Pretenţii. Sentința nr. 442/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 210/185/2013
Dosar nr._ Pretenții
Operator de date cu caracter personal nr.5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr.442
Ședința publică din 09 iulie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - D. P.-E., judecător
Grefier - D. M.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul C. C., domiciliat în ., județul V., în contradictoriu cu pârâtul R. G., domiciliat în aceeași localitate.
Cererea a fost timbrată cu suma de 171 lei prin chitanțele nr.2441/01.03.2013 și . nr._/05.03.2013 și timbru judiciar în valoare de 3 lei (filele 14,15 dosar).
Grefierul referă asupra cauzei și arată că prezența părților și dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din 05 iulie 2013 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 09 iulie 2013, pentru a se depune concluzii scrise.
Se constată depuse la dosar concluzii scrise formulate de pârât, prin apărător, la care au fost anexate chitanța nr.18/05.07.2013 în sumă de 1000 de lei și două bonuri fiscale în sumă de 86 lei și, respectiv, 100,03 lei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2013, sub nr._, reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâtul R. G. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea, reclamantul arată că, în data de 21.10.2013, aflându-se împreună cu numiții P. I. și D. M., cu animalele la pășunat pe un teren agricol proprietatea sa, pârâtul l-a amenințat cu bătaia și l-a lovit în bărbie. A doua zi a formulat plângere penală la Secția nr.11 Poliție Rurală Zătreni-Postul de Poliție Livezi, reclamând faptele comise de pârât, însă, deși prezenta leziuni vizibile în zona feței, organul de poliție nu l-a informat că are dreptul de a i se elibera certificat medico-legal. Plângerea penală a format obiectul dosarului nr. 1648/P/2012, prin soluționarea căruia pârâtul a fost sancționat administrativ cu amendă în cuantum de 250 de lei. Mai arată că, în perioada ulterioară datei de 21.10.2013, a suferit atât fizic, cât și moral.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1357 și urm.C.civ.
A fost anexată cererii ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 17.12.2012 dată în dosarul nr. 1648/P/ 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești (fila 8 dosar).
Cererea a fost legal timbrată, cu suma de 171 lei prin chitanțele nr. 2441/01.03.2013 și . nr._/05.03.2013 și timbru judiciar în valoare de 3 lei (filele 14,15 dosar).
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 11 dosar), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că, dacă ar fi adevărată susținerea reclamantului, ar fi obținut certificat medico-legal. Mai arată că, în data respectivă, reclamantul împreună cu P. I. și D. M. se aflau cu vacile la pășunat pe lucerna pârâtului, totodată incendiind căpițele de lucernă ale acestuia, motivând că „ nu au știut că pârâtul le mai ia acasă”.
În drept au fost invocate disp.art.115-118 C.pr.civ.
În vederea soluționării cauzei, au fost administrate probele cu înscrisuri, fiind depuse la dosar declarații extrajudiciare date de P. C.I. și D. M. și copie de pe ordonanța procurorului din 05.03.2013 dispusă în dosarul nr.192/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. (filele 16-18 dosar), adeverința medicală eliberată la data de 04.06.2013 de dr. S. A., în baza fișei nr.804 (fila 48 dosar), în copii certificate pentru conformitate cu originalul - adeverința medicală eliberată pe numele P. I. la data de 24.06.2013 de dr. S. A., adeverința medicală eliberată pe numele G. V. la data de 04.07.2013 și copie xerox de pe ordonanța procurorului din data de 05.03.2013 dată în dosarul nr.192/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. (filele 53-55 dosar), proba cu interogatoriu luat pârâtului (fila 34 dosar), proba testimonială (filele 35,36, 44, 52 dosar), și a fost atașat dosarul nr. 1648/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești.
La data de 26.04.2013, reclamantul a precizat cererea (fila 33 dosar), în sensul că data producerii incidentului, respectiv, a prejudiciului, este 21.10.2012 și nu 21.10.2013 cum din eroare a fost dactilografiat.
Examinând coroborat actele și lucrările îndeplinite în cauză, instanța reține în fapt că, în data de 21.10.2012, reclamantul a fost amenințat și agresat de către pârât. Astfel martorul P. I. susține că pârâtul l-a lovit cu pumnul sub bărbie pe reclamant, care nu a căzut la pământ și nu a sângerat. Martorul D. M. confirmă . în sensul că pârâtul l-a îmbrâncit pe reclamant, precizând în aceeași declarație că pârâtul l-a împins punându-i mâna în zona bărbiei. Același martor arată că nu a observat ca reclamantul să sângereze în zona feței.
Instanța va înlătura, apreciind-o ca subiectivă, declarația martorului Caraga E.-I. (propus de reclamant), care nu a fost prezent la locul faptei, declară că s-a întâlnit ulterior cu reclamantul căruia îi curgea sânge din gură, sângerarea continuând încă aproximativ 20 de minute.
În același fel va fi apreciată și declarația martorului P. I. (propus de pârât), care declară că era prezent la locul faptei „aflându-mă la aproximativ 2 metri de aceștia”, deși martorul P. I. susține că „la o distanță de aproximativ 40 -50 m de locul conflictului se afla R. Ș.”, iar martorul D. M. susține că „persoana care era cu tractorul se afla la o distanță de aproximativ 15 m și era însoțită de un copil”. Chiar dacă copilul menționat era martorul P., este cert că se afla la o anumită distanță de locul conflictului, suficientă însă pentru ca declarația lui să nu poată fi opusă declarațiilor martorilor aflați în imediata apropriere.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești din 17.12.2012, în dosarul nr. 1648/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 250 lei față de pârâtul R. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 C.p.
S-a reținut că din probele administrate rezultă cu certitudine, că pârâtul R. l-a amenințat și l-a lovit cu pumnul în față pe reclamantul C. C..
Este relevant că, deși s-a dispus aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ – amenda în cuantum de 250 lei, pârâtul a achitat această amendă și nu a formulat plângere împotriva soluției procurorului, așa cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu (fila 34).
Pe de altă parte, pârâtul nu recunoaște faptul că l-ar fi lovit și amenințat cu bătaia pe reclamant.
Având în vedere data săvârșirii faptelor (21.10.2012) și dispozițiile art. 6 alin. (5) din C. civ., intrat în vigoare începând cu 01.10.2011, în cauză sunt aplicabile dispozițiile acestui cod.
Potrivit art. 1349 din C. civ., care instituie răspunderea delictuală, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. De asemenea este legiferat principiul reparării integrale a prejudiciului, în sarcina aceluia care, având discernământ, încalcă această îndatorire.
În continuare art. 1357, care vizează condițiile răspunderii pentru fapta proprie, dispune:
„(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Potrivit acestui text de lege, pentru antrenarea acestei răspunderi se cer îndeplinite cumulativ mai multe condiții, și anume existența unui prejudiciu material sau moral, săvârșirea unei fapte ilicite de către o persoană, legătura de interdependență între aceste elemente și vinovăția celui care a comis fapta ilicită.
Daunele morale reprezintă consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial și a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Pe de altă parte, prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce diferă de la persoană la persoană, neputându-se opera cu criterii de evaluare stricte.
În speță, sub aspect material, actele de violență fizică și psihică executate, constând în amenințare și lovirea cu pumnul, reprezintă fără îndoială o faptă ilicită, delictuoasă, prin acțiunile întreprinse aducându-se atingere reală dreptului personal la integritate fizică și psihică.
Din punct de vedere subiectiv, vinovăția pârâtului nuanțează varianta intenției, cadrul de derulare a evenimentului conflictual, scopul și mijloacele uzitate, reprezintă numai câteva elemente de natură să reflecte că acesta a prefigurat consecințele negative indicate și, dacă nu le-a urmărit, cel puțin a acceptat eventualitatea generării lor.
În sfârșit, activitatea pârâtului, necivilizată și inadecvată, contrară normelor de conviețuire socială, a provocat reclamantului un cert prejudiciu moral (fapta s-a petrecut în prezența altor persoane, a fost ulterior mediatizată în comunitate), care din motive de echitate și justețe, de protecție și ocrotire a persoanei vătămate, dar și din necesitatea repunerii în situația anterioară, a înlăturării tuturor efectelor nefavorabile suportate, se impune a fi indemnizat pecuniar.
D. urmare, va fi admisă în parte cererea privind acordarea daunelor morale, urmând a fi obligat pârâtul la plata sumei de 600 lei către reclamant, de natură să asigure o reparație echitabilă pentru durerile fizice și psihice îndurate, ocrotirea deplină și normală a drepturilor subiective lezate și nu să conducă la dobândirea unor venituri suplimentare și îmbogățirea fără just temei.
Având în vedere limitele în care a fost admisă cererea de chemare în judecată, urmează ca instanța, în baza art. 276 C.pr. civ., să oblige pârâtul, la cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul C. C., cu domiciliul în com. Livezi, ., în contradictoriu cu pârâtul R. G., cu același domiciliu.
Obligă pârâtul la plata sumei de 600 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale, către reclamant.
Obligă pârâtul la plata sumei de 325 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 iulie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, județul V..
Președinte,Pentru grefier….
Red.D.P.E.
Tehn.D.M.
4 ex./……….
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 422/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 430/2013. Judecătoria... → |
|---|
