Plângere contravenţională. Sentința nr. 2777/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2777/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 4309/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2777/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei formulată de petenta . cu sediul în . în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ V. cu sediul în V. .. 274 jud. V. având ca obiect plângere contravenționala P.V. . NR._ DIN 30.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru petenta . avocat ales D. M. cu delegație de reprezentare la dosar, consilier juridic A. G. pentru I. T. DE MUNCĂ V. cu delegație de reprezentare la dosar și martorul Mânzățianu I. încuviințat pentru petent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- părțile au fost legal citate pentru acest termen de judecată;
- la dosar a fost depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis pentru martorul Mânzățianu I.;
Se audiază martorul Mânzățianu I. sub prestare de jurământ declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța în temeiul art. 392 cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților prezente.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul petentei . arată că o contravenție ar trebui săvârșită cu vinovăție. Societatea petentă nu are vinovăție în prezenta cauză. Prin înscrisurile depuse la dosar și prin celelalte probe administrate s-a dovedit că petenta . nu a avut cunoștință despre faptul că numitul H. nu are permis de conducere și de asemenea nu a avut cunoștință că acesta a fost ajutat de mai multe persoane. Petentei . nu i-a fost permis să facă obiecțiuni în conținutul procesului verbal de contravenție. Procesul verbal se semnează de către petent pe toate paginile sau de către un martor situație care nu este reflectată în procesul verbal contestat. Solicită admiterea plângerii formulată, anularea procesului verbal contestat și exonerarea de plata amenzii aplicată. Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe fondul cauzei, consilierul juridic al intimatului I. T. DE MUNCĂ V., solicită instanței respingerea plângerii formulată de petentă. Numitul Mânzățianu I. a fost găsit prestând activități fără a avea un contract de muncă legal încheiat. După control s-a trimis înștiințare la data de 2.12.2012 către petenta . însă reprezentantul legal al acesteia nu s-a prezentat la sediul ITM V.. Din acest motiv procesul verbal nu a fost semnat de către petentă prin reprezentanți legali pe toate paginile sale șu nu au fost consemnate obiecțiunile petentei în procesul verbal. Solicită respingerea plângerii formulată de petentă și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind temeinic și legal încheiat.
Instanța în temeiul art. 394 cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 16.09.2013, petenta ., a cerut, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 30.04.2013.
În motivare, petenta a susținut că i s-a adus la cunoștință, prin reprezentant, faptul că la data de 12.02.2013 la magazinul aparținând . din Bârlad a fost găsită o persoană care nu avea calitatea de angajat al . care desfășura activitate de descărcare a mărfii împreună cu H. A., angajat al societății. Susține că nu avea cunoștință despre această situație, iar explicația lui H. A. a fost aceea că, fiind sancționat contravențional pentru încălcarea unor disp. ale OUG 195/2002 și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce o anumită perioadă, din teama de a nu-și pierde locul de muncă, i-a solicitat ajutorul lui Mînzățianu IC, fost angajat al societății. Consideră petenta că sancționarea sa este netemeinică întrucât nu a avut cunoștință despre suspendarea dreptului de a conduce al lui Holba A. și nici de faptul că fostul angajat Mînzățianu IC presta o activitate în folosul societății, aspect cu care petenta nu ar fi fost niciodată de acord.
De asemenea, susține petenta că procesul verbal contestat este nelegal întrucât fapta contravențională nu a fost comisă cu vinovăție. Totodată, au fost încălcate prevederile art. 16 pct. 7 din OG 2/2001, procesul verbal fiind încheiat în lipsa contravenientului, fără temei pentru aceasta și fără acordarea dreptului de a formula obiecțiuni. De asemenea, la încheierea procesului verbal nu a fost prezent nici un martor, deși este obligatoriu potrivit art. 19 al. 1 din OG 2/2001 față de încheierea procesului verbal în lipsă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și 2 martori. A depus la dosarul cauzei următoarele: procesul verbal contestat (f.8-9), proces verbal de control (f. 7), contract individual de muncă (f. 11), notă explicativă, registru salariați, .
Intimatul a formulat întâmpinare (f.23) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, petenta a fost sancționată pentru aceea că, la controlul efectuat la data de 12.02.2013 la autoutilitara_ aparținând . aflată în fața magazinului aparținând . din Bârlad s-a constatat faptul că aceasta era condusă de Mînzățianu I. C., persoană fără contract de muncă la . deoarece H. A., angajat ca șofer pentru a conduce această mașină, avea permisul suspendat. Urmare a acestui control, au fost înștiințate . și .. La data stabilită s-a prezentat doar reprezentatul . căruia i s-a adus la cunoștință situația de fapt. Întrucât Mînzățianu C. I. conducea autoutilitara aparținând . fără a avea încheiat contract individual de muncă, petenta a încălcat disp. art. 16 din Legea nr. 53/2013, fiind sancționată cf. art. 260 al. 1 lit. e din Legea 53/2003. Procesul verbal îndeplinește toate condițiile de fond și formă prevăzute de OG 2/2001. În ceea ce privește faptul că nu i s-a adus la cunoștință reprezentantului petentei dreptul de a face obiecțiuni, la data stabilită nu s-a prezentat nici un reprezentant al . ci doar al ..
În drept, intimatul a invocat prevederile OG 2/2001, Legii 53/2003 și ale Codului de procedură civilă.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat. (f. 27-28), proces verbal de control (f. 29), înștiințare (f.30,31), fișă de identificare (f. 32-34), adresă Poliția mun.V. (f.36).
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 45) prin care a arătat faptul că procesul verbal este întocmit în mod nelegal, contravenția fiind greșit încadrată în textul de lege. Astfel deși organul constatator a reținut ca temei art. 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, de fapt pretinsa contravenție trebuia încadrată la art. 260 al. 1 lit. f. Sub aspectul temeiniciei, a reiterat susținerile din plângere, susținând că societatea petentă nu se face vinovată de un fapt al angajatului H. A..
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, pentru petentă a încuviințat proba cu 2 martori, Mânzățianu I. C. și H. A...
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 30.04.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 lit.e din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii constând primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă. În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că la data de 12.02.2013, cu ocazia controlului efectuat de inspectori de muncă la punctul de lucru al . din loc. Bârlad. În fața magazinului se afla o autoutilitară cu numărul_ aparținând . din care se descărca carne în vederea comercializării în magazin. . Marfa era descărcată de către H. A. și Mânzățianu I. C.. Completând fișa de identificare, Mânzățianu I.C. a consemnat că îl ajuta la descărcat marfa pe H. A., fără a preciza dacă avea încheiat contract de muncă.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient întrucât reprezentantul legal al societății nu s-a aflat de față. De asemenea, procesul verbal nu a fost semnat de un martor întrucât agenții constatatori nu pot avea calitatea de martori.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
Critica petentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, constând în aceea că la momentul încheierii procesului verbal, întrucât acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului său, agentul constatator trebuia să facă mențiune despre aceasta, care să fie confirmată de cel puțin un martor, este neîntemeiată. Din analiza procesului verbal contestat reiese că într-adevăr acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei. Din mențiunea înscrisă în procesul verbal reiese că acesta nu a fost semnat de niciun martor întrucât la fața locului de aflau doar agenți constatatori care nu pot avea calitatea de martori.
Din economia art. 19 din OG 2/2001 reiese că rolul semnăturii martorului este acela de a atesta redactarea regulată a procesului verbal, și anume că procesul verbal a fost întocmit în prezența sa și că cel sancționat nu a fost de față ori nu a putut să semneze procesul verbal. Instanța apreciază că sancțiunea lipsei semnăturii martorului este cea a unei nulități virtuale, nefiind expres prevăzută de lege, ca în cazul lipsei mențiunilor înscrise la art. 17 din OG 2/2001, singurele cazuri de nulitate expresă. Ca atare, fiind vorba despre o nulitate virtuală, vătămarea produsă petentei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de aceasta. Totodată este necesar ca vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. Petenta nu contestat modul de întocmire a procesului verbal ci doar faptul că acesta a fost întocmit fără a purta semnătura unui martor.
Deși petenta invocă că nu a avut dreptul de a formula obiecțiuni, aceasta nu a indicat în concret ce obiecțiuni ar fi dorit să formuleze. Ca atare, instanța apreciază că nu există vătămare. Este excesivă și încalcă totodată principiul general al constatării și sancționării contravențiilor anularea procesului verbal încheiat în lipsa contravenientului pe considerentul că acesta nu a fost semnat de nici un martor atât timp cât însăși petenta recunoaște condițiile în care procesul verbal a fost încheiat. Chiar dacă procesul verbal contestat a fost întocmit la o dată ulterioară, după constatarea contravenției, la sediul agentului constatator, petentei nu i s-a produs nicio vătămare. Legea nu prevede obligativitatea agentului constatator de a întocmi procesul verbal pe loc, iar față de mențiunea înscrisă în procesul verbal potrivit căreia la fața locului nu se aflau alte persoane în afară de agenți constatatori, care să poată avea calitatea de martori, instanța apreciază că cerințele art. 19 sunt îndeplinite. Mai mult decât atât, procesul verbal de contravenție fiind un înscris autentic întocmit de un organ al statului, rezultă că mențiunile cuprinse în acesta privind constatări persoanele ale agentului constatator (referitoare la imposibilitatea identificării unei alte persoane care să poată avea calitatea de martor întrucât la fața locului erau doar agenți constatatori) nu poate fi combătută decât prin înscrierea în fals.
De asemenea, nici cea de-a doua condiție pentru anularea actului nu este îndeplinită – vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel. Eventualele obiecțiuni ale petentei puteau fi formulate și în fața instanței, față de natura contravenției reținute în sarcina sa, absența sau prezența unui martor neavând nicio influență pe tărâm probator. Oricum, chiar dacă ar fi fost prezent un martor la încheierea procesului verbal, acesta nu ar fi putut atesta nimic altceva decât lipsa contravenientului și motivul pentru care acesta lipsește.
De asemenea, este neîntemeiat motivul de nelegalitate privitor la încheierea actului constatator în lipsa reprezentantului contravenientei. Acesta a fost înștiințat cu privire de către agentul constatator însă la data fixată nu s-a prezentant reprezentantul legal al . ci reprezentantul .. Acesta nu putea avea calitatea de reprezenant al societății petente în sensul legii, atât timp cât reprezentantul după cum indică însăși petenta în cererea de chemare în judecată) este S. Ilenuța.
Totodată, motivul de nelegalitate privitor la greșita încadrare a faptei reținute în sarcina petentei, în art. 260 al. 1 lit. e în loc de lit. f este neîntemeiat. Art. 260 al. 1 lit. f este aplicabil pentru persoana depistată prestând muncă și nu pentru cel pentru care se prestează muncă. Însăși petenta a depus la dosar procesul verbal prin care Mînzățianu I. C. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 260 al. 1 lit. f, fiind sancționat contravențional. De asemenea, art. 260al. 1 lit. e nu se interpretează în sensul că se sancționează primirea la muncă a 2-5 persoane atât timp cât textul de lege este lipsit de echivoc și clar, stipulând că se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane, adică de la 1-5.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a contestat cele înscrise în procesul verbal. Astfel, susține petenta, ea nu a avut cunoștință despre activitatea prestată de Mânzățianu I. C. pentru societate. Acesta a condus mașina societății la solicitarea unui alt angajat, fără ca ea să își dea acordul și fără a fi înștiințată despre acest aspect.
Conform art. 1 din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție”. În ceea ce privește elementele constitutive ale unei contravenții acestea sunt, în esență, aceleași cu cele ale unei infracțiuni și anume obiect, subiect, latură subiectivă și latură obiectivă.
În ceea ce privește latura obiectivă, aceasta constă în acțiunea sau inacțiunea descrisă în norma de stabilire și sancționare a contravenției, urmarea pe care comportamentul ilicit o produce și în raportul de cauzalitate dintre aceste două elemente. Pentru a reține existența unei fapte contravenționale este așadar necesară existența unui comportament ilicit care să aparțină contravenientului. Dacă acțiunea/inacțiunea reținută în sarcina sa nu îi aparține, răspunderea contravențională este exclusă.
În cauza de față, deși în sarcina petentei a fost reținută comiterea contravenției prevăzute la art. 260 al. 1 lit. e din Codul muncii, care are ca element material al laturii obiective „primirea la muncă” a unei persoane fără a încheia contract individual de muncă, din analiza probatoriului administrat în cauză, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei contravenții sub aspectul laturii obiective.
Din declarația martorului H. A., angajat al petentei la momentul constatării faptei, reiese că la inițiativa sa, ca urmare a faptului că a rămas fără permis și de teama de a nu fi dat afară, i-a solicitat ui Mânzățianu I. C., o cunoștință de-a sa, să conducă mașina aparținând petentei până la recuperarea permisului de conducere. Societatea petentă nu a avut cunoștință despre acest fapt al prepusului său, aspect care reiese din coroborarea declarației acestui martor cu cea a martorului Mânzățianu I.. Acesta a confirmat că H. A. a fost cel care ia cerut să îl ajute și nu a discutat cu reprezentanții petentei în vederea angajării. Mai mult decât atât, acesta a declarat chiar că nu a intenționat să se angajeze la societatea petentă, banii pentru ajutorul acordat urmând să îi primească de la H. A.. De asemenea, chiar agentul constatator, în cuprinsul procesului verbal atacat reține că Mânzățianu I. a fost găsit descărcând marfă din mașina petentei întrucât șoferul, H. A., care avea permisul suspendat, îi ceruse ajutorul. Din situația de fapt reținută de agentul constatator nu reiese că petenta a avut cunoștință despre faptul că o persoană presta activitate pentru ea fără a avea încheiat contract individual de muncă. De altfel, din cuprinsul fișei de identificare a lui Mânzățianu I. (care se coroborează cu declarația acestuia dată în fața instanței) reiese că acesta îl ajuta la descărcarea mărfii pe H. A., fără a avea reprezentarea că ar fi angajat sau că ar presta vreun alt tip de activitate pentru petentă.
Simplul fapt că Mânzățianu I. C. a fost găsit la punctul de lucru aparținând petentei, prestând o activitate î folosul acesteia, fără ca acest aspect să denote, din coroborarea cu alte mijloace de probă, că petenta a acceptat că îl primească pe martor la muncă fără a-i încheia contract individual de muncă, nu este suficient pentru a reține în sarcina petentei comiterea faptei contravenționale, instanța reținând lipsa unei acțiuni ilicite din partea petentei, care nu a „primit la muncă” în sensul normei reținute ca temei legal nicio persoană.
Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, instanța constată că prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat a fost răsturnată, petenta reușind să facă proba contrară și anume că nu a primit nicio persoană la muncă fără a încheia contract individual de muncă. Ca atare, instanța va admite plângerea contravențională și va dispune exonerarea petentei de la suportarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de_ de lei aplicată prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, acesta nu a făcut dovada efectuării unor atare cheltuieli. De asemenea, la momentul introducerii plângerii contravenționale, aceasta era scutită de la plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., CUI_, J_, cu sediul în ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V., cu sediul în mun. V., .. 274, jud. V..
Dispune anularea procesului verbal atacat . nr._/30.04.2013.
Exonerează petenta de la plata amenzii în suma de_ de lei.
Respinge cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/17 Decembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2180/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1694/2013.... → |
|---|
