Plângere contravenţională. Sentința nr. 3707/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3707/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 8816/182/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3707
Ședința publică din 03 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. E. F.
Grefier O. V.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ MARAMUREȘ, având ca obiect plângere contravențională .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că la data de 02 aprilie 2013, prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise de către intimat.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 01 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în vederea deliberării, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi, 03 aprilie 2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înaintată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 18 iulie 2012 și înregistrată sub nr. de mai sus, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ MARAMUREȘ, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută procesului verbal . nr._ încheiat la data de 13.07.2012 urmând a expune motivele în fața instanței de judecată.
Plângerea nu a fost motivată în fapt, însă ea a fost motivată în drept, invocându-se prevederile art. 32, al. 2 din OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
La data de 19 octombrie 2012, la dosar a fost depusă o precizare a plângerii, prin care au fost expuse motivele de fapt ale acesteia. Astfel, petenta a arătat faptul că martora M. I. a fost găsită de către inspectorii ITM în unitatea petentei, întrucât aceasta se prezentase în vederea angajării și pentru a se decide dacă dorește să muncească la respectiva societate. De asemenea, petenta a învederat instanței faptul că toate declarațiile date de către martora i-au fost dictate acesteia de către inspectorii ITM.
În conformitate cu prevederile art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea nr. 147/1996, plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și nelegală, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție nr._ din 13.07.2012, obligarea petentei la plata integrală a amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei pentru nerespectarea art. 260, al.1, lit. e) din Legea 53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că, cu ocazia efectuării unui control privind respectarea prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, în perioada 12.07 - 13.07.2012, s-a constatat faptul că petenta s-a sustras rigorilor legislației muncii în vigoare.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentei fapta de a primi la muncă o persoană pentru care nu s-a încheiat în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, contract individual de muncă, nerespectând prevederile art. 16, al.1 din Legea 53/2003, Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, fiind sancționată cu o amendă contravențională minimă în cuantum de 10.000 lei.
Intimatul a arătat că numita M. I. a prestat muncă fără a avea încheiat contract individual de muncă potrivit art. 16, al.1. Contravenția se sancționează în temeiul dispozițiilor art. 260, al.1, lit. e din Legea 53/2003, se sancționează cu amenda de la 10.000-20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Pe durata controlului ce s-a efectuat la societatea petentă, angajatorul nu a făcut dovada faptului că a întocmit în forma scrisă contract individual de muncă, iar afirmațiile făcute în plângere nu pot răsturna veridicitatea și legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat.
În declarația dată în fața agentului constatator, cu ocazia controlului, M. I. a arătat că nu a semnat contract individual de muncă și că lucrează la petentă din 12.07.2012.
La accesarea aplicației electronice de evidență generală a salariaților Revisal, din data de 13.07.2012, s-a constatat că petenta nu a încheiat contract individual de muncă, acesta nefiind transmis în această bază electronică.
Intimatul a mai arătat că obligația de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă revine angajatorului.
Dispozițiile art. 16, al.1 din Legea nr. 53/2003 impun angajatorului obligația de a încheia, în forma scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă. Astfel, la data controlului, petenta nu a putut demonstra existența contractului individual de muncă pentru această persoană.
Având în vedere că petenta nu a reușit în momentul efectuării controlului să demonstreze existența legiferării muncii acesteia, intimata apreciază că gradul de pericol social este extrem de mare, întrucât ne regăsim în fața cele mai grave contravenții: munca fără forme legale, flagel împotriva căruia atât România, cât și Uniunea Europeană luptă pentru extirparea ei.
Cu privire la contractul individual de muncă, intimatul consideră că, fiind vorba de un înscris sub semnătură privată, în conformitate cu dispozițiile art. 1182 Cod civil, data înscrisă în acesta va deveni data certă și va fi opozabilă terților doar din ziua în care înscrisul a fost prezentat la o instituție publică, în speță, data certă fiind aplicată de către I. T. de Muncă Maramureș prin rezoluția de transmitere în Revisal a acestor contracte individuale de muncă.
De asemenea, intimatul apreciază că actul constatator este temeinic și legal încheiat, în condițiile OG nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, iar agenții constatatori au încadrat legal faptele contravenționale, prin respectarea dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001, având în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurărilor în care au fost săvârșite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 53/2003 Codul muncii, Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea OG nr. 2/2001, art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În dovedirea celor expuse în întâmpinare, intimatul a depus înscrisuri.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoare situație de fapt:
În data de 12.07.2012, la punctul de lucru al petentei din Baia M., ., județul Maramureș, cu ocazia efectuării controlului de către inspectorii din cadrul Inspectoratului T. de Muncă Maramureș, s-a constatat că petenta a primit la muncă o persoană pentru care nu a fost încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, nerespectându-se prevederile art. 260, al.1, lit. e din Legea 53/2003, Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, fiind sancționată cu o amendă contravențională minimă în cuantum de 10.000 lei.
În soluționarea plângerii contravenționale, instanța de judecată va ține seama de prevederile art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea cerințelor instituite sub sancțiunea nulității absolute prin dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 și nu s-au invocat cauze de nulitate relativă conform art. 16 din același act normativ. Prin urmare, actul de constatare face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul său, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare.
Deși prin plângerea depusă la dosar se solicită constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, ulterior, prin precizarea depusă, petenta a indicat motive de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Din punctul de vedere al temeiniciei, procesul-verbal atacat apare ca fiind corespunzător exigențelor legale, raportat la faptul că persoana arătată în procesul-verbal atacat că a efectuat acțiunile lucrative fără a avea încheiat contract individual de muncă, a fost identificată la data reținută în procesul verbal la unitatea petentei.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 53/2003, obligația de încheiere a contractului individual de muncă revine angajatorului, trebuind îndeplinită anterior începerii raporturilor de muncă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e) din același act normativ, "constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată".
Astfel, din declarația martorei M. I. audiată în cauză (fila 29), respectiv a persoanei la care se face referire în procesul verbal contestat, rezultă că la data controlului efectuat, se afla la punctul de lucru al petentei.
Explicațiile acesteia cu privire la motivul pentru care se afla acolo nu pot fi primite de către instanță, pentru următoarele motive.
Martora a declarat în fața instanței de judecată că s-a deplasat la unitatea petentei întrucât dorea să se angajeze; a fost identificată de către organele de control din cadrul Inspectoratului T. de Muncă Maramureș și, fără a fi în vreun fel presată sau fără a i se dicta declarația, a confirmat în fața acestora faptul că nu are încheiat contract de muncă cu angajatorul, consemnând și în scris acest aspect în fișa de identificare (fila 28).
Instanța reține faptul că, în 12.07.2012, una din angajatele punctului de lucru se afla în concediu. Mai mult, la momentul efectuării controlului, martora se afla în unitate primind instrucțiuni cu privire la sarcinile de serviciu și urmărind efectiv modul de desfășurare a activității la punctul de lucru. Celelalte angajate îi explicau ce îndatoriri presupune activitatea la unitatea respectivă.
De asemenea, instanța va reține ca semnificativ și faptul că martora se afla deja de câteva ore la punctul de lucru al petentei; or, dacă dorea doar să vadă dacă i-ar plăcea acea activitate, nu se justifică durata timpului petrecut la unitate. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât martora însăși declară că a frecventat de foarte multe ori acel fast food; astfel, declarația sa că dorea doar să vadă despre ce fel de muncă ar fi vorba apare a fi neverosimilă, în condițiile în care, din propria sa declarație, rezultă faptul că deja cunoștea aceste aspecte. Contradicțiile din declarația martorei conduc, împreună cu înscrisurile depuse la dosar, la concluzia că starea de fapt reținută în procesul verbal este cea reală.
Mai mult, martora declară că, după aproximativ o săptămână, s-a angajat la aceeași societate comercială. Din decizia de încetare a contractului individual de muncă depus la dosarul cauzei de către petentă și din extrasele de la Oficiul Național al Registrului Comerțului depuse la dosar de către intimat, rezultă faptul că martora a fost angajată a . SRL, deci la o altă societate comercială și nu la petentă.
Pe cale de consecință, nu poate fi primită versiunea martorei că s-a angajat ulterior (după o săptămână) la aceeași societate comercială și că, într-adevăr, la data încheierii procesului-verbal se afla la punctul de lucru al petentei doar pentru a vedea despre ce fel de activitate este vorba, în contextul în care ea a fost angajata altei societăți comerciale.
În același sens, instanța nu va putea ține seama nici de apărarea petentei, în sensul că . și . SRL funcționează ambele sub egida „Evolution”, această afirmație nefiind probată în nici un mod.
Concluzionând, chiar dacă martora se afla la punctul de lucru al petentei pentru o simplă probă de lucru, și într-o astfel de situație petenta era datoare să încheie înscrisuri în acest sens.
Pentru motivele expuse, instanța apreciază plângerea ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, conform dispozitivului.
Cu privire la petitul subsidiar (de reducere a amenzii la minimul prevăzut de lege), instanța reține organele de control au aplicat deja sancțiunea prin obligarea la plata minimului amenzii, astfel încât solicitarea petentei nu se justifică, urmând a respinge și acest petit. De asemenea, în raport de gravitatea faptei comise, instanța reține că nu poate fi aplicată nici sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ MARAMUREȘ, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 13.07.2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. E. F. O. V.
Red. / M.E.F.
dact. / O.V.
4 ex / 04 Aprilie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3333/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
