Plângere contravenţională. Sentința nr. 2424/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2424/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 12503/182/2012
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2424/2013
Ședința publică din 5 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. I. R.
Grefier A. P.
Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. V. și pe intimata G. F. MARAMUREȘ, având ca obiect plângere contraventională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2013 și ulterior pentru astăzi, 5 martie 2013.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., la data de 16.10.2012, sub numărul_, petentul B. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata G. F. MARAMUREȘ, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/30.09.2012, încheiat de intimată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat, a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 800 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. d din O.U.G. nr. 28/1999.
În fapt, cu ocazia zilelor municipiului Baia M., petentul a fost lucrător supraveghetor la B. E. – Întreprindere Individuală, la standul situat în centrul vechi. Aici, calitatea de operator al aparatului de marcat electronic fiscal aparținea numitei Lakatos K.. La momentul controlului, agenții din cadrul intimatei au comunicat petentului, cel care s-a prezentat ca fiind șeful standului și a înmânat actele, că în urma supravegherii de la distanță, s-a constatat că vânzătoarea nu a predat bonurile fiscale. Fiind întrebată cu privire la acest aspect, Lakatos K. a declarat că eliberează bonuri tuturor clienților, însă mulți dintre ei le abandonează, iar ea, apoi, le aruncă.
Cu toate acestea, chiar dacă petentul nu a eliberat niciun bon, nefiind el persoana care cântărește marfa și încasează banii de la clienți, agenții au întocmit procesul verbal contestat, pe care petentul l-a semnat la îndemnul numitului B. P., pentru a formula plângere contravențională.
S-a mai învederat instanței că agenții constatatori nu au arătat în concret, cărui client nu i-a fost eliberat bonul, iar sarcina probei le aparține acestora, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (A. c. României).
În drept, au fost invocate prevederile art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 și ale O.G. nr. 2/2011.
În probațiune, a fost anexată copia procesului verbal contestat (f.5).
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
La data de 17.12.2012, prin serviciul registratură al instanței, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În fapt, petentul a fost sancționat contravențional pentru fapta omisivă de a nu preda către clienți bonurile fiscale emise de casa de marcat, la standul de alimentație publică din Piața Libertății din Baia M. (organizat cu ocazia desfășurării festivalului Toamna Băimăreană). În actul de constatare se menționează calitatea acestuia de operator al casei de marcat, calitate pe care acesta și-o arogă prin semnarea fără obiecțiuni a procesului verbal, prin care se recunoaște comiterea de către petent a faptei de natură contravențională.
Referitor la sarcina probei, contrar celor arătate de către petent, intimata a învederat instanței că în cauză nu este vorba de o acuzație în materie penală, iar potrivit prevederilor Codului de procedură civilă (art. 129 raportat la art. 112 alin. 5), procesul verbal de contravenție, fiind un înscris care provine de la o autoritate publică, se bucură de prezumția de autenticitate, până la înscrierea în fals.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 alin. 5, art. 115 C.proc.civ. și art. 129 C.proc.civ.
A fost anexat întâmpinării, originalul procesului verbal de contravenție contestat (f.9).
La termenul de judecată din data de 08.01.2013, a fost încuviințată pentru petent, proba testimonială cu martora Lakatos K., audiată în ședința publică din data de 19.02.2013 (f.21), când instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La data de 27.02.2013, prin serviciul registratură al instanței, petentul, prin mandatar, a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 30.09.2012 de către G. F. MARAMUREȘ, petentul B. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 800 lei, în temeiul art. 11 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. d din O.U.G. nr. 28/1999.
S-a reținut în cuprinsul procesului verbal contestat că în data de 30.09.2012, a fost efectuat un control la B. E. – Întreprindere Familială, a cărei activitate principală constă în comerțul cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor și produselor din tutun, efectuat prin standuri, chioșcuri și piețe.
În urma controlului operativ, inopinat și prin sondaj, la standul aparținând întreprinderii familiale menționate, reprezentate pe durata controlului de operator B. V., stand organizat cu ocazia Sărbătorii Castanelor, situat în Piața Libertății din Baia M., s-a constatat că operatorul casei de marcat electornice fiscale, B. V., nu a predat clienților, în toate situațiile, bonul fiscal. Astfel, au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 28/1999, iar fapta constituie contravenție, săvârșită în data de 30.09.2012.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are dreptul și obligația, deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Făcând aplicarea acestui articol în prezenta cauză, instanța reține că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, fiind încheiat de un agent al forței publice, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie ea s-a desfășurat altfel.
Instanța reține că în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă conform art. 1169 C.civ. raportat la art. 129 C.proc.civ. În sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeana a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare de materia civilă. Spre exemplu, în hotărârea A. contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a concis că reclamantul se bucură de prezumție de nevinovăție. Curtea a ajuns la această concluzie mai ales în temeiul caracterului grav al sancțiunii care îi putea fi aplicată petentului, la acel moment închisoarea contravențională. În aceeași ordine de idei, în cauza Bendenoun contra Franței, din data de 24.02.1994, Curtea a precizat că și o sancțiune cu amenda poate duce la considerarea acuzației agenților statului ca fiind suficient de importantă pentru a justifica considerarea ei ca o acuzație în materie penală". Pentru acestea, se reține că procesul verbal întocmit de organul constatator nu se poate bucura de o prezumție absolută de adevăr, dar se bucură totuși de o prezumție relativă de veridicitate.
Din analiza procesului verbal de contravenție, se constată că starea de fapt reținută a fost constatată prin propriile simțuri de către agenții intimatei, aceștia susținând că petentul, în calitate de operator al aparatului de marcat electronic fiscal, nu a predat clienților, în toate situațiile, bonul fiscal.
Petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, susținând că nu el a fost operatorul aparatului de marcat electronic fiscal, ci numita Lakatos K.. Audiată în fața instanței (f.21), aceasta a declarat că în data de 30.09.2012, a lucrat ca și vânzătoare la standul cu pricina, de la ora 8, 9 dimineața și până la ora 22, 23. A avut pauze în timpul zilei, de câte o jumătate de oră, o oră, atunci când nu erau clienți. În acele momente era înlocuită de unul dintre ceilalți colegi. Cât despre petent, a declarat că acesta nu a operat aparatul de marcat.
Însă, având în vedere că martora nu s-a aflat în permanență la stand și că petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea Nu am obiecțiuni, instanța apreciază că prezumția relativă de veridicitate a actului de constatare nu a fost răsturnată
Potrivit art. 10 lit. din O.U.G. nr. 28/1999, constituie contravenție nepredarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal. Astfel, analizând aceste prevederi legale raportat la starea de fapt reținută, se constată că încadrarea juridică a fost corect stabilită.
Pentru acestea, instanța constată că procesul verbal este temeinic.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicate în cuantumul minim.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către petentul B. V., domiciliat în Satu M., Calea Odoreului, nr. 100, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul G. F. MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M., ., jud. Maramureș, ca nefondată.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 30.09.2012, încheiat de intimat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D. I. RUSUADRIANA P.
Red. D.I.R./ dact. A.P./ 4 ex./ 2 mai 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1022/2013.... | Actiune in raspundere delictuala. Încheierea nr. 7765/2013.... → |
|---|
