Plângere contravenţională. Sentința nr. 356/2013. Judecătoria BAIA MARE

Sentința nr. 356/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 3881/182/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

JUDECĂTORIA BAIA M.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._ cod operator 4193

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 356

Ședința publică din 16 Ianuarie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE Danuț Ș.

Grefier F. S.

Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 23.02.2012 încheiat de agentul constatator al intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 09 Ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 260 C.pr.civ., având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 16 Ianuarie 2013, când în urma deliberării a pronunțat prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 26.03.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ Maramureș anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 23.02.2012.

În motivare petenta arată că a fost sancționată cu amendă de 4.000, reținându-se în sarcina sa că la data de 22.03.2012 angajatul său P. C., având funcția de conducător auto, în timp ce conducea ansamblul rutier cu nr. de înmatriculare_ și_, pe raza localității Baia Sprie, a fost controlat în trafic de către organele de specialitate din Serviciul Poliției Rutiere de la IPJ Maramureș, că a încălcat prevederile art. 8 alin. 1, pct. 31 din OG nr. 37/2007 privind timpul de odihnă și aparatele de înregistrare a activității conducătorilor auto.

Motivul sancționării l-a constituit faptul că șoferul nu ar fi prezentat organului de control toate diagramele tahograf din care să rezulte activitatea acestuia pe ultimele 28 de zile.

Se mai precizează că la data controlului conducătorul auto a prezentat toate diagramele tahograf pentru perioada solicitată și două anexe prin care dovedea perioadele sale de staționare, când acesta nefiind în trafic a executat alte operațiuni în atelierul de reparații al societății.

În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În susținere petentul a depus în copie procesul verbal atacat, copie diagrame tahograf și anexe.

Plângerea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.

Intimatul la data de 17.05.2012 a formulat întâmpinare la care s-au atașat înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ..P., nr._, încheiat în data de 23 februarie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 4000 lei, reținându-se în sarcina acesteia încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 1, pct. 31, din OG 37/2007, motivat de faptul că în calitate de transportator rutier nu a putut prezenta la control în trafic numărul suficient de diagrame tahograf, respectiv pe cele aferente ultimelor 28 de zile.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.

Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

Petenta a invocat ca motive de nulitate a procesului verbal greșita sancționare a sa și nu a șoferului direct răspunzător de eventualele nereguli.

Motivul invocat de către petentă în cuprinsul plângerii este lipsit de temei, atât vreme cât prin voința legiuitorului s-a stabilit că pentru săvârșirea faptelor de neprezentare a diagramelor în trafic se sancționează întreprinderea/operatorul de transport rutier și nu conducătorul auto, o atare concluzie reieșind în mod clar din cuprinsul dispozițiilorart. 9 alin. 1 lit. c din OG 37/2007 ;”

În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost corect întocmit.

Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate pe teren, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, din această perspectivă și în baza art.1169 Cod civil, revenindu-i petentului obligația de a propune si solicita administrarea de probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.

Instanța reține, din perspectiva practicii Curții Europene a Drepturilor Omului că in cazul hotărârii A. imp. Romanei, cat si al deciziei N. vs.. România, ipotezele analizate de Curte, în sensul reținerii ca „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din CEDO a contravențiilor, nu se regăsesc în prezent întrucât contravenienții nu mai riscă închisoare contravenționala in caz de neplata a amenzii, argument invocat de CEDO pentru a respinge excepția Guvernului de inaplicabilitate ratione materiae a Convenției, totuși, in jurisprudența sa, Curtea a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6 si in lipsa prevederii in legea națională a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus (de ex. cauza Lauko imp. Slovacia, §§ 13, 24, 52, 58).

Instanța, însușindu-și opinia Curții ca urmare a analizei criteriilor statuate prin hotărârea CEDO în cauza Lauko imp. Slovaciei, că, întrucât se adresează tuturor, scopul sancțiunii fiind punitiv și preventiv, contravenția de față implică aplicabilitatea art. 6 din CEDO - latura penală, constituind, așadar, „acuzație în materie penală”.

Cu toate acestea, instanța reține că hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată in cauza Jussila imp. Finlanda, in conținutul căreia CEDO realizează ea însăși o analiza a propriei jurisprudențe in materie contravențională, este edificatoare sub aspectul stabilirii garanțiilor concrete pe care le deține contravenientul.

Astfel, printre plusurile aduse de hotărâre indicată, de menționat evidențierea existentei unor „acuzații penale” cu grad de severitate diferit, însoțită de operarea unei distincții intre „infracțiuni” ca nucleu dur al dreptului penal si restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile. In plus, in viziunea Marii Camere „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica in cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, „cu toata strictețea”.

În plus, referitor la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază ca, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. În raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut, pe de-o parte, statelor semnatare ale Convenției dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), - fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat in fata unei instanțe, având implicit si valoare probatorie – iar pe de altă parte, in momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia să contravină Convenției

Mergând pe aceeași linie logică, instanța apreciază că, în principiu, ori de câte ori fapta este constatată personal de agentul constatator, procesul verbal întocmit de acesta se bucură de o prezumție simplă de temeinicie până la proba contrară.

În cazul analizat, instanța apreciază că petenta, prin probatoriul solicitat a fi administrat în cauză, nu a reușit să facă dovada contrarie aspectelor menționate în procesul verbal de contravenție, și să înlăture astfel, prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură acest proces verbal.

Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție.

Petenta susține că la data efectuării controlului prin conducătorul auto a prezentat agentului constatator numărul necesar de diagrame, inclusiv două înscrisuri, care justifica lipsa acestora, pentru perioada 04.02._12 și 18.02._12.

În schimb, intimatul prin întâmpinarea arată că la data controlului a fost prezentat doar certificatul pentru perioada 18.02._12, a cărui verdicitate o combate prin depunerea copiilor CMR, conform cărora în data de 21.02.2012 conducătorul auto P. C. a condus auto_, încărcând marfă din Urechești,Focșani, arătând că certificatul emis de petentă nu coincide realității și este fals,petenta inserând în acest act date false.

Instanța nu poate înlătura valoarea probatorie a respectivului certificat, atâta vreme cât împotriva acestuia intimatul nu a înțeles să se înscrie în fals iar acesta nu a fost declarat fals, însă cu toate acestea, chiar prin luarea sa în considerare petenta nu a făcut dovada acoperirii întregii perioade de 28 de zile, nefăcând dovada prezentării cu ocazia controlului și a certificatului pentru perioada 04.02._12, aspect contestat de intimat, neprezentare dedusă de instanță și din nevizarea acestuia de către de agentul constatator.

Deși a fost încuviințată de către instanță proba cu martori, în speță tocmai cu mărturia persoanei care a fost depistată în trafic ca și conducător auto al autovehiculului, numitul P. C., instanța a constat imposibilitatea obiectivă a audierii acestuia, din cuprinsul mandatului de aducere rezultând că acesta este plecat în cursă în străinătate și nu se știe când se întoarce.

Pentru toate aceste aspecte mai sus reținute, instanța constată că procesul-verbal atacat se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, în ceea ce privește fapta imputată petentei, care nu a fost răsturnată prin nicio probă contrarie.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că aceasta a fost stabilită la minimul legal ce putea fi aplicat petentei, conform art. 9 alin. 1 lit. c din OG 37/2007, apreciind totodată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, reprezentând încălcare foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR.

Având în vedere aceste considerente și apreciind procesul verbal atacat ca legal și temeinic întocmit instanța urmează să respingă, ca nefondată, plângerea formulată, menținând ca legale și temeinice dispozițiile procesului verbal atacat.

Instanța urmează să ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul social în localitatea Florești, DN1,km.489, f. nr., jud. Cluj Suceava în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în localitatea Baia M., ..37, județul Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, încheiat în data de 23 februarie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.

Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 16 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. Ș. F. S.

Red. D.Ș./dact. / F.S.

5 ex / 14 februarie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 356/2013. Judecătoria BAIA MARE