Plângere contravenţională. Sentința nr. 4005/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4005/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 14826/182/2012
ROMÂNIA Cod operator 4123 TRIBUNALUL MARAMUREȘ Secția civilă JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4005
Ședința publică din 10 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ș.
Grefier: M. T.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.11.2012 și în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că dezbaterile cauzei pe fond au avut loc în ședința publică din 03 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., în data de 06.12.2012, sub dosar nr._, petentul B. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, să dispună anularea procesului verbal ., nr._ încheiat de agenții constatatori ai intimatului și în consecință să se anuleze amenda în cuantum de 240 lei și măsura complementară de 5 puncte penalizare.
În motivarea în fapt a plângerii sale, petentul a arătat că în ziua de 20 noiembrie 2012, în jurul orei 1030, circula în localitatea Seini pe șoseaua principală înspre Satu M.. Radarul era amplasat la Pepinieră, la ieșirea din localitate. Încă din centrul orașului a fost avertizat de mai mulți conducători auto, care circulau din sens opus, de existența radarului și astfel a circulat cu circa 50km/h. Când a fost oprit, agentul de poliție i-a comunicat faptul că a fost filmat cu aparatul radar circulând cu viteza de 75km/h.
Întrucât circula pe o porțiune de drum dreaptă și în fața sa se afla încă un autoturism, consideră că aparatul radar nu este atât de performant încât să filmeze peste autoturismul care circula în fața sa.
În drept a fost invocat art. 118 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată și modificată.
În probațiune a depus înscrisuri.
Intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, prin întâmpinare, solicită respingerea plângerii ca nefondată.
În motivarea în fapt, arată că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din OUG 195/2002, cu modificările ulterioare și a contravenției prevăzute de art. 44 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, deoarece la data de 20.11.2012, ora 1031, în calitate de conducător auto, a condus auto marca Ford cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 75 km/h în localitatea Seini, abaterea fiind filmată și înregistrată de aparatul video-radar omologat și verificat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând organelor de poliție. De asemenea nu a folosit luminile de întâlnire .
Cu privire la legalitatea și temeinicia actului de constatare, solicită a se dispune respingerea ca nefondată a plângerii formulate și menținere ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.11.2012.
Faptele petentului au fost încadrate juridic în mod corect la art. 48 și 44 alin. 2 din OUG 195/2002 cu modificările ulterioare iar sancțiunea amenzii în cuantum de 280 lei pentru prima contravenție a fost în mod corect individualizată și solicită a fi menținută. Pentru cea de-a doua contravenție s-a aplicat sancțiunea avertisment.
Procesul verbal de constatare a contravenției atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege la întocmirea actelor de constatare a contravenției conform art. 16 și următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Susține că procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la situația de fapt și de drept reținută în cuprinsul său, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare, în condițiile art. 1169-1170 Cod Civil, de către petent.
În drept, invocă prev. art. 115 și urm. din Codul de Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, întocmit în data de 20 noiembrie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și 5 puncte de penalizare.
Pentru a se aplica această sancțiune, s-a reținut că au fost încălcate de acesta dispozițiile art. 48 și cele ale art.44 alin.2 din OUG nr. 195/2002, aplicându-se sancțiunea conform art. 102 alin.3 lit.e din același act normativ, faptele imputate fiind că a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h, în localitate și de asemenea că nu folosea luminile de întâlnire.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să purceadă la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Mai mult se constată că, in speța, intimatul prin proba cu înregistrarea video a făcut dovada existenței situației de fapt reținută în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție.
Cu privire la a doua faptă ce i s-a reținut în sarcină petentului și pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului, instanța reține că această faptă nu a fost contestată.
În consecință, se impune a fi reținută concluzia temeiniciei actului atacat, în sensul existenței faptelor și a săvârșirii acestora de către petent.
Potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor petentul a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h, în localitate și de asemenea că nu folosea luminile de întâlnire.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 48 din OUG nr. 195/2002, aplicându-se sancțiunea conform art. 102 alin.3 lit.e din același act normativ.
Din înregistrarea efectuată cu mijloace tehnice de către intimat, depusă la dosarul cauzei, se observă că la data de 20.11.2012, ora 10:31:02 mașina condusă de petent intră în cadru, filmarea fiind realizată din sens opus, iar la ora 10:31:08 viteza înregistrată de autovehiculul condus de petent este de 75 km/h care se menține până la ora 10:31:11, iar apoi scade la 70 km/h la ora 10:31:12. De asemenea pe înregistrare se vede nr. de înmatriculare al autovehiculului ca fiind_ precum și existența unor case pe partea stângă a sensului său de mers.
Potrivit art. 48 din OUG nr.195/2002 „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, iar la art. 49 alin. 1 din același act normativ se prevede că limita maximă de viteză în localități este cea de 50 km/h.
Din analiza textelor de lege menționate anterior rezultă că petentul avea obligația să respecte limita maximă de viteză în localitate, faptul că acesta se afla în localitate rezultând din prezența caselor în înregistrarea video.
Or, din înregistrarea video a faptei emisă de un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (conform buletinului de verificare metrologică nr._/26.04.2012 depus la dosarul cauzei(fila 17), rezultă că petentul a condus autoturismul în localitate, având viteza de deplasare de 75 km/ oră.
Măsurătorile efectuate cu cinemometrul verificat metrologic sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, iar operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru, ceea ce s-a făcut de către un agent constatator atestat din cadrul intimatului conform înscrisului depus la fila 19 dosar.
Raportând starea de fapt rezultată din probele administrate, la dispozițiile legale menționate rezultă că petentul se face vinovat de încălcarea acestora și de săvârșirea faptei imputate.
In raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 5 al. 5, art. 7 și art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată petentului, constând în amendă în cuantum de 280 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei. Nerespectarea limitei maxime de viteză prezintă o gravitate sporită, scopul instituirii acesteia fiind acela al siguranței circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Față de considerentele enunțate anterior, instanța constată că plângerea contravențională formulată de petentul B. G. este nefondată și, în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, urmează a o respinge, menținând ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.
Instanța urmează să ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentul B. G., cu domiciliul în Sighetu Marmației, ..22, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în localitatea Baia M., ..37, județul Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, întocmit în data de 20 noiembrie 2012 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
D. Ș. M. T.
Red. D.Ș.
Dact. M.T.
5 ex./23 Mai 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
