Plângere contravenţională. Sentința nr. 2848/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2848/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 3836/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2848/2013
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul P. I. domiciliat . jud. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V. cu sediul în V. .. 1 jud. V. având ca obiect plângere contravențională PV . NR_/24 07 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul P. I. personal și martorii G. M. și E. D. V. lipsă fiind intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., și martorul M. N. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- cauza se află la administrare probatoriu;
- la dosar s-a depus procesul verbal de neîndeplinire a mandatului de aducere emis pentru martorul M. N. N.;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimatul I. Județean de Poliție V..
Se audiază martorii G. M. și E. D. V. sub prestare de jurământ declarațiile acestora fiind consemnate în proces verbal și atașate la dosarul cauzei.
Față de lipsa martorului M. N. N. instanța în temeiul art. 313 alin. 1 cod procedură civilă procedează la judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța în temeiul art. 392 cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților prezente.
Având cuvântul pe fondul cauzei, petentul solicită instanței să-i fie permisă încuviințarea probei testimoniale cu doi martori.
Instanța deliberând respinge cererea de încuviințare a probei testimoniale solicitată de petentul P. I..
Petentul P. I. solicită pa baza certificatului medico – legal depus la dosar anularea procesului verbal..
Instanța în temeiul art. 394 cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 08.08.2013, petentul P. I., a cerut, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/24.07.2013 întocmit de intimat.
În motivare, petentul a arătat că cele arătate în procesul verbal nu corespund realității. La data de 19.07.2013 a mers la o parcelă de pământ de la marginea satului, pe care se afla iarbă. Ajungând acolo a văzut că a trecut un tractor care i-a culcat iarba la pământ. L-a întrebat pe tractorist de ce îi strică iarba. În timp ce stătea de vorbă cu tractoristul, a venit spre el numitul M. G., cu o furcă și l-a lovit. Susține petentul că acesta a venit fără să îl vadă și l-a lovit, deși se aflau pe terenul său. Împreună cu tractoristul a continuat să îl sfideze și să strice iarba. Ulterior, petentul a chemat ambulanța întrucât se simțea foarte rău ca urmare a loviturii primite. Susține petentul că polițistul la chemat la sediul Poliției unde i-a adus la cunoștință că îl va sancționa cu 500 de lei, fără să îi ceară nicio explicație. Consideră petentul că a ajuns din victimă infractor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001, Constituția României, art. 6 din CEDO.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei:procesul verbal contestat, practică juridică (f. 7-9-), bilet de trimitere (f. 9), certificat medico-legal (f. 10).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.13) prin care a cerut respingerea plângerii contravenționale.
Întâmpinarea nu a fost motivată în fapt însă intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori. A depus la dosar: procesul verbal contestat (f. 16) adresa nr._/26.07.2013 (f.18), raportul agentului constatator (f.19), petiția numitului G. M. (f.20), declarația numitului G. M. (f.21-22), declarație E. D. V. (f.2324), declarație M. N. N. (f25-26), declarația petentului (f.27-29), proces verbal (f.30).
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f.33) prin care a arătat că fapta este una penală și nu contravențională. Consideră că declarațiile martorilor sunt false și poate dovedi acest lucru cu certificatul medico legal . A mai precizat petentul că a depus plângere la P. deoarece consideră că fapta reprezintă infracțiune..
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri. Pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu 3 martori, indicați în întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/24.07.2013 întocmit intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4 al. 1 lit. a din același act normativ constând în săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 19.07.2013 în ., în timp ce se afla pe drumul public din . i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului G. M..
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 08.08.2013 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției (24.07.2013), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petentul a contestat situația de fapt reținută prin procesul verbal. Acesta a susținut că de fapt G. M. a fost cel care l-a atacat și l-a lovit cu o furcă în cap, deși E. D., care a trecut cu tractorul pe ternul său, i-a călcat iarba.
Contravenția reținută în sarcina petentului atrage aplicabilitatea art.6 CEDO în latura sa penală, constituind o acuzație în materie penală, conform criteriilor stabilite în jurisprudența CEDO și anume: norma legală pretins încălcată se adresează tuturor cetățenilor, având caracter general. De asemenea, sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională nu are scop reperator ci de prevenire și pedepsire.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Într-adevăr, petentul a depus la dosar un bilet de trimitere pe numele său și un certificat medico-legal (f.10) în care se precizează că la data de 19.07.2013 prezenta, cf. fișei UPU, urmele unei agresiuni. Cu toate aceste, prin ea însăși, această probă nu este de natură a combate prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază procesul verbal. Totodată, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă aceeași situație de fapt cu cea reținută în procesul verbal. Astfel, martorul G. M. a arătat că petentul a fost ce care l-a jignit în momentul în care i-a spus acestuia că nu este adevărat că E. D. i-ar fi călcat iarba. Această declarație se coroborează cu cea a martorului E. D. V. care a declarat că într-adevăr a trecut cu tractorul pe terenul petentului dar i-a spus acestuia că nu știa că nu poate și nu va mai trece altădată. Între timp a venit martorul G. M. care a fost înjurat de petent. Acesta a mai precizat că petentul și G. M. nu s-au bătut și nici nu s-au îmbrâncit.
Ca atare, prin probele administrate, petentul nu a dovedit o altă situație de fapt, din mijloacele de probă administrate în cauză reieșind că între el și martorul G. M. a avut loc un conflict spontan generat de trecerea martorului E. D. V. cu tractorul pe terenul petentului. Ca urmare a stării conflictuale, petentul i-a adresat martorului G. M. cuvinte jignitoare. Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul verbal este întocmit în mod temeinic.
Sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța reține că aceasta este disproporționată și nejustificată. Art. 5 al. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Conform art. 21 al. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție”. Aplicând aceste criterii legale la situația de fapt, instanța apreciază că amenda în cuantum de 500 de lei aplicată petentului este prea mare.
Scopul sancționării petentului poate fi atins și printr-o sancțiune mai blândă, și anume cea a avertismentului. Fapta în sine prezintă un grad redus de pericol social. Este adevărat că petentul i-a adresat cuvinte jignitoare numitului G. M. însă locul în care s-a petrecut fapta, și anume unul izolat, cât și numărul redus al persoanelor care au asistat la aceasta denotă un grad redus de pericol social. Demnitatea și onoarea numitului G. M. nu a fost într-atât lezată încât să justifice sancționarea petentului cu o amendă în cuantum de 500 de lei, cu atât mai mult cu cât fapta s-a petrecut pe terenul petentului, care la rândul său era indignat de comportamentul martorului E. D. V. care a trecut cu tractorul pe acolo. Desigur, deși acest aspect nu îl exonerează pe petentul P. I. de răspunderea contravențională însă instanța apreciază că este o circumstanță personală de atenuare a răspunderii contravenționale, care trebuie avută în vedere pentru justa dozare a sancțiunii aplicate. Atenționarea petentului ca pe viitor să adopte o conduită în conformitate cu legea, în sensul de a nu mai folosi cuvinte și expresii jignitoare, se poate realiza prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal . nr._/24.07.2013 este temeinic și legal insă, sub aspectul sancțiunii aplicate, urmează a admite în parte plângerea petentului, în sensul înlocuirii sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. I., CNP_, cu domiciliul în ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V. împotriva p.v. de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.07.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 500 de lei cu cea a avertismentului.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/18 Decembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1456/2013.... | Cereri. Sentința nr. 2421/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
