Fond funciar. Sentința nr. 674/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 674/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 2870/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 674/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol pronunțarea cauzei Civile privind pe reclamantul B. A. N., domiciliat în Bârlad, ., ., . și pe pârâții C. C. PUIEȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ V. PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, P. C. PUIEȘTI și P. JUDEȚULUI V., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 26-02-2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 05-03-2013.
Deliberând, s-a dat sentința de față:
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 01.06.2012 sub număr de dosar_ repartizat în mod aleatoriu completului 2 civil, iar în urma desființării acestuia, prin Hotărârea nr.7/26.11.2012 a Colegiului de conducere al Judecătoriei Bârlad prezentului complet (civil nr. 8 civil) reclamantul B. N. a chemat în judecată pe pârâtele C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Puiești, P. C. Puiești, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate V., P. Județului V. solicitând instanței ca pârâtele să fie obligate să îl pună în posesie cu suprafața de 0,55 ha pădure crea a aparținut tatălui său B. A. și respectiv bunicului său B. C. pădure aflată pe raza satului Fântânele, ., să întocmească titlul de proprietate pentru suprafața de 0,55 ha pădure menționată.
În fapt, reclamantul a arătat că, deși pădurea în discuție îi aparține în calitate de moștenitor al tatălui și bunicului său, din motive inacceptabile nici până în prezent nu a fost pus în posesie de către primăria Puiești și prefectura V., deși suprafața de teren a fost revendicată în temeiul Legii 18/1991, Legii 10/2001, Legii 247/2005.
La data de 19.06.2012, în ședință publică (fila 13), reclamantul a arătat că, suprafața de pădure solicitată este amplasată la capătul loturilor de teren arabil și a fost preluată de către stat. Autorii săi, tatăl și bunicul său, au formulat cereri de reconstituire în baza Legii 18/1991 și, întrucât nu a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață, a formulat cerere de reconstituire în baza Legii 247/2005.
Reclamantul a precizat acțiunea (fila 31) în sensul că, solicită o suprafață de 0,716 ha, teren cu vegetație forestieră. A susținut că, din extrasul din Borderoul populației din 1948 eliberat de Arhivele Naționale la cererea sa înregistrată sub nr. 1712BC/27.03.2012 rezultă că, tatăl său B. A. ( nr. casei 7) este proprietarul pădurii cu suprafața de 3580 m.p (0,358 ha), deci nu 0,25 ha –așa cum ceruse inițial. Din același extras rezultă că, bunicul său B. M. C. ( nr. casei ) este proprietarul unui lot de pădure cu suprafața de 3580 m.p. (0,358 ha), lot egal dar nu identic cu cel menționat. A susținut că, a formulat cereri repetate, atât adresate Primăriei Puiești, cât și Prefecturii V., la data de 14.04.2012, cereri formulate în baza legilor proprietății, inclusiv în baza Legii 247/2005. Prin toate aceste cereri, depuse atât de el, cât și de tatăl său B. A., fratele său B. V. (ambii decedați) au solicitat retrocedarea pădurii în natură, pe vechiul amplasament. Reclamantul a solicitat să fie pus în posesie cu privire la suprafața de pădure de 0,71 ha care a aparținut tatălui și bunicului său.
La termenul din data de 11.09.2012 ( fila 78) reclamantul a arătat că, tatăl său nu a refuzat nici o ofertă de restituire a terenului, întrucât nu i-a fost adresată nici o ofertă. Terenul se află situat în punctul ,,De la Deal de .> La termenul din data de 06.11.2012 (fila 115) reclamantul a arătat că, terenul cu vegetație forestieră a fost atribuit unei alte persoane care are 900 ha pădure. Precizează că nu dorește un alt amplasament, ci solicită doar vechiul amplasament. Recent C. a spus verbal că, i s-a atribuit teren în altă parte. A făcut multe notificări către Comisie și i s-a oferit teren în altă parte. Ocolul Silvic a preluat terenul prin Anexa 15, iar Primăria a dat teren altor persoane. Nu cunoaște amplasamentul propus de C. Locală.
În ședința publică din data de 08.01.2013 (fila 149), reclamantul a arătat că, pe terenul său au fost puși în posesie alte două persoane - B. D. și V., acesta din urmă fiind pus în mod nelegal în posesie. Autorii săi nu au fost puși în posesie, au fost trecuți în Anexa 15, nu există nici un document care să ateste refuzul acestora de a fi puși în posesie pe alte amplasamente. Cunoaște că li s-a oferit teren în altă localitate, dar nu există un document de refuz, cunoaște că aceștia au solicitat terenul pe vechiul amplasament. B. V. nu are moștenitori.
În drept, nu a fost indicată nici o dispoziție legală.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 15 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
B. Apărările formulate
1. C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Puiești au depus la dosar adresa nr. 4744 din 29.06.2012 cu caracter de întâmpinare (fila 19).
A arătat că, în anul 1991, tatăl reclamantului, B. A. a solicitat, conform Legii 18/1991 retrocedarea suprafeței de 0,25 ha pădure pe baza de declarații de martori, fiind înscris în Anexa 15, poziția 2 și validat de C. județeană V.. Tot conform Legii 18/1991, unchiul reclamantului, B. V. a solicitat retrocedarea suprafeței de 0,30 ha pădure, moștenire de la B. C., bunicul lui B. N., fiind înscris în Anexa 15 a satului Fîntânele, la poziția 189 și validat de C. Județeană V..
Ocolul Silvic Bârlad, a predat în anul 1993, conform procesului verbal nr. 653 din 06.04.1993 întreaga suprafață de pădure, conform cu cea înscrisă în ANEXA 15 pentru toate persoanele validate, dar aceste suprafețe nu au fost predate pe vechile amplasamente, așa cum le-au deținut cetățenii înainte de colectivizare. Datorită faptului că pădurea repartizată pentru foștii proprietari nu s-a făcut pe vechile amplasamente, o parte dintre aceștia, printre care și cei din satul Fântânele au refuzat amplasamentele oferite, iar suprafața de pădure nefiind în paza Ocolului Silvic a fost distrusă în totalitate.
În anul 2005, conform Legii 247/2005 reclamantul a solicitat din nou suprafețele revendicate de la tatăl și unchiul său, conform Legii 18/1991 și a solicitat din nou încă 0,13 ha pădure, moștenire din parte bunicului de pe mamă B. C.. La validarea de către C. Locală Puiești au participat și doi reprezentați ai Ocolului Silvic Bârlad și toate persoanele care au fost înscrise în Anexa 15 la Legea 18/1991 cu suprafețe de până la 1 ha au fost respinse de către aceștia. Pentru suprafața de 0,13 ha reclamantul a fost validat, deoarece cu această suprafață de nu a fost înscrisă în Anexa 15 la Legea 18/1991 și a primit suprafața pe vechiul amplasament.
C. locală Puiești a făcut demersuri și, conform Legii 247/2005 prin adresa nr. 402/01.02.2006 a înaintat o propunere către C. Județeană V. ca toate persoanele înscrise în Anexa 15 la Legea 18/1991 care nu au primit suprafețele de pădure, să fie validate din nou și să li se retrocedeze pe vechiul amplasament, dar propunerea a fost respinsă prin Hotărârea 87 din data de 21.02.2006 a Comisiei Județene V., motivat de faptul că, aceste suprafețe au fost predate de către Ocolul Silvic Bârlad în baza validării de pe anexa 15 la Legea 18/1991 și nu mai pot fi cedate încă o dată. Susține că, C. locală nu poate să îl pună în posesie pe reclamant, deoarece pădurea este în administrarea Ocolului Silvic Bârlad, iar acesta nu poate să o predea către C. Locală fără aprobarea și validarea de către C. Județeană V. sau în baza unei hotărâri judecătorești.
C. Probe
Reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 2133 din dat de 04.05.2012 emisă de Instituția prefectului-județul V. (fila 3, respectiv fila 40), cererea re reconstituire nr. 409 din 14.10.2005 (fila 4), extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din Comuna Lălești, ., din ianuarie 1948 emisă de Arhivele Naționale nr. C/8040 din 13.11.2006 (fila 5), certificat de deces (fila 6), carte de identitate (fila 7, respectiv fila 39), adresa nr. 1712 BC/1012 din 18.05.2012 emisă de Arhivele Naționale (fila 35), extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din Comuna Lălești, ., din ianuarie 1948 emisă de Arhivele Naționale nr. 1712 BC din 27.04.2012 (fila 36), răspuns la petiție nr. 4006 din 15.03.2010 (fila 41), răspuns la petiție nr. 5862 din 14.11.2008 (fila 43), petiții adresate instituțiilor de reclamant (filele 58-55, 57-61, 96-97), cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 2409 din 18.02.1991 (fila 56), sentința civilă nr. 2314 de la 02.10.2008 (fila 62-63), titlul de proprietate nr. 3434 din 22.04.2008 (fila 91), răspuns la petiție nr. ..07.2004), proces verbal de punere în posesie (fila 93), adresa nr. 3361 din 13.03.2011 (fila 114),
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Puiești, a depus la dosar următoarele copii de pe înscrisuri: extras Anexa 15 la Legea 18/1991 (filele 21-22), procesul verbal nr. 653/06.04.1993 (fila 23), tabel cu repartiția pe sate a parcelelor de pădure (fila 24), Adresa Comisiei locale puiești nr. 402/01.02.2006( fila 25), tabelul Anexat la adresa 402/01.06.2006 cu cetățenii validați la Legea 18/1991 și care nu au primit pădure (fila 20), Hotărârea nr. 87 din 21.02.2006 privind respingerea propunerii Comisiei locale a comunei Puiești de atribuire a suprafeței de 26,69 ha pădure (fila 19),
La solicitarea instanței a fost depusă la dosar adresa nr. 5389/18.09.2012 emisă de Ocolul Silvic Bârlad (fila 81), adresa nr. 6539 din 28.09.2012 emisă de C. locală Puiești (fila 87), adresa nr. 459 din 25.01.2013 (fila 157), cererea de reconstituire formulată de B. A. nr. 50 din 22.08.2005 (fila 158), adresa nr. 580 din 07.03.2008 (fila 159), cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 146 din 16.09.2005 formulată de V. G. și copie extras din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., jud. T. întocmit conform recensământului agricol și al populației din 15 ianuarie 1948 (fila 160-161) cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 488 din 04.03.1991 formulată de B. V. fila 162-163 ), Hotărârea nr. 134 din 17.09.1991 privind validarea măsurilor stabilite de C. comunală Puiești în aplicarea Legii 18/1991 emisă de C. Județeană V. (fila 164)
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În cauză a fost efectuată expertiza tehnică în construcții, raportul de expertiză în specialitatea topografie, avizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V., fiind depus la dosar la filele 134-140, 148.
II. În fapt:
B. A. și B. V. sunt copii lui B. C..
Reclamantul B. N. este fiul lui B. A. și nepotul de frate al lui B. V..
Conform Copiei Extras din ,,Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., plasa Puești, județul Tutova, întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948, nr. C/8040 din 13.11.2006 emis de Arhivele Naționale, B. C. ( nr. casă 7) a avut în proprietate suprafața de 3580 m.p. teren, pădure (fila 39).
Conform Copiei Extras din ,,Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din ., plasa Puiești, județul Tutova, întocmit conform recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948, înregistrat sub nr. 1712 BC din 27.04.2012 (fila 36), B. A. (nr. casă 430) a avut în proprietate suprafața de teren –pădure de 3580 m.p.
Prin cererile înregistrată sub nr. 488 din 04.03.1991, respectiv nr. 754 din 08.03.1991 (filele 162-163) B. C. V. a solicitat reconstituirea a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,30 m.p. pădure de pe raza satului Fântânele, de pe urma autorului său, B. C.. În cerere, B. V. a solicitat terenul pe vechiul amplasament -,,acolo unde se află la șosea și nu alt teren".
Conform adresei nr. 4744 din 29.06.2012 emisă de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Puiești (fila 19), B. A. a solicitat în baza Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,25 ha pădure. Potrivit susținerii reclamantului, necontestată de C. locală Puiești, tatăl reclamantului, B. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechiul amplasament.
Potrivit adresei nr. 459 din 25.01.2013 (fila 157) emisă de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Puiești, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de B. A. pentru suprafața de 0,25 ha pădure nu a putut fi înaintată la dosar.
Prin Hotărârea nr. 134 privind validarea măsurilor stabilite de C. C. Puiești în aplicarea Legii 18/1991, din data de 17.09.1991 (fila 164), C. Județeană V. pentru aplicarea Legii fondului funciar a validat măsurile stabilite de comisia C. Puiești, conform Anexei 15, în cuprinsul căreia B. A. a fost înscris la poziția 2 cu suprafața de 0,25 ha, iar B. C. V. a fost înscris la poziția 189 cu suprafața de 0,30 ha, teren pădure (filele 21-22).
Prin procesul verbal nr. 653 din 06.04.1993 (fila 23), încheiat între Ocolul Silvic Bârlad și Primăria Puiești, s-a procedat la verificarea și definitivarea Anexei 15 și predarea către C. locală, a suprafeței totale de 342,59 ha teren, stabilindu-se și amplasamentele, pentru satul Fântânele fiind repartizată parcelele de pădure cu suprafața de 31,1 ha (fila 24).
Ocolul Silvic Bârlad a predat către C. locală Puiești alte amplasamente decât vechile amplasamente ale solicitanților.
Potrivit susținerii Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate Puiești (fila 19), B. A. și B. V. au refuzat amplasamentele oferite, din cauză că, reconstituirea nu s-a efectuat pe vechiul amplasament. Suprafețele de pădure refuzate de cetățenii satului Fântânele, nefiind în paza Ocolului Silvic au fost distruse în totalitate.
Prin cererea înregistrată sub nr. 409 din 14.10.2005 (fila 4) reclamantul B. N., a solicitat restituirea suprafeței de pădure deținută de părinții săi și bunicii săi, B. A., respectiv B. C. C.. A arătat în cerere că, terenul a mai fost solicitat în baza Legii 18/1991, dar C. locală a refuzat restituirea pădurilor pe vechile amplasamente care se află în satul Fântânele.
Prin adresa nr. 402/ 01.02.2006 C. locală Puiești a înaintat o propunere către C. Județeană V. ca toate persoanele înscrise în Anexa 15 la Legea 18/1991 care nu au primit suprafețele de pădure, să fie validate din nou și să li se retrocedeze terenul pe vechiul amplasament. În cuprinsul adresei s-a menționat că, suprafețele de pădure predate, au fost distruse în totalitate, din cauza lipsei de fonduri pentru a sigura paza acestora. C. locală a oferit Inspectoratului Silvic, în mod gratuit suprafețele de pădure tăiate pentru a fi împădurite (filele 25-27).
Prin hotărârea nr. 87 din 21.02.2006 C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins solicitarea Comisiei Locale Puiești privind atribuirea unei suprafețe de 26,69 ha pădure, motivat de faptul că, acest teren a fost predat de Ocolul Silvic în baza validării de pe Anexa nr. 15 la Legea 18/1991 (fila 29).
Potrivit adresei nr. 5389/18.09.2012, Ocolul Silvic Bârlad (fila 81) a pus la dispoziția Primăriei C. Puiești, în vedere punerii în posesie toate suprafețele validate de C. Județeană, în prezent neavând nici o restanță. Potrivit adresei, în perimetrul și limitrof satului Fântânele din . de pădure ce au aparținut Ocolului Silvic Bârlad au fost retrocedate la proprietari în baza celor trei legi ale fondului funciar, respectiv Legea 18/1991, 1/200 și 247 /2005, Ocolul Silvic nemaiavând pădure proprietate de stat în această zonă.
Reclamantul a adresat mai multe petiții instituțiilor statului pentru rezolvarea situației sale.
Prin raportul de expertiză L. L., terenul revendicat de reclamant în suprafață de 7160 m.p. a fost identificat astfel: suprafața de teren de 3580 m.p. de la autorul B. M. C. (bunic), delimitată în anexa nr. 1 a raportului de expertiză de punctele 1,2,8,9,1090,11,1 și suprafața de 3580 m.p. de la autorul B. C. A. (tată) delimitată în anexa 1 a raportului de expertiză de punctele 2,3,6,7,8,2. la data efectuării expertizei terenul revendicat cu suprafața de 7160 m.p. era ocupat astfel:
- suprafața de 4540 m.p. este ocupată de moștenitorii defunctului B. D. (B. D. A., B. D P., B. D. C., B. D. N.). Acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la locul litigiului pe o suprafață totală de 6100 m.p. și li s-a emis titlul de proprietate nr. 3434/22.04.2008. B. D. a deținut teren categoria pădure la nord de aliniamentul punctelor 3,6 și nu la sud de acest aliniament. B. A., titular al TP 3434/22.04.2008 a susținut că vechiul amplasament al autorilor reclamantului, respectiv B. M. C. și B. C. A. a fost la sud de proprietatea acestuia, identificat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză de punctele 1,2,3,6,7,8,9,10,11,1,
- suprafața de 2620 m.p. este ocupată de V. G.. C. locală a susținut că, pe această suprafață de teren a fost pus în posesie, conform planului parcelar de punere în posesie –anexa 2 al raportului de expertiză.
Din relațiile înaintate de C. locală, rezultă că, moștenitorii lui B. D. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrară sub nr. 50/22.08.2005, în temeiul Legii 245/2005, cărora li s-a emis titlul de proprietate nr. 3434/22.04.2008 –anexa 4 la raportul de expertiză. V. Gh. G. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 146/16.09.2005 la C. locală Dealu Morii, județul Bacău.
Potrivit raportului de expertiză L. L. (fila 135), în urma verificărilor în baza de date a Primăriei Puiești, respectiv a Comisiei de fond funciar Puiești rezultă că, pe raza satului Fântânele nu mai există alte amplasamente disponibile cu teren categoria pădure, pentru a putea fi atribuite în proprietate.
III. În drept:
Art. 41 din Legea 18/1991 (inițială), terenurile cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni împădurite, care au aparținut persoanelor fizice și care prin efectul unor legi speciale au fost trecute în proprietatea statului, se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha. Dispozițiile art. 42 și art. 47 se aplică în mod corespunzător (alin.1). Dacă pe suprafețele de teren ce urmează a fi atribuite în condițiile alineatului precedent se află construcții sau amenajări forestiere ori sunt în curs de executare sau în faza de proiectare, se vor atribui alte suprafețe de teren, cu respectarea acelorași condiții (alin.2). Suprafețele de teren atribuite în condițiile alin. 1, împreună cu suprafața agricolă în echivalent arabil, reconstituite conform prezentei legi, nu pot depăși 10 ha de familie (alin.3). Terenurile prevăzute la alin. 1 vor fi gospodărite și exploatate în regim silvic, potrivit legii. Aceste suprafețe vor fi acordate din trupuri izolate sau la liziera pădurilor (alin.4).
În conformitate cu dispozițiile art. 27 din Hotărârea nr.131 din 27.02.1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, - în vigoare la data formulării cererii de reconstituire, stabilește că, terenurile cu vegetație forestieră - păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni împădurite -, care au aparținut persoanelor fizice, se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, într-o suprafața egala cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha, din trupurile izolate sau la lizieră pădurii, evitându-se zonele cu rol de protecție, conform prevederilor art. 41 din lege, și se înscriu în tabelul anexa nr. 15. Aceste terenuri vor fi puse la dispoziție unităților silvice.
În continuare, dispozițiile Hotărârii nr.131 din 27.02.1991 stabilește în cap 5 cu denumirea marginală ,,Emiterea Titlurilor de proprietate și punere în posesie ", la art. 34 și urm. modalitatea în acre la momentul apariției legii 18/1991, se efectua operațiunea punerii în posesie. Art. 34 prevede că, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale, comisia județeană după operațiunea de validare, emite titlul de proprietate. Art. 35, prevede că, în baza titlului de proprietate eliberat (…) comisia comunală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puși în posesie titularii(…), iar punerea în posesie a proprietarilor, în cadrul zonelor teritoriale delimitate se face de comisie, pe baza de măsurători topografice.
În prezent, punerea în posesie se efectuează, conform H.G. 890/2005, care prevede la art. 36 că, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexe validate, planuri parcelare, procese verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite Titlurile de proprietate.
IV. Soluția instanței
Raportând situația de fapt la textele de lege mai sus invocate instanța apreciază întemeiată acțiunea cu care este învestită, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care solicită să fie pus în posesie, pe vechiul amplasament, inițial, cu suprafața de 0,55 ha teren cu vegetație forestieră, teren ce a aparținut autorilor săi, B. A. și B. V. ce au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 0,25 ha pădure (B. A.), respectiv 0,30 ha (B. V.). Ulterior, în fața instanței, în baza actelor emise de Arhivele statului și depuse la dosar, reclamantul a solicitat să fie pus în posesie pentru suprafața de 0,7160 ha, cu care autorii săi B. A. și B. V. au figurat ca având în proprietate.
Așa cum s-a reținut la secțiunea situație de fapt, prin Hotărârea nr. 134 privind validarea măsurilor stabilite de C. C. Puiești în aplicarea Legii 18/1991, din data de 17.09.1991 (fila 164), C. Județeană V. pentru aplicarea Legii fondului funciar a validat pentru autorii reclamantului B. A. suprafața de 0,25 ha, iar pentru B. C. V. cu suprafața de 0,30 ha, teren pădure (filele 21-22). Autorii reclamantului nu au formulat cerere de reconstituire și pentru diferența până la 0,7160 ha solicitați de reclamant.
Cum parcurgerea procedurii administrative în fața comisiei locale este obligatorie, reclamantul nu pot solicita pe care principală, direct instanței de judecată, atribuirea diferenței de teren de 0,1660 ha ( 0,7160 ha – 0, 5500 ha).
Pe de altă parte, reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 274/2005 înregistrată sub nr. 409 din data de 14.10.2005, însă nu rezultă din cuprinsul cererii că s-ar fi referit și la o diferență de teren care ar fi aparținut autorilor săi.
Conchide instanța că, punerea în posesie nu poate fi solicitată de reclamant decât pentru suprafața de teren de 0,5500 ha teren cu vegetație forestieră, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, în fața organelor administrative, s-a făcut numai pentru această suprafață, autorii reclamanților fiind validați prin Hotărârea nr. 134 privind validarea măsurilor stabilite de C. C. Puiești în aplicarea Legii 18/1991, din data de 17.09.1991 de C. județeană V. pentru suprafețele menționate.
Din actele depuse la dosar rezultă că nici până la acest moment, nu s-a realizat punerea în posesie pentru suprafețele de teren de 0,25 ha, respectiv 0,30 ha, teren pădure, astfel cum au fost reconstituite pe numele lui B. A., respectiv a lui B. V..
Examinând dispozițiile legale în vigoare la momentul aprobării reconstituirii, respectiv dispozițiile art. 41 alin. 4 din legea fondului funciar, în redactarea inițială, și a prevederilor art. 36 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin H.G. 131/1991, în vigoare la data validării, mai sus menționate, instanța constată că, textele legale nu prevedeau, în mod expres, obligația comisiilor locale de a reconstitui dreptul de proprietate pe vechiul amplasament. Organele cu atribuții în aplicarea legii fondului funciar aveau obligația respectării dispozițiilor legale în vigoare la momentul aprobării cererii.
Însă, în exercitarea acestor obligații, organele cu atribuții în aplicarea legilor fondului funciar nu puteau face abstracție de faptul că autorii reclamantului, B. V. și B. A., au solicitat prin cererile formulate la comisiile locale restituirea proprietăților pe vechile amplasamente. Nu sunt lipsite de relevanță nici demersurile ulterioare ale reclamantului, respectiv formularea unei alte cereri întemeiate de Legea 245/2005 și petițiile adresate organelor abilitate cu privire la modalitatea de reparare solicitată, respectiv retrocedarea trenului cu vegetație forestieră –pe vechiul amplasament.
Se observă că la momentul aprobării reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, autorii reclamantului nu au contestat propunerea comisiei locale, în fața instanței, în ceea ce privește amplasamentul oferit.
Potrivit legislației în vigoare la acea dată (art. 11 din Legea 18/1991), controlul judecătoresc se limita exclusiv la aplicarea corectă a dispozițiilor imperative din lege cu privire la dreptul de a obține titlul de proprietate, la întinderea suprafeței de teren ce se cuvine și, la exactitatea reducerii acestei suprafețe, instanțele judecătorești neavând posibilitatea să analizeze decizia administrativă sub aspectul amplasamentului.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că, imposibilitatea instanțelor datorită legislației interne, de a stabili dacă reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a obține restituirea în natură a terenului și, în plus pe vechiul amplasament, constatată în cadrul contestației reclamantei împotriva deciziei administrative care statua asupra drepturilor sale civile, aduce atingere substanței dreptului său de a acces la justiție (paragraful 39 din Cauza G. împotriva României din 16.09.2003).
Rezultă așadar că, potrivit legislației de la acea dată, dat fiind competența limitată a instanțelor judecătorești în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate, autorii reclamantului nu aveau în mod efectiv posibilitatea să contestate în fața instanțe, decizia administrativă cu privire la amplasamentul terenului asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În ceea ce privește dispozițiile legale în vigoare la data reconstituirii dreptului de proprietate, practica judiciară (Decizia nr. 385/29.02.1996 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ) a arătat că sintagma ,,se restituie la cerere" din art. 41 alin. 1 (art. 45 din lege, după republicare) nu poate duce la o altă interpretare decât aceea de a se preda în natură, ceea ce proprietarul a avut, și nu alt teren.
S-a reținut că, art. 41 alin. 2 (art.45 după republicarea legii) prevede că, dacă pe suprafețele de teren ce urmează a fi atribuite în condițiile alineatului precedent ( alin. 1) se află construcții sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de executare sau în faza de proiectare, se vor atribui alte suprafețe de teren, cu respectarea acelorași condiții. Textul nu face altceva decât să determine atribuția instanțelor de a decide, în cazuri concrete, dacă trebuie restituit același teren, conform regulii stabilite la alin, 1 sau un alt teren, în situația de excepție prevăzută de alin. 2 din lege.
În prezenta cauză, din actele probele depuse la dosar, nu rezultă că terenurile autorilor reclamantului se aflau în ipoteza de excepție prevăzută de alin. 2 din lege, varianta inițială.
De asemenea, din raportul de expertiză L. L. depus la dosar rezultă că, amplasamentul terenurilor autorilor reclamantului se află învecinat cu DE 962, deci, se afla la liziera pădurii (liziera, conform DEX – margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit).
Constatând că, suprafețele de teren în litigiu nu se încadrează în ipoteza de excepție a alin. 2 al art. 41 (art.45 după republicarea legii), că sunt situate la liziera pădurii, rezultă că, nu există o justificare obiectivă, prevăzută de lege, a refuzului organelor administrative de a reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor solicitate de autorii reclamantului, pe vechiul amplasament.
Instanța mai are în vedere că, ceea ce interesează din punctul de vedere al legilor fondului funciar este dacă terenul poate fi restituit în natură. Această posibilitate se apreciază în raport de momentul la care s-a formulat cererea și actele normative în vigoare.
Așa cum s-a reținut la secțiunea în fapt, din raportul de expertiză L. L. rezultă că, la acest moment, suprafața de teren, sub aspectul amplasamentului pentru care reclamantul solicită punerea în posesie nu este liberă, este ocupată de alte persoane, respectiv moștenitorii lui B. D. și V. G., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 245/2005.
Instanța constată că, prin Legea 1/2000 ulterioară Legii 18/1991 s-a instituit regula reconstituirii dreptului de proprietare pe vechiul amplasament, dar și în acest caz, reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament poate fi refuzat în situația în care acesta a fost atribuit legal altor persoane.
Împrejurarea dacă terenul este liber sau este atribuit legal altor persoane trebuie stabilită în raport de momentul reconstituirii dreptului de proprietate, al formulării cererilor, în speță, la apariția Legii 18/1991.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine că, la momentul validării dreptului de proprietate asupra terenurilor a cererilor formulate de autorii reclamantului, amplasamentele erau libere, nu erau ocupate, iar reconstituirea drepturilor terților, respectiv moștenitorilor lui B. D. și lui V. G. s-a efectuat ulterior, în baza Legii 247/2005.
Organele administrative au invocat faptul că, legea în vigoare la momentul reconstituirii dreptului de proprietate nu prevedea obligativitatea reconstituirii pe vechiul amplasament, însă acest motiv nu reprezintă un motiv întemeiat, având în vedere interpretarea dată textelor de practica judiciară.
Întrucât legea fondului funciar este o lege de reparație, reconstituirea dreptului de proprietate nu poate efectuată în mod arbitrar, nu poate fi lăsată la discreția organelor administrative, ci persoana îndreptățită trebuie să primească, pe cât posibil, ceea ce a avut în proprietate.
Instanța nu va analiza legalitatea titlurilor de proprietate emise terților, îndreptățirea sau legitimitatea reconstituirii dreptului de proprietate eliberat terților, întrucât nu este învestită cu un astfel de capăt de cerere, respectând principiul disponibilității procesului civil. De asemenea, mai reține că titlurile terților, astfel emise, se bucură de prezumția de legalitate.
Însă, aceste aspecte nu exclude recunoașterea dreptului reclamantului a i se reconstitui dreptul de proprietate, de a fi pus în posesie pe vechiul amplasament în baza legilor fondului funciar, iar împrejurarea suprapunerii terenurilor și a recunoașterii drepturilor asupra suprafețelor de teren în litigiu urmând a fi tranșate ulterior, în urma comparării titlurilor de proprietate, în cadrul unui alt proces (acțiune în revendicare), de drept comun, întemeiat pe dispozițiile codului civil.
Având în vedere dispozițiile art. 64 alin.2 din Legea nr.18/1991, va stabili în sarcina Primarului comunei Puiești și Prefectului Județului V., daune cominatorii în sumă de câte 10 lei /zi întârziere, de fiecare, calculate de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, până la îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, în vederea asigurării executării hotărârii judecătorești. Se reține în acest sens, că pârâta C. județeană are ca atribuții, între altele, de a controla activitatea comisiilor locale, de a verifica legalitatea propunerilor înaintate de comisiile locale, de a soluționa contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale, iar faptul întârzierii punerii în posesie se datorează și activității Comisiei județene.
4. Asupra cheltuielilor de judecată
Reclamantul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1280 lei reprezentând onorariu expert conform chitanței . nr._ –fila 113 și chitanței nr._/1-fila 167 și cheltuieli, conform bonurilor fiscale depuse la dosar, reprezentând combustibil pentru transporturile efectuate cu autoturismul în localitatea Puiești.
Instanța apreciază că, acestea din urmă nu se circumscriu noțiunii de cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost efectuate de reclamant în legătură directă cu prezentul proces, ele putând fi solicitate în cadrul unui alt proces. Nici cererile formulate în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, asupra cărora de altfel, reclamantul a revenit, nu vor fi analizate față de momentul procesual la care au fost formulate, avându-se în vedere că nu reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în prezentul proces.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, având în vedere soluția la care ajuns instanța în urma deliberării, instanța urmează să admită, în parte, cererea formulată de reclamant. În acest sens, pârâtele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1280 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite acțiunea formulată de reclamantul B. A. N. domiciliat în Bârlad, ., ., . în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor Puiești și C. Județeană pentru stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor de V., P. C. Puiești și P. Județului V..
2. Obligă pârâta C. locală pentru stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor Puiești să procedeze la punerea efectivă în posesie a reclamantului asupra terenului în suprafață de 0,25 mp teren cu vegetație forestieră care a aparținut lui B. A. validată prin Anexa 15 la Legea 18/1991 și asupra terenului cu suprafața de 0,30 ha teren cu vegetație forestieră care a aparținut lui B. C. retrocedată lui B. V. validată prin Anexa 15 la Legea 18/1991 situate ., pe vechile amplasamente identificate conform raportului de expertiză L. L., inclusiv întocmirea procesului verbal de punere în posesie și a schiței terenurilor respective.
3. Obligă C. județeană pentru stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor V. să întocmească titlurile de proprietate pentru suprafețele de 0,25 mp teren cu vegetație forestieră și pentru 0,30 ha teren cu vegetație forestieră situate ., jud. V. de descrise mai sus.
4. Stabilește în sarcina Primarului comunei Puiești și Prefectului Județului V. daune cominatorii în sumă de câte 10 lei /zi întârziere, de fiecare, calculate de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, până la îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
5. Obligă pe fiecare dintre pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate V. și C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Puiești să plătească reclamantului suma de câte 640 lei (1280 lei în total) reprezentând cheltuieli de judecată..
6. Cu recurs în 15 zile de la comunicare, potrivit art. 5 Titlul XIII din Legea 247/2005.
7. Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2013.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
red. B.G. 14.03.2013/Tehnored. C.M. 14 Martie 2013/7 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2106/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
