Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 426/185/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
Operator de date cu caracter personal nr.5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr.21
Ședința publică din 18 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. P.-E., judecător
Grefier: D. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul M. V., domiciliat în C., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/05.05.2012 întocmit de Poliția orașului Bălcești din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul referă asupra cauzei și arată că, prin adresa nr._/11.01.2013, Inspectoratul de Poliție Județean V. a transmis, în copii certificate conform cu originalul, procesul-verbal contestat și declarația numitului A. I. dată în fața organelor de poliție (filele 30-32 dosar).
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată procesul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 17.05.2012 sub nr._, petentul M. V., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean V., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/05.05.2012.
Motivând plângerea, petentul a arătat că, în data de 05.05.2012, tranzitând localitatea Bălcești conducând autoutilitara aparținând societății în care este angajat, din cauza unor probleme tehnice, a fost obligat să oprească în vederea remedierii defecțiunilor. Agentul de poliție nu a ținut cont că se afla la o distanță apreciabilă de trecerea de pietoni și că mașina are probleme tehnice. Arată că agentul s-a limitat la descrierea sumară a faptei, fără a consemna împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, încâlcând astfel dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 republicată. Arată, de asemenea că nu i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a achita în termen de 48 de ore jumătate din amendă.
În drept au fost invocate disp. art. O.G. nr.2/2001.
Au fost atașate, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției și cartea de identitate a petentului (filele 8,9 dosar).
Prin întâmpinare (fila 13 dosar), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, sancțiunea contravențională fiind aplicată în conformitate cu disp. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, modificată. Se mai arată că nu există niciun motiv de nulitate absolută a procesului-verbal contestat.
În dovedirea apărării a fost depus la dosar materialul probator ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat (filele 30-32 dosar).
Pentru soluționarea cauzei au fost administrate probatorii scrise și proba testimonială (fila 21 dosar)
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, reține că, la data de 05.05.2012, petentului i-a fost întocmit proces-verbal de contravenție deoarece a oprit auto cu numărul de înmatriculare_ pe trecerea de pietoni din centrul orașului. Pentru această faptă petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 210 lei conform art. 99 alin. (2) din OUG 195/2002 și 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. 195/2002.
Procesul-verbal a fost semnat de contravenient, cu obiecțiunea că nu se afla pe trecerea de pietoni.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, acesta conține mențiunile obligatorii prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității absolute.
Pe de altă parte nulitatea relativă, ar putea opera numai în condițiile în care contravenientul ar dovedi atât vătămarea, cât și faptul că aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
Potrivit art. 16 din OG2/2001, procesul verbal va cuprinde, printre altele, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate.
Potrivit art. 109 alin. (5) din OUG 195/2002, contravenientul, cu excepția persoanei juridice, poate achita, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.
În aceste condiții, agentul constatator avea obligația, pe care nu a respectat-o, să indice contravenientului persoană fizică, prin însăși procesul-verbal întocmit, această posibilitate care i-ar fi permis acestuia să achite amenda într-un cuantum modic. Practic, ulterior soluționării plângerii contravenționale, în situația respingerii acesteia, contravenientul nu ar putea să mai achite amenda în cuantumul reprezentat de jumătatea minimului, provocându-se astfel o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, agentul constatator avea obligația impusă de art. 16 din OG2/2001 de a face descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Analizând din acest punct de vedere procesul-verbal contestat, instanța apreciază că indicarea ca loc al săvârșirii faptei contravenționale a „trecerii de pietoni din centrul orașului” fără indicarea străzii, a numărului imobilului sau a altor date în baza cărora acest loc să fie identificat, nu satisface exigențele textului de lege precitat.
Pe de altă parte, descrierea faptei trebuie făcută cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității ei, pentru a permite instanței să aprecieze această gravitate și dacă sancțiunea aplicată de agentul constatator atât în ceea ce privește tipul sancțiunii cât și cuantumul acesteia este proporțională cu pericolul social al faptei. În acest sens. agentul-constatator avea obligația să indice durata opririi neregulamentare, eventualul refuz al contravenientului (dacă a existat) de a părăsi zona respectivă sau orice alte împrejurări relevante.
Instanța apreciază că insuficienta descriere a faptei, echivalează cu o nedescriere acesteia conducând astfel la nulitatea actului contestat.
De asemenea, față de materialul probator depus la dosar de către intimat, constând într-o declarație a martorului A. I., dată în fața organelor de poliție în data de 05.01.2013, după 7 luni de la săvârșirea faptei, instanța apreciază că aceasta nu este relevantă dat fiind timpul scurs și nu ar putea complini insuficienta descriere a faptei contravenționale. De altfel, audiat în instanță acesta a susținut că nu poate confirma dacă cele consemnate în procesul-verbal sunt sau nu reale, întrucât nu a văzut ca autoutilitara să fie oprită pe trecerea de pietoni.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța urmează să admită plângerea, să anuleze procesul-verbal de contravenție, exonerând petentul de plata amenzii aplicate și înlăturând măsura aplicării punctelor de penalizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul M. V., domiciliat în C., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/05.05.2012, exonerează petentul de plata amenzii și înlătură aplicarea punctelor de penalizare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18 ianuarie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte,Grefier,
Red. D.P.E.
Tehn.D.M.
4 ex./……..01.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 242/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 163/2013.... → |
|---|
