Anulare act. Sentința nr. 960/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 960/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 5886/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 960/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S. D. G. domiciliat în ..V., reclamant S. P. domiciliată în Bârlad, . nr.2, ., jud.V. și pe pârât . cu sediul în București, Șo00seaua P. nr.42, sector 2, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: - pârât - . și apărătorul acesteia av. A O. pentru care substituie av.C.F., lipsă fiind - reclamant - S. D. G. și - reclamant - S. P. pentru care răspunde av.B.Stratica.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 07.04.2014 au fost înregistrate precizările formulate de reclamantă, la data de 08.04.2014 a fost înregistrată cererea apărătorului av.A.O. prin care a depus împuternicirea de substituire pentru av.C.F..
Instanța înmînează reclamanților prin apărător precizări.
Instanța acordă cuvîntul pe cele două excepții invocate de pîrît.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Apărătoarea pîrîtei susține excepțiile invocate susține excepția invocată.
Apărătoarea reclamantei solicită respingerea excepției pentru motivele invocate în Întîmpinare.
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant.
Apărătoarea pîrîtei susține excepția arătînd că contractul de asistență juridică trebuia să fie anterior formulării cererii și trebuia să facă dovada existenței contractului.
Apărătoarea reclamanților arată că excepția nu este admisibilă. În delegația depusă la dosar și contractul încheiat, are mandat de redactare și semnare. A depus la dosar copie conformă cu originalul. La momentul introducerii acțiunii exista mandat valabil.
Cu privire la excepția inadmisibilității.
Apărătoarea pîrîtei, susține excepția arătînd că nu respectă condițiile de mediere. Avea obligația informării pîrîtului asupra existenței posibilității procedurii medierii. Solicită admitere excepției.
Apărătoarea reclamanților arată că excepția este neîntemeiată. Reclamanții consideră că nu există cale de mediere. Certificatul trebuie pus la dispoziția instanței de partea interesată . Solicită respingerea în temeiul art.60 ind.1 din Lg.182/2006. Solicită de asemenea un termen în vederea efectuării procedurii medierii.
Apărătoarea pîrîtei se opune termenului solicitat, motivat de faptul că la momentul lipsei părților se eliberează un certificat, iar la momentul prezentei părților se eliberează un proces verbal.
Instanța consideră acoperită procedura de citare cu reclamantul S. D. G. prin prezența apărătorului ales.
Instanța respinge cererea de amînare formulată de apărătoarea reclamanților, avînd în vedere că motivele invocate sunt din culpa lor a reclamanților.
Instanța rămîne în pronunțare pe excepțiile invocate.
INSTANȚA
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a dat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 11.12.2013 sub număr de dosar_, repartizat în mod aleatoriu completului C. civil 2, reclamanții S. D. G. și S. P. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând:
- să se constate ca fiind abuzive și nule absolut clauzele prevăzute de art. 5 din convenția de credit nr._/16.08.2007 astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr. 2/30.03.2012 art.3 referitoare la comisionul de risc redenumit comision de administrare;
- restituirea sumei de 5518,08 CHF ( franci elvețieni), reprezentând comisionul de risc încasat nelegal începând cu data de 25.09.2007, la zi;
- pârâta să fie obligată la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului;
- să se dispună continuarea convenției de credit menționate cu excluderea clauzei privind comisionul de risc;
- pârâtă să fie obligată la punerea la dispoziție a unui grafic de rambursare detaliat;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamanții au susținut că a încheiat cu pârâta convenția de credit nr._ structurată în două secțiuni, condiții generale și condiții speciale. Potrivit clauzelor pe care le consideră abuzive, pentru punerea la dispoziție a creditului împrumutații datorează băncii un comision de risc redenumit prin actul adițional comision de administrare de 1,5% aplicat la soldul creditului care se plătește lunar pe durata creditului în scopul acoperirii riscurilor asumate de către banca prin punerea la dispoziția împrumutătorilor. De asemenea, în cazul creșterii costurilor băncii legate de acordarea sau punerea la dispoziție a oricărui credit sau reducerea cuantumului oricărei sume primite sau oricărei creanțe a băncii, împrumutatul va fi acela care va suporta sumele suplimentare. Au arătat că în ceea ce privește comisionul de risc acesta a fost aplicat fără să se arate în funcție de ce a fost stabilit, de ce s-a impus aplicarea lui din moment ce exista o garanție reală imobiliară conform contractului atașat, cum a fost el negociat, de ce comisionul este neramburasbil, nerestituibil la finalul creditului în situația neproducerii riscului sau dacă se poate restitui numai în anumite situații. Susțin că, prin această clauză care, datorită modului în care este formulată și percepută, fără nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, s-a urmărit perceperea voalată a unui comision. Nicăieri în convenția părților, acest comision nu este definit, în sensul de a se preciza ce fel de riscuri este menit să acopere în condițiile în care pârâta și-a luat garanții imobiliare conform pct. 7 din condițiile speciale, iar reclamanții plătesc și o poliță de asigurare pentru imobil cesionată pârâtei menită să acopere toate riscurile legate de imobilul luat în garanție. Arată că raporturile intră sub incidența Legii 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori. Legea interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Clauza al cărui caracter abuziv îl invocă are ca obiect stabilirea unui comision, un element component la creditului, ceea ace aparent ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din lege. Textul nu exclude automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea prețului cu serviciile sau produsele oferite în schimb, precum și la necesitate ca această clauză să fie exprimată clar și inteligibil. Susține că, comisionul de risc, redenumit de administrare se percepe de pârâtă pentru punerea la dispoziție a creditului adică exact la fel ca dobânda curentă, tot pentru creditul acordat. Nici o altă prevedere contractuală nu oferă informații cu privire la destinația și justificarea acestui comision. Astfel, pentru același serviciu respectiv acordarea creditului se percep două costuri, fără ca distincția dintre ele să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Conform acelorași texte coroborare cu prevederile din Anexa Legii 193/2000 cuprinzând cauzele considerate abuzive, se interzice comercianților stipularea clauzelor abuzive în contracte care nefiind negociate direct cu consumatorul creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților clauza nenegociată fiind de asemenea definite de lege. Susțin reclamanții că, clauzele menționate în petitul acțiunii fiind clauze contractuale neclare, nenegociate, contradictorii și interpretabile, iar consecința evidentă a aplicării acestora este generarea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii 193/2000.
B. Apărările formulate
Pârâta a formulat întâmpinare (fila 99), prin care a invocat excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile impusă prin dispozițiile art. 60 indice 1 din Legea 192/2006.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, a arătat că prin OUG 50/2010 s-a restrâns categoria de comisioane ce pot fi percepute în legătură cu acordarea unui credit. Această restrângere nu este aplicabilă convenției încheiată cu reclamanții. Aceștia invocă dispozițiile Legii 193/2000 preexistentă încheierii de către dânșii a convențiilor de creditare, dar neinvocată până la momentul semnalului dat de OUG 50/2010. Reclamanții sunt consumatori avizați de credite, nu persoane vulnerabile, lipsite de experiența necesară pentru a înțelege și discuta pe poziții de egalitate cu un profesionist condițiile contractuale referitoare la costurile unui credit Împrumutații au dezvoltat relații financiare atât cu ea cât și cu ale entități bancare, precum BRD. Convenția de credit încheiată de reclamanți are ca obiect accesarea de către reclamanți a unui credit consistent-70600CHF cu destinația refinanțării a tocmai creditelor anterioare aceste de la aceeași unitate bancară, cât și de la BRD, precum și destinația acoperirii de cheltuieli persoane curente. Opțiune a încheierii sale are la bază oferta de cost total (D. ce reflectă și comisionul de risc, avansată de către pârâtă cost menționat în clar la pct. 3 lit. e din condiții speciale și anume D. – 6,35 % pe an. Și care este incomparabil mai mic și numai față de rata dobânzii de 13,90 % pe an suportată de relația cu BRD. Ulterior încheierii sale, convenția de credit a suferit o redefinire a drepturilor și obligațiilor conținut al acesteia prin Adiționarea tacită la 20.09.2012 în temeiul mecanismului juridic instituit de norma art. 95 combinată cu cea a art. 40 alin. 1 teza I din OUG 50/2010 prilej cu care a fost implementat algoritmul de calcul al ratei dobânzii în formula, marjă fixă a băncii+ LIBOR CHF la 3 luni, iar calculul efectiv al dobânzii s-a relaționat prin raportare la un an de 360 zile și la lună de 30 de zile ceea ce a condus la scăderea costului total de 6,35% la 6,22 % pe an. Comisionul de risc a translat în comision de administrare din perspectiva riscurilor legate de credit. Prin Adițională amiabilă la data de 30.02.2012 durata de restituire a creditului a fost majorată de la 300 la 336 luni, a fost acordată perioada de grație la restituirea principalului cât și restituirea dobânzii, iar comisionul de administrare a fost abrogat, creditul rămânând caracterizat de un singur cost și anume cel cu dobânda curentă a cărei rată a fost stabilită la 5,9984 %+LIBOR CHF la 3 luni. Împrumutații nu au respectat graficul de rambursare a încetând plățile începând cu 18.03.2013, astfel că la data de 26.08.2013 a fost declarată scadența anticipată a creditului aflat în sold. Cererea reclamanților are ca obiect solicitarea intervenției instanței asupra prețului contractual. Arată că în materia achiziționării de produse financiare precum creditele furnizate de entitățile bancare prețul creditului este reprezentat de costul total la creditului. Expresia procentuală a costului total al creditului se reflectă în dobânda anuală efectivă –D., indicator ce permite consumatorilor compararea de produse financiare de pe piață. Normele Legii 193/2000 edictează asupra unei excepții de la principiul forței obligatorii a contractelor respectiv de la principiul libertății economice și nu privesc decât în condiții extrem limitative prețul contractului și anume numai atunci când acest preț nu poate fi decelat la momentul încheierii convenției. A. de reglementare a acestei legi nu privește prețul contractual ce se supune legii concurenței, neputând fi asociată ideea e abuziv caracterul prețului de a fi adecvat bunurilor și serviciilor pe care furnizorii le procură consumatorilor. Proprietatea clauzelor privitoare la prețul contractual de a fi clare și inteligibile are drept criteriu de evaluare măsura în care acestea oferă consumatorului posibilitatea de a decela respectivul preț la momentul încheierii convenției. Arată că convenția de credit este un contract comutativ și nu aleatoriu. Părțile cunosc încă de la momentul încheierii convenției întinderea drepturilor și obligațiilor generate de aceasta, iar găsirea de către creditor de mecanisme care să îndepărteze posibila afectare a întinderii drepturilor sale previzualizate nu are nimic ilegitim. În materia stabilirii structurii de costuri a creditului entitățile bancare trebuie să țină cont de reglementările ce le sunt aplicabile prin legislației. Natura sancțiunii juridice instituite prin dispoziția art. 6 din Legea 193/2000 nu este cea preconizată de reclamanți și nume nulitatea absolută ci echivalentul anulabilității. Legea operează cu o instituție aparte de ce a nulității actului juridic și anume cu cea a reputării ca nescrise a clauzelor constate ca fiind abuzive, o sancțiune suis generis ca natură juridică, congruentă anulabilității. Pârâta a apreciat că acțiunea se impune a fi respinsă întrucât dreptul material la acțiune în solicitarea ca abuzivă a clauzei înscrise la pct. 5 lit. a din convenția încheiată la data de 16.08.2007 s-a prescris la data de 16.08.2010, iar dreptul material la acțiune în solicitarea restituirii de către pârâtă a sumei încasată cu titlu de comision de risc s-a prescris o dată cu prescrierea dreptului material la acțiunea în constatarea caracterul abuziv a clauzei care genera obligația de plată a comisionului. Susține că din perspectiva art. 7 din art. 7 din Legea 193/2000 eventuala constatare ca abuzivă a unei clauze dă dreptul consumatorului la despăgubiri. Astfel, cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata sumei este prescriptibilă astfel că dreptul material la acțiune s-a prescris cu privire la sume achitate cu mai mult de 3 ani anterior promovării acesteia. A mai susținut că susținerile reclamanților că, în cauză perceperea comisionului de risc ar fi îndeplinit criteriile pentru a fi considerată abuzivă sunt netemeinice.
C. Răspuns la întâmpinare
Reclamanta a depus la dosar, răspuns la întâmpinare (fila 126), prin care apreciat că susținerile pârâtei nu sunt întemeiate.
Arată că instanța nu i-a pus în vedere să parcurgă procedura medierii. Susțin că nu sunt consumatori avizați de credite, sunt persoane vulnerabile. Acțiunea în restituirea sumei de 5.518,08 CHF vizează perioada 25.09.2++7 până în martie 2013. Arată că reclamantă o perioadă anterioară lunii decembrie 2013. În ceea ce privește dreptul material la acțiune arată că acesta nu este prescris. Dreptul la acțiune nu s-a născut la momentul plății, ci odată cu constatarea ca abuzivă a clauzei și care deschide calea spre recuperarea sumelor plătite
- Precizări
La data de 07.04.2014, pârâta a depus la dosar precizări, prin care arată că susține în continuare excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea de către reclamanți a procedurii prealabile impuse prin dispozițiile art. 60 indice din Legea 192/2006. Procedura prealabilă constă în invitarea părților la ședința de informare, iar nu doar a reclamanților. Procesele verbale înfățișate de reclamanți sunt semnate în numele reclamanților de către una și aceeași persoană, iar nu de fiecare reclamant.
Pârâta a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii reclamanților și excepția lipsei dovezii calității de reprezentat al avocatului. Arată că formularul cererii introductive poartă o singură semnătură care, în nici un caz, nu este a vreunuia dintre reclamanți, situație decelabilă din comparare semnăturii cu cele efectuate de către reclamanții împrumutați pe fiecare pagină a convenției de credit și a actului adițional la acesta
E. Probe
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
F.Aspecte procesuale
La termenul din data de 08.04.2014, instanța a pus în discuție excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția inadmisibilității și a rămas în pronunțare asupra acestora.
II. În fapt:
După analizarea înscrisurilor din dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16.08.2007, între reclamanții S. D. G. și S. P. și pârâta . a fost încheiată Convenția de credit nr._ din data de 16.08.2007, prin care reclamanții au beneficiat de un împrumut de 70. 600 CHF pentru o durată de 300 luni de la data încheierii convenției. Ulterior, la data de 30.03.2012, părțile au încheiat Actul adițional nr. 2 /30.03.2012 la Convenția de credit nr._/16.08.2007.
Reclamanții au învestit instanța la data de 11.12.2013 cu o acțiune prin care solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei din art. 5 din Convenția de credit nr._ din data de 16.08.2007, astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr. 2 din data de 30.03.2013, restituirea sumei de 5518,08 CHF reprezentând comisionul de risc, plata dobânzii legale aferente acestei sume, continuarea convenției de credit menționate prin excluderea clauzei și obligarea pârâtei să-i pună la dispoziție un alt grafic de rambursare detaliat.
Reclamanții au depus la dosar procesele verbale de informare privind avantajele medierii încheiate la data de 03.03.2014 la Cabinet individual de avocatură Avocat H. A..
Prin rezoluția judecătorului din data de 12.03.2014 s-a pus în vedere reclamanților ca până la termenul din data de 08.04.2014 să facă dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii, cu citarea pârâtei.
La termenul din data de 08.04.2014, reclamanții, prin apărător nu au efectuat procedura privind ședința de informare privind avantajele medierii, la care să fie citată și pârâta.
La același termen de judecată, apărătorul reclamanților, Av- Stratica, a precizat că a semnat cererea de chemare în judecată, depunând împuternicirea avocațială ./IMP nr._/2014 din care rezultă că încheierea contractului de asistență juridică între reclamanți și avocat nr._ din data de 02.12.2013 pentru asistare, reprezentare, redactarea cererii și solicitare relații
III. În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată
În drept, potrivit art. 194 lit. f C.proc. civ. cererea de chemare în judecată va cuprinde semnătura părților.
Art. 80 C.proc. civ., stabilește că părțile pot să-și exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentat.
În raport de dispozițiile legale mai sus invocate, întrucât cererea de chemare în judecată este semnată de avocatul ales al reclamanților care este împuternicit prin contractul de asistență juridică nr._ din data de 02.12.2013 pentru asistare, reprezentare, redactarea cererii și solicitare relații, instanța apreciază că excepția nulității cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, motiv pentru care instanța urmează să o respingă.
IV. În ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant
Potrivit art. 82 C.proc. civ. când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentat a celui care a acționat în numele părții, va da în termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă aceasta nu se acoperă, cererea va fi anulată.
Față de faptul că, la primul termen de judecată reclamanții au făcut dovada calității de reprezentat a Avocatului Stratica B., prin împuternicirea avocațială ./IMP nr._/2014, instanța urmează să respingă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant ca neîntemeiată.
- În ceea ce privește excepția inadmisibilității
1. În drept: Potrivit art. 2 din Legea 192//2006 dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege ( alin. 1). Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței(1^1).
Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f). (1^2).
În conformitate cu dispozițiile art. 43 Părțile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părți, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părți invitația scrisă, în vederea informării și acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitația se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părți.
Art. 60^1, stabilește că, În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;
2. Soluția adoptată
Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută în scopul soluționării excepției inadmisibilității instanța apreciază întemeiată excepția, soluție care se întemeiază pe următoarele considerente:
Așa cum rezultă din coroborarea textelor de lege mai sus invocate, procedura prelabilă de informare a părților privind avantajele medierii presupune invitarea ambelor părți la ședința de informare, înainte de declanșarea procesului sau la solicitarea instanței de judecată, în termenul acordat.
Tot astfel, Ghidul pentru organizarea și desfășurarea ședinței de informare privind mediere, adoptată de Consiliul de mediere în ședința din data de 26.01.2013, stabilește că informarea obligatorie se realizează de mediator pentru toate părțile implicate în conflict, în întâlniri comune sau individuale, în funcție de opțiunea părților și de decizia mediatorului. În cazul informării părților, mediatorul este obligat să respecte termenul de maximum 15 zile consacrat de art. 60 indice 2 din Legea 192/2006 modificată prin Legea 115/2012 modificată și prin OUG 90/2012 (…). În cazul în care părțile invitate nu confirmă participarea, refuză participarea în scris sau dacă au acceptat participarea dar nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, mediatorul va elibera un proces-verbal în care va consemna situația specifică acelui caz.
În cauza de față, reclamanții nu au procedat la efectuarea ședinței de informare privind avantajele medierii, conform dispozițiilor legale, cu invitarea și a celeilalte părți, nici înainte de data introducerii acțiunii și nici la solicitarea instanței de judecată.
Procedura urmată de reclamanți și consemnată în procesele verbale depuse la dosar din data de 03.03.2014 este formală și nu respectă principiul informării consacrat de legislație ca fiind o obligație legală pentru părți.
În aceste condiții, instanța apreciază că îndeplinirea formală de către reclamanți a procedurii privind informarea privind avantajele medierii, echivalează cu neîndeplinirea obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, motiv pentru care instanța urmează să admită excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii reclamanților, invocată de pârâtă, prin precizările depuse la dosar, ca neîntemeiată .
2. Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de pârâtă, prin precizările depuse la dosar, ca neîntemeiată.
3. Admite excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanții S. D. G. și S. P., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
4. Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. D. G. CNP:_ domiciliat în Roșiești, . și S. P. CNP:_ domiciliată în Bârlad, ., nr. 2, .,jud. V. în contradictoriu cu pârâta . înregistrată în ORC cu nr. J_, având C. RO_ cu sediul în București, Șoseaua P., nr.42, . 2, ca inadmisibilă.
5. Numai cu drept de apel în teren de 30 de zile de la comunicare, conform art. 468 C.proc. civ.
6. Pronunțată în ședința publică din data de 08.04.2014.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, C. M. |
Red. B.G.
Tehnored. C.M. 23 Aprilie 2014/ 5 ex.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2216/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3165/2014. Judecătoria... → |
|---|
