai întâi ca o persoană fizică sau după caz juridică să folosească una din parcările cu plată din M. B. M., stabilite prin aceeași hotărâre, contrar respectivelor prevederilor acesteia, și de asemenea, ca utilizatorul să nu achite tariful majorat în termenul de grație acordat, de 48 de ore.
Petentul nu a contestat prin plângerea formulată, că a săvârșit fapta imputată, însă a arătat că a achitat tariful majorat de 20 lei, în termenul de 48 menționat mai sus, și a depus, în susținerea plângerii, chitanța nr. 2913 ., din data de 29.04.2012, arătând astfel că fapta comisă nu constituie contravenție.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma normelor legale mai sus menționate, instanța reține că petentul a fost înștiințat de posibilitatea achitării tarifului majorat în data de 26.04.2013 ora 1023, iar plata a fost efectuată de acesta la data de 29.04.2012, potrivit chitanței depusă la fila 8 dosar, deci cu respectarea termenului de 48 de ore, prevăzut la art. 3 din H.C.L. B. M. nr. 24/2013.
În raport de argumentele de fapt si de drept expuse anterior, ținând cont și de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constatând netemeinicia procesului verbal atacat, reieșită din faptul că petentul a fost în mod greșit sancționat pentru fapta imputată, instanța va admite plângerea contravențională dedusă judecății, și pe cale de consecință, va dispune anularea procesul verbal de contravenție atacat, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 60 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că potrivit art. 453 Cod proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea formulată de petentul F. V., cu domiciliul procesual ales în B. M., ., jud. Maramureș, având CNP_ în contradictoriu cu intimatul M. B. M., prin DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ B. M., cu sediul în B. M., ., jud. Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1941, întocmit la data de 05.06.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului.
Dispune anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1941, întocmit la data de 05.06.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B. M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. Ș. F. S.
Red.D.Ș. / dact. /F.S.
4 ex / 13 Decembrie 2013
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 22/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2078/2013.... → |
|---|
