Pretenţii. Sentința nr. 2516/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2516/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 9013/182/2012
ROMÂNIACod operator 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ Secția civilă
JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2516
Ședința publică din 06 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ș.
Grefier: M. T.
Pe rol este soluționarea cererii formulate de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ "DR. C. O.", în contradictoriu cu pârâtul R. I. și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul R. I. prin care cheamă în garanție pe . – REASIGURARE SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterile cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în data de 23.07.2012, sub dosar nr._, reclamantul, S. Județean de Urgență "Dr. C. O.", a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul R. I., obligarea pârâtului la plata sumei de 1.510,66 lei, reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordată părții vătămate Andic Hikmet, cu reședința în localitatea Baia M., ., jud. Maramureș, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale stabilită la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuată cu 20% conform dispozițiilor O.G. 9/2002, începând cu data pronunțării sentinței. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii sale, reclamantul a arătat că pârâtul, ca urmare a unui accident de circulație a lovit partea vătămată care a fost internată la S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” din Baia M., în perioada 24.09.- 29.09.2008, Secția Ortopedie, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale în cuantum de 1.510,66 lei.
Dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificate prin O.G. nr. 72/2006, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, stipulează obligația persoanelor care prin faptele sale aduc prejudicii sau daune altor persoane de a răspunde potrivit legii și a suporta cheltuielile respective ocazionate cu asistența medicală acordată. În conformitate cu prevederile actului normativ indicat, a notificat pârâtului necesitatea reparării prejudiciului cauzat cu spitalizarea părții vătămate, dar acesta nu a înțeles să achite suma datorată.
În drept a invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, modificată prin O.G. 72/2006, art. 998 și 999 Cod civil, art. 3 alin. 3 și 4 din O.G. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune a depus înscrisuri.
Pârâtul, R. I., prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei concilierii prealabile, care trebuia efectuată, potrivit art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, și cu societatea de asigurare, aceasta efectuându-se ulterior de către pârât.
A mai arătat că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 3 și 4 din O.G. 9/2000, abrogate prin O.G. 13/_, acțiunea fiind neîntemeiată, deoarece temeiurile invocate în drept sunt abrogate.
Pârâtul formulează cerere de chemare în garanție a societății de asigurare .- Reasigurare SA (fostă .>
.- Reasigurare SA, prin întâmpinare, solicită admiterea excepțiilor așa cum au fost formulate și respingerea acțiunii reclamantei ca prematur introdusă.
Chemata în garanție a invocat următoarele excepții:
Excepția netimbrării cererii de chemare în garanție în cuantum legal. În conformitate cu prevederile art. 20 pct. 1 și 2 din Legea 146/ 1997, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar În cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere reclamantului sa depună suma datorată până la primul termen de judecată.
Excepția prescripție dreptului material la acțiune. Termenul de prescripție al dreptului material la acțiune începe să curgă de la data producerii evenimentului asigurat care de altfel, coincide cu data internării părții vătămate Andic Hikmet, respectiv data de 24.09.2008 deoarece atunci a cunoscut spitalul că acordă îngrijiri medicale părții vătămate și că, începând din acel moment, el are dreptul să pretindă despăgubiri. Perioada de internare a fost de 5 zile, de la data de 24.09._08 și chiar luând în calcul ultima zi a internării, constată că acțiunea este prescrisă.
Având în vedere faptul că în cazul de față operează prescripția generala de 3 ani și analizând data producerii evenimentului precum și data internării, respectiv data 24.09.2008, dreptul material la acțiune s-a prescris la data de 24.09.2011, astfel că acțiunea reclamantului nu mai poate produce efecte.
Dacă se ia în calcul data externării, respectiv 29.09.2008 se constată că dreptul material Ia acțiune s-a prescris la data de 29.09.2011, ori reclamantul a introdus acțiunea la un an după ce dreptul la acțiune s-a prescris, respectiv data de 23.07.2012.
În materie comercială, prin prescripție extinctivă se înțelege stingerea dreptului material la acțiune neexercitat în termenul stabilit de lege.
În prezent, în materie de prescripție extinctivă, cadrul legal este alcătuit, în primul rând de Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în al doilea rând, în completare (art. 26 din D. 167/1958), dintr-o . dispoziții cuprinse în Codul Civil, Codul Comercial, precum și în alte acte normative speciale.
În ceea ce privește corelația dintre legea cadru în materie de prescripție extinctivă - Decretul 167/1958 și prevederile Codului Comercial în materie de prescripție, consideră că în baza art. 945 Cod Comercial coroborat cu art. 26 din Decret, că prevederile Codului Comercial rămân în ființă numai în măsura în care nu contravin dispozițiilor decretului sau nu sunt incompatibile cu ele (unele prevederi au fost abrogate, altele modificate, iar altele au rămas în vigoare întrucât nu-si găsesc corespondent în Decret și nu sunt incompatibile cu prevederi ale acestuia).
Cât privește prevederile Codului Comercial în materie de asigurări daune, legiuitorul a statuat că, potrivit art. 954 Cod comercial, al. 2 „Acțiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an”, iar al. 4 „În celelalte asigurări contra daunelor și asupra vieții, termenul curge din momentul când s-a întâmplat faptul care a dat naștere acțiunii.
Alineatul 2 al art. 954 din Codul Comercial a fost abrogat implicit prin art. 3 al. 2 din Decretul 167/1958, însă alineatul 4 al articolului mai sus menționat care stabilește data de Ia care curge termenul de prescripție în materie de asigurări daune nu contravine niciunei prevederi din "noul decret", fiind astfel în vigoare, de actualitate. Așadar, însăși poziția legiuitorului este aceea că prescripția în materia asigurărilor de daune începe să curgă din momentul în care s-a întâmplat faptul ce a dat naștere acțiunii (data producerii accidentului în cazul de față).
Pe de altă parte, așa cum prevede Codul de procedură penală, împăcarea părților trebuie să fie totală și necondiționată. Ea consta în înțelegerea făcută între persoana vătămată sau reprezentantul acesteia cu făptuitorul pentru a pune capăt conflictului determinat de săvârșirea infracțiunii și de a renunța la realizarea procesului penal. Pentru a avea efecte juridice, împăcarea trebuie să fie totală, necondiționată și definitivă, condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Ea are drept consecință și stingerea acțiunii civile.
Astfel împăcarea părților înlătură atât răspunderea penală, respectiv condamnarea, cât și răspunderea civilă delictuală respectiv, repararea prejudiciului prin echivalent bănesc sau prin despăgubire.
În drept, își întemeiază apărarea pe disp. art. 115 și urm. din codul de procedură civilă și Legea 136/1995.
Prin Încheierea ședinței publice din data de 27 februarie 2013 instanța, pentru motive acolo reținute, a respins excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție, ca nefondată, iar excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, ca neîntemeiată, ambele excepții fiind invocate de chemata în garanție.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
I. CU PRIVIRE LA CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRINCIPALĂ
La data de 24 septembrie 2008, în jurul orei 12, pe . M., a avut loc un accident de circulație, accident care potrivit cercetărilor efectuate de organele de anchetă s-a datorat culpei exclusive a pârâtului, care în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, nu s-a asigurat corespunzător când a trecut de pe banda întâi pe banda a doua și a intrat în coliziune cu motocicleta marca Suzuki condusă de ANDIC HIKMET.
În urma impactului conducătorul motocicletei ANDIC HIKMET a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 5 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i acordate îngrijiri medicale pentru perioada cât a fost internat în spital, 24.09-29.09.2008.
Sub aspectul laturii penale a fost confirmată de către procuror propunerea organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de pârât, soluție irevocabilă, P. de pe lângă Judecătoria Baia M. încunoștințând reclamantul cu privire la posibilitatea de a solicita cheltuielile de spitalizare pe calea unei acțiuni separate potrivit dreptului civil.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, aplicabile la data săvârșirii faptei, „(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
Potrivit celor reținute mai sus, instanța constată că pârâtul a provocat din culpa sa părții vătămate ANDIC HIKMET, la data de 24 septembrie 2008, vătămări corporale care au necesitat 5 zile de îngrijiri medicale.
Din actele depuse la dosar de reclamant a rezultat că în perioada 24.09-29.09.2008, partea vătămată ANDIC HIKMET a beneficiat de îngrijiri medicale, în Secția de Ortopedie din cadrul reclamantului, iar cuantumul respectivelor îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din cuprinsul situației depuse la dosarul cauzei la fila 4 se ridică la valoarea de 1510,66 lei.
Din acest punct de vedere, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, instanța consideră că pârâtul se face vinovat de producerea vătămărilor corporale numitului ANDIC HIKMET și care au necesitat tratament de specialitate din partea reclamntului.
Așadar, se constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 313 din legea precitată, precum și cele ale art. 998-999 Cod civil, aplicabile prin raportare la data producerii accidentului, necesare în cauză întrucât răspunderea prevăzută de respectivul articol este o răspundere civil delictuală, și anume existența:
-unei fapte ilicite constând în vătămarea sănătății numitului ANDIC HIKMET ca urmare a producerii unui accident de circulație;
-vinovăției autorului accidentului, în speță aceasta, îmbrăcând forma culpei;
-a unui prejudiciu cert și nereparat încă suferit de reclamant, constând în contravaloarea îngrijirilor medicale de care a beneficiat partea vătămată ANDIC HIKMET;
-a unui raport în mod evident de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În consecință, instanța constată că în privința sumei de 1510,66 lei, reprezentând servicii de asistență medicală acordate de reclamant părții vătămate ANDIC HIKMET, internată în perioada 24.09-29.09.2008 de reclamant, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, odată întrunite aceste condiții pârâtul, pentru a obține respingerea acțiunii trebuia să facă dovada intervenirii unui caz care să îl exonereze de răspundere sau aceea a achitării respectivei sume.
Nefăcând dovada achitării sumei datorate reclamantului și neinvocând o cauză exoneratoare de răspundere, pârâtul, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, coroborat cu prevederile art. 998-999 Cod civil, va fi obligat să plătească reclamantului suma de 1510,66 lei, reprezentând contravaloare servicii de asistență medicală acordate de reclamant părții vătămate ANDIC HIKMET
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale aplicate debitului, de la data pronunțării hotărârii, cerere ce urmează să fie admisă, întrucât în materie delictuală răspunderea este integrală, cel care a săvârșit fapta ilicită fiind obligat la repararea tuturor pagubele cauzate, atât cele previzibile cât si cele neprevizibile, iar dobânda legală să fie acordată potrivit solicitării reclamantului, cu respectarea principiului disponibilității, de la data pronunțării hotărârii fără ca instanța să mai analizeze astfel îndreptățirea acestuia de a solicita dobânda de la un moment anterior pronunțării sentinței.
Având în vedere dispozițiile O.G. nr. 9/2000, care guvernează efectele raporturilor dintre părți, prin raportare la data desfășurării acestora, întrucât nu a efectuat plata, deși a fost notificat anterior în acest scop, pârâtul va fi obligat și la plata dobânzii legale aferentă sumei datorate menționată mai sus, de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective ce va fi stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR, diminuată cu 20%.
I. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CEREREA DE CHEMARE ÎN GARANȚIE
Potrivit art.60 Cod proc.civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Formularea unei astfel de cereri presupune întrunirea a doua raporturi juridice litigioase la care participa trei părți :una dintre acestea are o poziție dublă: pârât în primul raport și reclamant în cel de-al doilea.
Prin chemarea în garanție se urmărește un dublu scop :
- persoana chemată în garanție să se poată apăra împotriva pretențiilor formulate de reclamantul din acțiunea principală ;
- cel care cheamă în garanție să își poată valorifica pretențiile în ipoteza în care va pierde procesul prin aceeași hotărâre judecătorească.
Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța reține că la data producerii accidentului, respectiv 24 septembrie 2008, autovehicul condus de pârât era asigurat la . ASIGURARE REASIGURARE SA( fosta . poliței de asigurare obligatorie de răspundere auto ./16/H/16/DV nr._, valabilă pentru perioada 03.07.2008 – 02.01.2009, astfel că pricinii îi sunt incidente dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995.
Potrivit textului legal mai sus menționat, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil iar potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995 „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
Prin urmare, întrucât pârâtul a făcut dovada unei polițe de asigurare valabile la data accidentului, în baza dispozițiilor art. 49 coroborate cu cele ale art. 50 din Legea nr. 136/1995, cu aplicarea în cauză a prevederilor art. 60 din Codul de procedură civilă, pentru motivele mai sus reținute instanța urmează să admită cererea de chemare în garanție, și să oblige chemata în garanție la plata către pârât a contravalorii serviciilor de asistență medicală acordate de reclamant părții vătămate ANDIC HIKMET, în sumă de 1510,66 leiprecum și dobândă legală, calculată conform art. 3 alin.1 din O.G. nr. 9/2000, asupra sumei datorate, prevăzută mai sus, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri datorate de asigurator în baza poliței de asigurare RCA, ./16/H16/DV nr._, încheiate între părți.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „DR. C. O.” BAIA M. cu sediul social în Baia M., .. 31, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul R. I., domiciliat în Baia M., ., ., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1510,66 lei, reprezentând contravaloare servicii de asistență medicală acordate de reclamant părții vătămate ANDIC HIKMET, internat în perioada 24.09-29.09.2008 precum și dobândă legală, calculată conform art. 3 alin.1 din O.G. nr. 9/2000, asupra sumei datorate, prevăzută mai sus, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată și ulterior precizată de pârâtul R. I., cu domiciliul în Baia M., ., ., în contradictoriu cu chemata în garanție . ASIGURARE REASIGURARE SA, cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, Global City Business Park, Clădirea O 23, ..
Obligă chemata în garanție . ASIGURARE REASIGURARE SA să-i plătească pârâtului R. I. suma de 1510,66 lei, reprezentând despăgubiri datorate de asigurator în baza poliței de asigurare RCA, ./16/H16/DV nr._, încheiate între părți, precum și dobândă legală, calculată conform O.G. nr. 9/2000, asupra sumei datorate, prevăzută mai sus, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06 martie 2013.
Președinte, Grefier,
D. Ș. M. T.
Red. D.Ș.
Dact. M.T.
5 ex./22 Aprilie 2013
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4493/2013.... → |
|---|
