Contestaţie la executare. Sentința nr. 2049/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2049/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 3136/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2049/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. E.
Grefier E. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe contestatoarea ., cu sediul în B., ., jud. V., înmatriculată la RC sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul C. L. al M. B.- Direcția de Impozite și Taxe Locale, cu sediul în B., .. 21, jud. V. și cu chemații în garanție- P. B. și P. M. B., cu sediul în B., .. 21, jud. V., având ca obiect ,, contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentant legal S. I. pentru contestatoarea ., lipsă fiind intimatul C. L. AL M. B.-DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE și chemații în garanție P. M. B. și P. B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că la dosar a fost înregistrată sub nr._/26.09.2013 întâmpinarea formulată de chemații în garanție P. M. B. și P. B.; au fost verificate actele și lucrările dosarului de președintele de complet, după care:
Având în vedere că este primul termen la care părțile sunt legal citate,instanța în temeiul art. 131 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, procedează la verificarea competenței Judecătoriei B. în soluționarea cererii și pune în discuție competența instanței.
Reprezentant legal S. I., având cuvântul, apreciază că Judecătoria B. este competentă să soluționeze cererea de față.
Având în vedere dispozițiile art. 1, alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și precizările făcute de contestatoare prin reprezentant legal cu privire la obiectul acțiunii, instanța constată că în prezenta cauză nu s-a formulat o contestație la executare, ci o contestație împotriva unui act administrativ –fiscal emis de Municipiul B., astfel încât, instanța, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. și acordă cuvântul pe excepție.
Reprezentant legal S. I., având cuvântul, solicită respingerea excepției, apreciind că Judecătoria B. este competentă să soluționeze cererea.
În temeiul art. 394 Cod proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Ulterior deliberării,
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2013 sub nr._ . a chemat în judecată Serviciul Impozite și Taxe al Primăriei B. solicitând anularea plăților stabilite biroul taxe și impozite al Primăriei B..
În motivare se arată că se contestă Înștiințarea de plată nr. 8198/26.04.2013 primită prin afișare la data de 3.06.2013, având în vedere faptul că unitatea nu mai are activitate de mai mulți ani de zile, a înștiințat biroul de taxe și impozite de mai multe ori că nu are publicitate nici pe domeniul public și nici la sediul înscris, dar notificările sale au rămas fără rezultat, trecând anii și majorările aferente. Se mai arată că unitatea nu are un contract de publicitate cu P. B..
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
S-a atașat copie de pe Înștiințarea de plată nr. 1137/24.04.2013 (f. 3).
La data de15.07.2013 au fost înregistrate la dosar precizările formulate de contestatoare prin care se arată că înțelege să-și completeze acțiunea în sensul că formulează contestație act de impunere fiscală împotriva Înștiințării de plată nr._/24.04.2013 emisă de C. L. Municipal B., direcția Impozite și Taxe Locale prin care sunt stabilite obligații de plată reprezentând taxă publicitate sediu în valoare de 289 lei și majorări de întârziere în valoare de 326,09 lei, solicitând astfel anularea înștiințării de plată ca nelegală, anularea obligațiilor bugetare de plată ca neîntemeiate și obligarea la plata de cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că nu au fost respectate dispozițiile legale prevăzute de art. 271 din Legea nr. 571/2003 și dispozițiile art. 6, 43,49,57 și 145 din OG nr. 92/2003.
Se susține că în conținutul și motivarea actului administrativ fiscal Înștiințare de plată nr._/24.04.2013, asimilată unei somații de plată, nu sunt prevăzute motivele de fapt și de drept, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care sa depună contestația. De asemenea, intimata nu a făcut cercetări la fața locului, nu a solicitat informații nu a ținut cont de declarația nr. 15/01.06.2012 trimisă prin fax de către contestator la data de 18.07.2012 în care se specifica ca firma nu mai are punct de lucru pe domeniul public din anul 2000, iar înștiințarea nu este însoțită de titlul executoriu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 C. proc. civ, art. 205 pct 1, art. 206 și art. 213 C. proc. fisc.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și testimonială și a atașat copie de pe Înștiințarea de plată și de pe adresa nr. 15/01.06.2012 (f. 13-14).
La data de 31. 07.2013 intimatul C. L. Municipal B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință având în vedere dispozițiile art. 67 din Legea nr. 215/2001, potrivit cu care primarul este acela care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raporturile cu terții.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere ca prin Raportul de inspecție fiscală nr. 194/07.2010 și Decizia de impunere din 07.01.2010 instituția intimatei a stabilit în sarcina societății reclamante obligații de plată în valoare de 2147 lei, constând în impozitul de cladiri, taxă firmă și accesorii aferente, obligații aferente perioadei 01.01._09. Se mai arată că reclamanta a contestat actele mai sus invocate, cauza a făcut obiectul dosarului nr._ . Prin Sentința civilă nr. 46/2011 tribunalul V. a admis în parte acțiunea formulată de . cu privire la impozitul pentru clădiri, exonerând-o de plata acestuia, dar a menținut taxa aferentă perioadei 01.01._09 precum și accesoriile aferente. Având în vedere ca taxa de publicitate impusă societății reclamante a făcut obiectul cercetării judecătorești, susține că hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 430-461 C. proc. civ.
În susținere a atașat copie de pe adresa nr. 375/10.01.2012, Sentința civilă nr. 46/2011, borderou pentru expedierea corespondenței, adresa din 08.01.2010, raport de inspecție fiscală din 04.01.2010, Decizia de impunere din 08.01.2010, Decizia de impunere nr. 07.01.2010 ( f. 9-35).
La data de 14.08.2013 a fost înregistrată la dosar cerere de chemare în garanție formulată de contestatoare a Primăriei B. și Primarului M. B. solicitând anularea înștiințării de plată nr._/24.04.2013, Dosar nr. 1137/24.04.2013, anularea obligațiilor bugetare de plată ca netemeinice și obligarea acestora la plata de cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că nu a fost respectată legislația în vigoare, respectiv dispozițiile art. 271 din legea nr. 571/2003, art. 6, art. 43, art. 49, art. 57 și art. 145 din OG nr. 92/2003.
Cererea de chemare în garanție a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 711 C. proc. civ, art. 205 pct 1, art. 206 și art. 213 C. proc. fisc.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri și testimonială.
La data de 14.08.2013 a fost înregistrat la dosar și răspunsul contestatoarei la întâmpinarea depusă de C. L. Municipal B., arătând că, urmare a invocării excepției capacității de folosință a Consiliului L. Municipal B. a înțeles ca în temeiul art. 72 C. proc. civ sa formuleze cerere de chemare în garanție a Primăriei Mun. B. .
Mai arată că stabilirea taxei de firmă, reclama și publicitate din raportul de inspecție fiscală nr. 194/04.01.2010 a fost neîntemeiată și ilegală întrucât nu a încheiat niciodată un contract pentru a beneficia de servicii de reclamă și publicitate, nu a utilizat niciodată un panou sau afișaj pentru reclamă sau publicitate, nu dat nici o declarație anuală la C. L. B. prin care sa fie stabilită și asumată taxa pentru afișaj în scop de reclamă. Se susține și că reclamantul S. I. nu a semnat raportul de inspecție fiscală.
La termenul din data de 12.09.2013 contestatoare prin reprezentantul său legal a precizat că înțelege să conteste doar înștiințarea de plată astfel cum a solicitat și în acțiune, precizând că nu a primit nicio somație de plată sau alte acte de executare emise de intimatul în cauză, în fiecare an intimatul comunicându-i doar înștiințare de plată.
La primul termen la care toate părțile au fost legal citate instanța, având în vedere precizările făcute de contestatoare, a calificat acțiunea ca fiind o contestație împotriva unui act administrativ fiscal și a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. .
Analizând cu prioritate potrivit dispozițiilor art. 248 alin 1 C. proc. civ. ( Legea nr. 134/2010), excepția de necompetență materială a Judecătoriei B., instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Conform art. 96 pct.1 din codul de procedură civilă ( Legea nr. 134/2010), Curtea de Apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, potrivit legii speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004 (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Față de textele de lege sus invocate, rezultă că judecătoria nu are competența materială de a soluționa cererea formulată de reclamanți, ci competența aparține Tribunalului V.
Pentru aceste considerente, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. este întemeiată urmând să fie admisă.
În consecință, potrivit art. 132 alin.3 Cod. proc. civ. se va dispune declinarea, în favoarea Tribunalului V. - secția de contencios administrativ și fiscal, a competenței materiale de soluționare a cererii formulată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu .
Declină competența de soluționare a contestației, formulată de ., cu sediul în B., ., jud. V., înmatriculată la RC sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul C. L. al M. B.- Direcția de Impozite și Taxe Locale, cu sediul în B., .. 21, jud. V. și cu chemații în garanție- P. B. și P. M. B., cu sediul în B., .. 21, jud. V., în favoarea Tribunalului V. și înaintează cauza către această instanță, spre competentă soluționare .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 Septembrie 2013.
Președinte, G. E. | ||
Grefier, E. D. |
Red. G.E./14.10.2013
Tehnoredact. E.D. / 6 ex./ 14 Octombrie 2013
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2820/2013. Judecătoria BÂRLAD | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1417/2013.... → |
|---|
