Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr. 3091/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3091/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 5264/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă nr. 3091/2014
Ședința publică din data de 04 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier D. E.
Pe rol soluționarea acțiunii precizate pentru ridicare (demolare) construcții edificate pe drumul public al satului Lupești, formulată de reclamantul primarul comunei Mălușteni, jud. V., împotriva pârâtului C. V. (CNP-_), domiciliat în G., ., ., cu reședința în satul Lupești, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intervenienta în nume propriu C. P. personal și asistat de avocat B. D. legitimat cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 46 din dosarul instanței, lipsă fiind reclamantul primarul comunei Mălușteni, lipsind intervenientul în nume propriu C. C. – răspunde pentru acesta avocat B. D., lipsind pârâtul C. V. răspunde pentru acesta avocat S. M., legitimată cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 124 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință au fost verificate actele și lucrările dosarului de președintele de complet, după care:
Interogați de instanță, apărătorii părților, având cuvântul fiecare, precizează că reclamant în cauza de față este primarul comunei Mălușteni.
Instanța pune în discuție Răspunsul la obiecțiuni comunicat de expert M. M., la filele 134-160 din dosar, vol II.
Av. B. D. arată că intervenienții C. C. și C. P. au obiecțiuni și împotriva ultimului supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, întocmit de expert M. M., apreciind că expertul nu a răspuns la obiecțiunile pe care intervenienții le-au formulat inițial.
Consideră că, răspunsul expertului la obiectivul nr. 5 încuviințat de instanță, este incomplet, având în vedere că, deși a explicat faptul că în cuprinsul raportului de expertiză topografică expertul a stabilit linia de hotar în două variante , respectiv în prima variantă s-a stabilit linia de hotar cu ajutorul semnelor vechi de hotar ce au fost găsite în teren de-a lungul liniei actuale, constând în arbori cu o vechime de până la 25 de ani, stâlp beton, iar în a doua variantă s-a stabilit linia de hotar cu ajutorul planului cadastral din 1988 la scara de 1/2000, dl. expert M. M. și-a fundamentat concluziile cu privire la obiectivul nr. 5 raportându-se doar la a doua variantă de grănițuire ce a avut în vedere planul cadastral.
De asemenea, expertul în construcții nu a răspuns concret la ce distanță este edificată construcția nouă efectuată de pârât față de linia actuală de hotar, stabilită pe baza semnelor de hotar, nu a precizat ce parte din construcția pârâtului ar trebui demolată pentru a se putea intra în legalitate și nu a întocmit o schiță cu partea din construcție ce ar trebui demolată dacă s-ar lua în calcul linia de hotar actuală stabilită pe semnele vechi de hotar.
Depune la dosar obiecțiuni formulate în scris, cu duplicat pentru comunicare, solicitând ca expertul să răspundă la aceste noi obiecțiuni.
Instanța înmânează apărătorului pârâtului un exemplar al obiecțiunilor și acordă cuvântul cu privire la acestea.
Av. S. M., având cuvântul, solicită respingerea obiecțiunilor formulate de intervenienți la ultimul supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, întocmit de expert M. M., apreciind că expertul a răspuns obiectivelor încuviințate de instanță, intervenienții contestând a doua variantă de stabilire a liniei de hotar, la care s-a avut în vedere planul cadastral din 1988, deoarece această variantă nu este convenabilă lor.
Consideră că actul principal ce trebuie avut în vedere la stabilirea liniei de hotar în cauza de față este planul cadastral din 1988, acesta fiind un act oficial de necontestat emis de OCPI, cealaltă variantă de stabilire a liniei de hotar fiind făcută de expert la insistențele intervenienților.
Depune la dosar autorizație de construire nr. 1/11.06.2014 eliberată de Primăria . fiind comunicat apărătorului intervenienților.
Instanța constată că, împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții, intervenienții au formulat obiecțiuni, obiecțiuni ce au fost depuse la fila 128, vol. II dosar și la care instanța apreciază că s-a răspuns obiectivelor stabilite de instanță și de părți, prin cele două rapoarte de expertiză tehnică judiciară, topografică și în construcții și prin suplimentele la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, astfel încât nu mai dispune comunicarea noilor obiecțiuni formulate de intervenienți la ultimul supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, către expert M. M..
Interogate de instanță, părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, după care președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ. și acordă cuvântul părților :
1. Cu privire la cererea precizată, prin care reclamantul primarul comunei Mălușteni, a solicitat să se dispună demolarea construcției edificată de pârâtul C. V., amplasată pe drumul public al satului Lupești, ..
Av. S. M., având cuvântul pentru pârât, solicită respingerea cererii precizate prin care reclamantul primarul comunei Mălușteni a solicitat să se dispună demolarea construcției edificată de pârâtul C. V..
Arată că inițial reclamantul a formulat acțiune, prin care a solicitat ca pârâtul Cotârla V. să demoleze construcțiile ridicate fără autorizație la casa părinților săi în conformitate cu art. 32 alin. 1 ,lit b din lg. 50/1991. Ulterior, după ce se depun înscrisuri, reclamantul face precizări la acțiunea inițială, la fila 40, solicitând demolarea numai a doi pereți de la casă deoarece pârâtul ar fi ocupat teren din drumul public, iar la fila 45 a dosarului reclamantul face noi precizări la acțiune solicitând demolarea lucrărilor la peretele din partea de vest și la peretele din partea de nord a casei pârâtului Cotârla V..
Acest imobil, unde în prezent se află rolul lui Cotârla V., a fost proprietatea părinților acestuia și, în prezent, pentru acest teren nu există un act de proprietate, existând doar un pretitlu de proprietate, aflat la dosarul cauzei, conform căruia pârâtul deține o suprafață de 2708 mp, iar în Registrul Cadastral pârâtul apare cu aceeași suprafață de 2708 mp.
Consideră că reclamantul ar fi trebuit să demonstreze, fără putință de tăgadă, că s-a ridicat o construcție nouă pentru care nu există autorizație și faptul că această construcție nu are amplasamentul din testamentul care ar fi trebuit să însoțească o autorizație de construcție, însă din probatoriul administrat în cauză nu rezultă această situațien ci rezultă faptul că pârâtul C. V. a făcut lucrări de sporire a confortului acestei locuințe, de consolidare a pereților și că, a făcut doar o extindere a pereților dinspre intervenienții C. și o extindere a pereților dinspre drumul public.
Solicită a se observa că la dosar a fost depusă o autorizație de construcție eliberată pârâtului în vara acestui an, în luna iunie, chiar de reclamant, prin care acesta îi autorizează reparațiile la acest imobil.
De asemenea, solicită a se avea în vedere poziția reclamantului care nu s-a prezentat la niciun termen în cauza de față, reclamantul nu a plătit onorariile pentru expertizele efectuate în cauză, acestea fiind suportate de pârât și intervenienți, și faptul că nu s-a prezentat nici măcar la acest termen la dezbaterile pe fond.
Cu privire la identificarea terenului ocupat de construcții așa cum susține reclamantul, solicită a se avea în vedere că nu există un plan parcelar, acesta nu se regăsește în evidențele Primăriei . urbanistic al zonei și planul de sistematizare al domeniului public din zonă nu dau date și nu sunt întocmite la o scară suficient de mare care să permită stabilirea ocupării unei porțiuni de teren din drumul public de către construcțiile pârâtului C. V..
Solicită a se observa Anexa la expertiza în construcții unde la pct. C18 este cuprinsă și această construcție.
Față de situația mai sus expusă solicită respingerea acțiunii precizate a reclamantului primarului comunei Mălușteni, ca nedovedită, având în vedere că reclamantul nu a dovedit că pârâtul a ocupat teren din drumul public.
2. Cu privire la cererea precizată a reclamantului primarul comunei Mălușteni și cu privire la cererea prin care intervenienții C. C. și C. P. au solicitat obligarea pârâtului C. V. să demoleze construcția edificată de acest.
Av. B. D., având cuvântul, apreciază că instanța nu are toate datele să rezolve cererea de intervenție pentru că raportul de expertiză în construcții cât și suplimentele la acesta, efectuate de expert M. M., sunt incomplete.
Astfel, prin suplimentul la expertiza în construcții, la fila 20 al. 3, răspunsul expertului B. este incomplet la obiectivul nr. 5 precum și la obiecțiunile formulate de intervenienți la data de 6.11.2014. Pârâtul C. V. este privatizat în acel . s-a ridicat este de fapt o construcție din bulumaci pe care o folosește la afacerea lui, iar în momentul în care a vrut să-și dezvolte afacerea, pârâtul a intrat în drumul public și a ridicat o construcție nouă.
Din Anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de expert B. se vede clar cum era construcția în urmă cu 15-20 de ani, respectiv la o distanță mare față de hotar, și la distanță față de domeniul public, deci nu ieșea în stradă, în Anexă se vede linia dreaptă. De asemenea, există la dosar planul de amplasare în zonă, precum și o hartă identică, unde se văd construcțiile așa cum erau amplasate și nu ieșeau în drumul public.
Solicită admiterea cererii precizate formulate de reclamantul primarul comunei Mălușteni.
În ceeea ce privește cererea intervenienților, arată că li s-a cerut experților să stabilească linia de hotar și pe semnele vechi, care există așa cum rezultă din probele administrate în cauză, astfel, în curte există un salcâm cu o vechime de peste 25 de ani, un stâlp din beton și butuci de cel puțin de vreo 30 ani vechime.
Solicită ca linia de hotar dintre imobilele proprietatea pârâtului C. V. și proprietatea intervenienților C. să fie stabilită pe punctele 7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18 din Anexa nr. 1 la raportul de expertiză topometrică, fila 4, pct. 3, pe semnele vechi de hotar.
Apreciază că hărțile avute în vedere de expert la stabilirea liniei de hotar nu sunt documente pentru a se face grănițuirea la centimetru, ci sunt pentru încadrarea în zonă, expertul B. fiind deranjat când i s-a spus acest lucru, deși era obligat să precizeze care este eroarea acceptată prin documentele pe care le-a folosit.
Pentru ca să dea o soluție oarecum favorabilă acestui pârât, expertul B. spune că ,, având în vedere că în teren nu există semne vechi de hotar….”.Apreciază că această frază este un fals întrucât s-a dovedit că în teren există semne vechi de hotar, respectiv acel salcâm, stâlp de beton, butuci.
Consideră că, expertul trebuia să facă o verificare prin încrucișare având în vedere că există trei loturi, pe lângă pârât și intervenienți mai exista o proprietate a unui al vecin cu aceștia.
Solicită pentru intervenienți, stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul actual pe punctele mai sus menționate, și să se dispună demolarea construcțiilor care sunt edificate la o distanță mai mică de 60 cm față de hatul actual, întrucât dacă s-ar avea în vedere varianta nr. 2 ar însemna să se intre pe proprietatea intervenienților.
Intervenienta C. P. având cuvântul pe cererea de intervenție,arată că o deranjează construcția ridicată de pârât, întrucât este la o distanță de 30 cm de gard și atunci când plouă sau ninge, apa și zăpada cad peste imobilul ei.
Solicită ca pârâtul să respecte distanța legală dintre hotar și gard.
Av. S. M., având cuvântul cu privire la cererea de intervenție, solicită respingerea cererii intervenienților cu privire la demolarea construcției, întrucât construcția pârâtului C. V. se află pe terenul său și nu pe terenul intervenienților așa cum rezultă din documentele cadastrale.
În ceea ce privește grănițuirea, av. S. M. solicită admiterea acestui capăt de cerere, însă pe aliniamentul indicat la Anexa 3 al raportului de expertiză topometrică, apreciind că acel salcâm nu era punct de hotar la acea dată, la dosar existând act autentic din care rezultă că este vorba despre o casă veche, părintească ce a fost consolidată și extinsă.
Solicită ca linia de hotar să fie stabilită pe punctele: 38-10-11-12-13-14-15-16-17-18, Anexa 3 la expertiza topometrică .
3. Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. V. .
Av. S. M., având cuvântul pentru pârât, solicită ca în baza probatoriului administrat în cauză să fie admisă cererea reconvențională, în sensul ca intervenienții C. C. și C. P. să fie obligați să lase pârâtul C. V. în deplină posesie și liniștită folosință asupra suprafaței de 11,72 mp teren pe care intervenienții au ocupat-o abuziv din terenul proprietatea pârâtului.
Cu cheltuieli de judecată.
Av. B. D., având cuvântul, solicită respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul C. V. pentru revendicare teren, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în acest sens, având în vedere că pârâtul nu are nici un document din care să rezulte că este proprietarul acelui teren, respectiv un titlu de proprietate, condiție esențială pentru promovarea unei acțiuni în revendicare.
Cu cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.pr.civ, președintele închide dezbaterile.
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 31.10.2013 reclamantul primarul comunei Mălușteni, jud. V. a chemat în judecată pe pârâtul C. V., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună demolarea construcției edificată de pârât în ., fără autorizare de construire.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în luna iunie 2013, pârâtul C. V. a executat lucrări de construcție la locuința tatălui său, fără a avea autorizație de construire. Pentru această faptă a fost întocmit un proces-verbal de contravenție. Prin edificarea construcției menționate, pârâtul a ocupat o suprafață din drumul public al comunei Mălușteni, astfel că se impune demolarea construcției.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 32 alin.1 lit. b din Legea nr. 50/1991.
Reclamantul a timbrat cererea cu 20 lei, taxă judiciară de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie: procesul-verbal nr. 1351/25.07.2013 întocmit de . de constatarea contravenției nr. 1436/19.08.2013, încheiat de Primăria .. 1401/12.08.2013 și nr. 1399/12.09.2013, emise de Primăria . nr. 21.10.2013, întocmit de Primăria .> În termen legal, pârâtul C. V. a formulat întâmpinare (filele 19-21, vol. I dosar), prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului. Pârâtul a arătat că el este fiul lui C. C., decedat în anul 1994 și C. M., decedată în anul 2001, ambii cu ultimul domiciliu în satul Lupești, .. În urma decesului părinților săi, au rămas o casă de locuit, construită din paiantă, acoperită cu tablă, anexe gospodărești, cu teren aferent din intravilan și teren extravilan. Casa de locuit menționată a fost construită în urmă cu aproximativ 50-55 de ani în urmă. După decesul mamei pârâtului, o perioadă de timp casa a rămas nelocuită, astfel că pereții, acoperișul, tabla de pe casă s-au deteriorat. Pereții de la nord ai casei sunt pe aliniamentul străzii cu prelungirea acestora cu gardul dinspre stradă. În anul 2013, pârâtul s-a hotărât să repare casa (pereții, acoperișul, tabla de pe casă, uși și ferestre, o parte din gardul împrejmuitor). În acest scop, pârâtul a solicitat informații de la Primăria . la documentele, avizele necesare lucrărilor pe care pârâtul urma să le efectueze, însă i s-a spus că pentru reparațiile locuinței nu era necesară autorizație de construire. La rândul său și pârâtul a consultat Legea nr. 50/1991 și a constatat că, potrivit art. 11 din legea menționată, pentru lucrările de reparații la casă nu era necesară autorizația de construire. În continuare, pârâtul a efectuat reparații la casa părinților săi, respectiv: a înlocuit o parte din căpriorii de la acoperiș, a înlocuit tabla de la acoperiș, a înlocuit o parte din stolerie, a înlocuit o parte din pereții casei. Peretele exterior dinspre nord, care este pe aliniamentul străzii și o parte din peretele dinspre est au fost întăriți cu elemente din BCA, păstrând aliniamentul și fundația existentă, fără a schimba aspectul arhitectural al construcției. Pârâtul a susținut că prin aceste lucrări el nu a pătruns cu niciun centimetru spațiul din stradă ci, dimpotrivă, a aliniat peretele cu vechiul amplasament și a retras cu aproximativ 10-15 cm zidul spre interiorul casei. Susținerea reclamantului, cum că pârâtul ar fi pătruns cu 1,5 m pe o lungime de 9 m pe terenul public, nu este reală.
Pârâtul a folosit în proces proba cu înscrisuri, depunând, în copie, acte de stare civilă, pretitlu de proprietate pentru terenuri, proba cu martori.
Prin răspuns la întâmpinare, primarul comunei Mălușteni a arătat că susținerile pârâtului nu sunt reale ci, în realitate, prin lucrările de construire efectuate, pârâtul a ocupat o porțiune din drumul public. Pentru a dovedi temeinicia cererii sale, reclamantul a depus la dosar, în copie, 4 fotografii ocazionale.
La data de 16.12.2013, reclamantul primarul . a precizat cererea introductivă de instanță (precizările de la fila 26, vol. I dosar), arătând că pârâtul C. V. nu a respectat prevederile Legii nr. 50/1991 și ale art. 612 din Codul civil. Astfel, în anul 1995, între peretele casei părinților pârâtului și gardul despărțitor al vecinului C. C., era o distanță de aproximativ 1,5 m, însă după edificarea construcției din anul 2013, această distanță este de numai 0,35 m. În anul 1995 exista un copac amplasat pe domeniul public, însă după edificarea construcției din anul 2013, acest copac se află în curtea casei părinților pârâtului, la o distanță de 1,5 m față de gardul nou construit.
La primul termen de judecată din 16.01.2014, reprezentantul reclamantului a precizat că prin cererea dedusă judecății solicită demolarea a doi pereți ai casei pârâtului, construiți în afara limitei de amplasament, respectiv un perete din partea de nord și un perete din partea de vest ai casei, amplasați pe domeniul public, înspre partea de nord. Peterele din partea de vest se află pe terenul proprietatea pârâtului, iar celălalt perete este amplasat pe drumul public- încheierea de ședință din 16.01.2014, fila 40, vol.I dosar.
La termenul de judecată din 30.01.2014 C. C. și C. P. au formulat cerere de intervenție principală în proces (filele 47-48, vol.I dosar), prin care au solicitat:
- obligarea pârâtului C. V. să demoleze construcția edificată de acesta cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la autorizația de construire și cele privitoare la distanța minimă față de linia de hotar, iar în situația în care pârâtul nu va demola de bunăvoie, să fie autorizați intervenienții să demoleze ei construcția, pe cheltuiala pârâtului;
- să se dispună grănițuirea imobilului proprietatea pârâtului de imobilul proprietatea intervenienților ;
- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de intervenție, intervenienții au arătat că pârâtul C. V. este vecinul lor pe latura de nord a imobilului proprietatea intervenienților. În luna iunie 2013, pârâtul a început o construcție nouă, construcție ce a fost amplasată la o distanță de aproximativ 30 cm față de linia de hotar ce desparte proprietățile lor. Construcția nouă are o lungime de aproximativ 9 metri, este foarte înaltă, nu respectă distanța față de hotar, iar apele provenite din precipitații cad pe proprietatea intervenienților. Cu toate că intervenienții i-au solicitat să nu construiască aproape de linia de hotar și au adresat sesizări la prefectură și la poliție, pârâtul a continuat să lucreze la construcție. O comisie de la primărie s-a deplasat la fața locului și a constatat că pârâtul a edificat construcția fără a avea autorizație și la o distanță mică față de linia de hotar. În perioada în care a edificat construcția nouă, pârâtul a distrus gardul despărțitor pe lungimea construcției, astfel că se impune grănițuirea pentru a cunoaște la ce distanță față de hotar a fost edificată construcția pârâtului. Totodată, prin edificarea construcției, pârâtul a ocupat o porțiune de teren și din drumul public.
În drept, intervenienții au invocat prevederile art. 61 din codul de procedură civilă și ale art. 612 din Codul civil.
Cererea de intervenție a fost timbrată cu 120 lei taxă judiciară de timbru.
În dovedirea cererii de intervenție, intervenienții au depus la dosar, în copie, înscrisuri, constând în sesizările formulate de către intervenienți cu privire la construcția edificată de către pârât; actul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat cu nr. 3392/15.10.1970 la notariatul de Stat Bârlad și au folosit proba cu interogatoriu, proba cu martori, proba cu expertize tehnice judiciare în construcții și topografică.
La cererea de intervenție principală, pârâtul C. V. a formulat precizări (fila 72, vol. I dosar), prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă. Pârâtul a susținut că cererea de intervenție principală nu este admisibilă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 612 alin.2 din Codul de procedură civilă. Astfel, obiectul acțiunii formulate de reclamantul primarul comunei Mălușteni este ridicarea construcției pentru motivul că această construcție a fost edificată pe domeniul public, care nu se învecinează cu imobilul proprietatea intervenienților. Temeiul juridic al acțiunii reclamantului îl constituie Legea nr. 50/1991, lege specială în care dreptul de a acționa în justiție îl au doar organele administrative special prevăzute. Între obiectul acțiunii reclamantului și dreptul pretins de intervenienți nu există nicio legătură. Obiectul cererii de intervenție îl constituie grănițuirea, picătura streșinii, distanța minimă pentru edificare de construcții, cereri care se judecă după dreptul comun și nu conform Legii nr. 50/1991. Pârâtul a mai susținut că intervenienții nu au îndeplinit nici procedura prealabilă a medierii, prev. de art. 60/1 alin.1 lit.c din Legea nr. 192/2006.
Deoarece la data introducerii cererii de intervenție principale intervenienții nu făcuseră dovada participării la ședința de informare privind medierea, la termenul de judecată din 13.02.2014 instanța a pus în vedere intervenienților să facă dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii.
La termenul de judecată din 27.02.2014, primarul comunei Mălușteni, jud. V. a formulat cerere de intervenție în proces (fila 75, vol. I dosar), prin care a solicitat să se dispună: demolarea lucrărilor neautorizate executate în luna iunie 2013 de către pârâtul C. V., respectiv demolarea peretelui din partea de vest a locuinței, construit pe domeniul public (pe .), a peretelui din partea de nord, cu nerespectarea nici a amplasamentului inițial, nici a prevederilor art. 612 Cod civil; demolarea gardului din partea de sud a locuinței, construit ilegal pe domeniul public și mutarea gardului pe vechiul lui amplasament.
Ulterior, prin adresa nr. 356/11.03.2014 (fila 98, vol. I dosar), primarul . că eronat el a formulat cererea de intervenție, cererea de intervenție fiind în realitate „precizări” la cererea de chemare în judecată formulată inițial, precizări prin care a indicat pereții construiți de către pârâtul C. V..
Privitor la cererea de intervenție principală, formulată de intervenienții C. C. și C. P., sunt incidente prevederile art. 61 alin.1-2 din Codul de procedură civilă, conform cărora „Orice are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta”.
Din textul de lege sus enunțat, rezultă că cererea de intervenție principală se poate formula atunci când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății. Ne este necesar să existe identitate între dreptul pretins de terț și dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, ci condiția este ca între cele două drepturi subiective să existe o legătură strânsă, suficientă pentru a justifica rezolvarea împreună a cererilor reclamantului și a intervenientului. Ca principiu, deoarece legea nu limitează în mod expres sfera litigiilor în care intervenția principală poate fi formulată, cererea de intervenție principală este admisibilă în orice proces.
În cauza de față, între cererea formulată de reclamantul primarul comunei Mălușteni, jud. V., așa cum a fost precizată oral la termenul din 16.01.2014 (având ca obiect demolarea a doi pereți ai casei pârâtului, construiți în afara limitei de amplasament, respectiv un perete din partea de nord și un perete din partea de vest ai casei, amplasați pe domeniul public, înspre partea de nord) și cererea de intervenție principală, formulată de intervenienții C. C. și P. (având ca obiect demolare construcție cu nerespectarea distanței minime prevăzută de lege și grănițuire) există o strânsă legătură.
Față de aceste considerente, cererea de intervenție principală, formulată de intervenienții C. C. și C. P. este apreciată ca fiind admisibilă în principiu.
Ca urmare, la termenul de judecată din 27.02.2014, în temeiul art. 64 alin.1-3 Cod.proc. civ., instanța a admis în principiu cererea de intervenție principală pentru demolare construcție și grănițuire, formulată de intervenienții C. C. și C. P., împotriva pârâtului C. V.- încheierea de ședință din 27.02.2014, filele 85-86, vol. I dosar.
După admiterea în principiu a cererii de intervenție, la termenul din 13.03.2014 pârâtul C. V. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 88-89, vol. I dosar), prin care a susținut că el nu a făcut o construcție nouă, așa cum susțin intervenienții, ci doar a înlocuit un perete de paiantă care era deteriorat, în pericol de prăbușire și în locul peretelui deteriorat el a refăcut peretele cu un material mai rezistent și recomandat împotriva umezelii rezultate de la scurgerea apelor. Pârâtul a susținut că a păstrat vechiul amplasament al clădirii și nu a construit o altă încăpere. Zidul refăcut trebuie să susțină acoperișul locuinței care și acesta a fost refăcut. Tot neîntemeiată este și susținerea intervenienților, potrivit căreia pârâtul nu ar fi respectat distanța dintre peretele casei și hotar și că ar fi dărâmat gardul despărțitor. Din fotografiile aflate la dosar, se observă că nu s-a deplasat șarpanta locuinței pârâtului spre hotarul dinspre imobilul intervenienților ci, dimpotrivă, cei ce au pătruns pe proprietatea pârâtului sunt intrevenienții care de mai multe ori au mutat gardul despărțitor dintre imobilele proprietatea pârâtului și proprietatea intervenienților. Astfel, intrevenienții au intrat pe terenul pârâtului cu 1,2-1,5 m, începând de la linia de hotar dinspre drumul sătesc și ajungând până la 2-3 m orientat spre estul grădinii, ocupând această suprafață pe o distanță de 600 m, cât ține linia de hotar.
Prin cererea reconvențională, pârâtul C. V. a solicitat ca intervenienții să fie obligați să lase pârâtului în deplină proprietate și posesie suprafața de teren pe care intervenienții au ocupat-o abuziv din terenul proprietatea pârâtului, de-a lungul hotarului dintre imobilul proprietatea pârâtului și imobilul proprietatea intervenienților.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a susținut că, din cercetarea registrului agricol și a schițelor cadastrale, rezultă că ieșirea imobilului pârâtului către drumul comunal era de 26,5 m, iar în prezent aceasta este de numai 25 m. Ieșirea imobilului intervenienților spre drumul comunal era de 15 m, iar în prezent aceasta este de 20 m, aspect ce evidențiază că intervenienții au cotropit din proprietățile vecine o suprafață de 4 m teren.
În dovedirea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a folosit proba cu înscrisuri, proba cu martori, proba cu expertiză tehnică judiciară topografică.
Pârâtul-reclamant a timbrat cererea reconvențională cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
La cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. V., intervenienții C. C. și C. P. au formulat întâmpinare (fila 102, vol. I dosar), prin care au susținut că ei nu au ocupat nicio suprafață de teren din terenul proprietatea pârâtului C. V., dimpotrivă pârâtul a ocupat din terenul proprietatea intervenienților, prin mutarea hotarului și prin nerespectarea semnelor vechi de hotar. Pârâtul a edificat o construcție nouă, nu a respectat distanța față de linia de hotar și în prezent împinge gardul spre imobilul proprietatea intervenienților. Intervenienții au mai susținut că apele din precipitații cad de pe construcția pârâtului pe terenul proprietatea intervenienților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
Intervenienții C. C. și C. P. sunt soți.
Prin actul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat cu nr. 3392/15.10.1970 la Notariatul de Stat Bârlad (fila 103, vol. I dosar), intervenienții C. C. și C. P. au cumpărat de la vânzătorii P. M. și O. Gh. I. un imobil situat în satul Lupești, ., compus din casă de locuit, un grajd și din suprafața de 800 m.p. teren aferent, vecinătățile imobilului fiind: N- L. C.; S- C. C.; E- râpa satului; V- drum comunal.
Pârâtul C. V. este fiul defuncților C. C. și C. M. care, în timpul vieții lor, au locuit într-un imobil situat în satul Lupești, .> După decesul părinților săi, pârâtul a efectuat lucrări de renovare la casa rămasă în urma decesului părinților săi și din cauza acestor lucrări de renovare, începând din anul 2013 între pârât și intervenienți au apărut neînțelegeri.
La termenul de judecată din 27.03.2014, pârâtul C. V. a precizat că el nu posedă niciun act de proprietate pentru imobilul rămas în urma decesului părinților săi- încheierea de ședință din 27.03.2014, fila 106, vol. I dosar.
Însă, prin pretitlul de proprietate (fără număr și dată), aflat în copie la fila 90, vol. I dosar, s-a reconstituit titularului C. C. (tatăl pârâtului C. V.) dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2 ha 8.600 m.p. teren, situată pe raza satului Lupești, ., din care: 2 ha 5892 m.p. teren arabil extravilan; 2.708 m.p. teren intravilan de categoriile curți-construcții, arabil și vie. Conform pretitlului de proprietate menționat, terenul intravilan înscris în pretitlu se învecinează pe latura de nord cu proprietarul C. C..
Prin memoriul înregistrat cu nr. 8994/2013 la Instituția prefectului jud. V., numitul C. P. din satul Lupești, ., a sesizat cu privire la efectuarea unei construcții de către C. V.. Prin adresa nr. 7255/7.08.2013, Instituția prefectului jud. V. a trimis acest memoriu, spre competentă soluționare, Primăriei .> Prin procesul-verbal nr. 1351/25.07.2013 întocmit de . consemnat că, în urma unei sesizări, funcționari din cadrul Primăriei . deplasat la locuința pârâtului C. V. din satul Lupești, . care s-a constatat că locuința fusese renovată, la aceasta s-a mai adăugat un corp de clădire construit din BCA, cu o lungime de 9 m și o lățime de 1,5 m, fără a fi respectat „aliniamentul față de clădirea veche, ieșind în drumul comunal, precum și în partea de nord (proprietatea C. C.), lăsând de la gard 30-40 cm”. Construcțiile au fost realizate fără autorizație de construire sau de desființare. S-a mai consemnat să „i s-a pus în vedere demolarea corpului de clădire anexat”.
Prin adresa nr. 1401/12.08.2013, Primăria . pe pârâtul C. V. ca, în termen de 5 zile, să demoleze corpul de clădire construit fără autorizație de construire.
Deoarece pârâtul nu s-a conformat celor dispuse, prin procesul-verbal de constatarea contravenției nr. 1436/19.08.2013, încheiat de Primăria . a fost sancționat cu amenda de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 26 alin.1 din Legea nr. 50/1991.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție, s-a reținut că numitul C. V. a renovat clădiri și a construit un corp fără autorizație de construire.
Totodată, prin același proces-verbal de contravenție s-a dispus măsura complementară de intrare în legalitate, în termen de 5 zile, prin desființarea corpului de clădire anexat.
La termenul de judecată din 16.01.2014, pârâtul C. V. a arătat că el nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției nr. 1436/19.08.2013, încheiat de Primăria . că acest proces-verbal i-a fost comunicat în localitatea G., astfel că nu a cunoscut despre întocmirea lui- încheierea de ședință din 16.01.2014, fila 40, vol.I dosar.
Despre măsurile întreprinse, Primăria . înștiințat pe numitul C. P. prin adresa nr. 1399/12.09.2013.
Ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, reprezentanți ai Primăriei . deplasat la imobilul în cauză, ocazie cu care au constatat că pârâtul nu a întreprins nicio măsură în vederea intrării în legalitate. Cele constatate au fost consemnate în procesul-verbal nr. 21.10.2013, întocmit de Primăria .> Prin răspunsurile date la interogatoriul propus de intervenienții C. C. și C. P. (filele 125-126, vol. I dosar), pârâtul C. V. a susținut că părinții lui defuncți au fost proprietarii imobilului din satul Lupești și au fost înscriși în registrul agricol al ., pârâtul, nu posedă act de proprietate și nici schiță a terenului ce compune imobilul. Pârâtul a susținut că el nu a efectuat vreo construcție nouă, ci doar a reparat vechea construcție, pe vechiul ei amplasament, iar între construcția veche a părinților lui și imobilul proprietatea intervenienților nu a existat gard. Cu privire la procesul-verbal întocmit de Primăria . susținut că acesta a fost întocmit fără ca membrii comisiei să fi cunoscut care era linia de hotar dintre imobilele proprietatea părților și în lipsa pârâtului și a martorilor. Pârâtul a mai recunoscut că nu posedă autorizație de construire pentru lucrările efectuate la casa părinților lui.
Prin declarația dată în instanță, martorul D. C., propus de pârât, a arătat că în urma decesului părinților pârâtului, a rămas o casă de locuit și în această casă locuiește în prezent pârâtul. După decesul părinților săi, la casa menționată pârâtul a efectuat următoarele lucrări de renovare: a schimbat în totalitate acoperișul casei, în sensul că a fost înlăturată tabla de pe casă și s-a pus tablă ondulată, roșie; a fost înălțată camera dinspre drum a casei (casa are ca vecin drumul numai pe o latură). Martorul a mai declarat că, prin anii 1967, el, martorul, a locuit 3 ani în casa care acum este proprietatea intervenienților C. și astfel martorul cunoaște că, în anii 1967, între casa proprietatea intervenienților C. și casa proprietatea părinților pârâtului C. exista un gard despărțitor din scândură. Și în prezent între aceste imobile există un gard despărțitor din scândură, vechi, putred și gata să cadă, însă acest gard actual este altul decât cel care exista în anii 1967 și acest gard actual a fost construit de către intervenienții C.. În anii 1967, între gardul care despărțea casa proprietatea intervenienților de casa părinților pârâtului C. exista o anumită suprafață de teren, teren pe care nu era nicio construcție, însă era o copertină care unea acoperișul casei lui C. cu gardul despărțitor copertina cădea oblic și sub această copertină erau adăpostite capre. Pe suprafața de teren dintre gardul despărțitor și casa proprietatea intervenienților C. se afla o bucătărie făcută în curmeziș, amplasată în fața casei, de la gard până la peretele casei proprietatea intervenienților, bucătărie care astăzi nu mai există. Copertina pe care o aveau părinții pârâtului există și în prezent și în continuarea spațiului acoperit de copertină se află o încăpere în care a funcționat un bar, încăpere care există și în prezent și care a fost renovată de către pârât și este identică cu încăperea care astăzi are intrare direct din drumul satului. Pereții barului erau construiți din chirpici. Casa părinților pârâtului a avut două fețe, respectiv casa avea o ușă spre drum și o altă ușă pe care se intra din curte în casă. Camera care avea ușa direct la drum există și în prezent și aceasta este camera pe care pârâtul a înălțat-o după decesul părinților lui, însă prin înălțarea acestei camere nu a fost ocupată nicio suprafață de teren din drumul satului Lupești. Martorul a mai declarat că pârâtul nu a împins peretele casei părinților săi spre gardul despărțitor de casa proprietatea intervenienților C.. Peretele camerei înălțate, dinspre casa intervenienților C. era din chirpici a fost construit de către pârât din bolțari, însă a fost construit pe vechiul amplasament. Încăperea în care funcționase barul avea pereții din chirpici și a fost renovată de către pârâtul C., renovarea constând în aceea că încăperea a fost înălțată, au fost demolați doi pereți din chirpici și în locul acestora au fost construiți doi pereți din bolțari, din care un perete din bolțari este construit înspre casa intervenienților C., iar celălalt perete din bolțari este construit înspre drum. Pereții refăcuți din bolțari se află pe vechiul loc unde se aflau pereții din chirpici. Prin construirea peretelui din bolțari dinspre imobilul proprietatea intervenienților nu a fost inclus și spațiul care se află sub copertină. Încăperea înălțată de către pârât este mai înaltă decât restul casei părinților pârâtului.
Prin declarația dată în instanță, martorul O. C., propus de intervenienți, a arătat că el, martorul, este cel care a vândut imobilul din satul Lupești, care acum este proprietatea intervenienților. La momentul când casa a fost vândută intervenienților, între casa vândută și casa proprietatea fam. C. exista un gard din scândură care a fost refăcut de către intervenienți, însă gardul a rămas pe același aliniament. Astfel, martorul a declarat că pârâtul nu a ocupat nicio suprafață de teren din terenul proprietatea intervenienților. Cu privire la casa rămasă după părinții pârâtului C., martorul a declarat că în prezent această casă are o cameră nou construită în locul unei magazii vechi și această cameră nouă este mai înaltă decât restul casei cu aproximativ 1 metru. În această încăpere nouă se intră direct din drum și are 3 pereți noi construiți din bca. Peretele dinspre casa intervenienților este nou, este construit din bca și a fost construit mai înspre gardul dinspre imobilul intervenienților cu aproximativ 30 cm, comparativ cu vechea construcție. Anterior, între peretele casei proprietatea părinților pârâtului C. și gardul despărțitor dintre această casă și casa vândută intervenienților era o distanță de aproximativ 4 metri, distanță care există și în prezent. Între casa părinților pârâtului și gardul despărțitor de casa intervenienților a existat o încăpere în care a funcționat un bar și în locul acelui bar a fost construită încăperea nouă înălțată. Această încăpere nou înălțată a fost construită pe locul vechiului bar, care este identic cu vechea magazie la care s-a referit anterior. Între vechea magazie și gardul dinspre imobilul intervenienților era o distanță de aproximativ 1 metru, distanță care în prezent este de 30 cm. Martorul a declarat că intervenienții sunt nemulțumiți din cauză că pârâtul a construit peretele noii încăperi mai aproape de gardul despărțitor și a înălțat construcția mai sus decât era înainte. Martorul a mai declarat că nici inervenienții nu au ocupat din terenul proprietatea pârâtului. Când martorul a vândut casa către intervenienți, în curtea casei vândute era un salcâm în aproprierea hotarului dintre această casă și casa proprietatea părinților pârâtului, salcâm care există și astăzi și care constituie un vechi semn de hotar. Potrivit declarației martorului, încăperea în care funcționa barul era pe aliniamentul casei proprietatea părinților pârâtului, peretele casei nu era în drum, casa nu avea gard la drum, ci din drum se intra direct în casă. Prin construirea noii încăperi în locul vechiului bar, această construcție nouă a ieșit înspre drum, însă martorul nu a putut aprecia care este suprafața cu care noua construcție a ieșit în drum.
Ulterior, în cursul judecății prezentei cauze, pârâtul C. V. a obținut certificatul de urbanism nr. 1162/11.06.2014 și autorizația de construire nr. 1162/11.06.2014, emise de Primăria ., aflate în copie la filele 165-169, vol. I dosar, din care rezultă că pârâtul a fost autorizat să execute lucrări de reparații la locuința părinților săi, C. C. și M., din satul Lupești, .> Pentru soluționarea cauzei, s-a dispus efectuarea de expertize tehnice judiciare topografică și în construcții.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, întocmit de expertul B. V., depus la dosarul instanței la data de 23.09.2014, filele 186-197, vol.I, au fost identificate imobilul proprietatea intervenienților și imobilul proprietatea pârâtului și în urma verificării planului topografic al zonei expertizate, a pretitlului de proprietate emis pe numele defunctului C. C., a documentelor de evidență cadastrală referitoare la terenurile în litigiu existente la O.C.P.I. V. și la Primăria . constatat că pârâtul C. V. deține o suprafață de teren real măsurată de 3.325 m.p, în timp ce în pretitlul emis acestuia s-a consemnat suprafața de 2.708 m.p. teren, iar în registrul cadastral al posesorilor din anul 1988 acesta apare cu suprafața de 2.708 m.p. teren. Cu privire la intervenienții C. C. și P., s-a reținut că ei dețin o suprafață de teren real măsurată de 2.561 m.p., în timp ce în contractul de vânzare-cumpărare din anul 1970 s-a consemnat o suprafață de 800 m.p. teren, iar în registrul cadastral al posesorilor din anul 1988 aceștia apar cu suprafața de 2.184 m.p. teren. Ca urmare, atât pârâtul, cât și intervenienții dețin suprafețe de teren mai mari decât cele înscrise în actele de proprietate.
Conform raportului de expertiză, la linia de hotar, între imobilele proprietatea părților există următoarea situație de fapt, prezentată în anexa nr.1 la raportul de expertiză: pe aliniamentul 17-18 nu există gard; pe aliniamentul 15-16-17 există un gard din sârmă pe spalieri din beton; pe aliniamentul 8-9-10-11 există un gard din lemn pe spalieri din beton; pe aliniamentul 8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18 se regăsesc, pe lângă gardurile existente, și arbori cu o vechime cuprinsă între 15-25 de ani; între pct. 8-9, în curtea casei intervenienților se află un salcâm cu un diametru de 45 cm, salcâm ce apare și în fotografiile din anul 1995, existente în dosar, fotografii în care salcâmul se află tot în curtea casei intervenienților. În aceleași fotografii se văd un stâlp din beton armat din dreapta porții intervenieților și încă două scânduri până la limita cu casa pârâtului, stâlp ce a fost regăsit și la momentul efectuării expertizei.
Pe baza măsurătorilor efectuate și a semnelor vechi de hotar identificate în teren, precum și pe baza fotografiilor efectuate în anul 1995 aflate la dosar, expertiza topografică a apreciat că linia de hotar existentă în prezent este identică cu linia de hotar din anul 1995. Având în vedere situația actuală, expertiza a stabilit că intervenienții nu ocupă nicio suprafață de teren din terenul proprietatea pârâtului.
Referitor la poziția liniei de hotar care exista anterior anului 1995, expertiza topografică nu a identificat în teren semne vechi de hotar care să indice cu claritate amplasarea acesteia. Pentru a aprecia cum s-a comportat linia de hotar dintre cele două imobile înainte de anul 1995, expertiza a comparat măsurătorile efectuate cu planul cadastral scara 1:2000, întocmit în anul 1988, pus la dispoziție de către O.C.P.I. V., și astfel a rezultat că imobilul proprietatea pârâtului ar trebui să aibă o deschidere la stradă de 26 m. Deci, conform planului din 1988 intervenienții ar ocupa din terenul proprietatea pârâtului o suprafață de 11,72 m.p. teren, delimitată prin pct. 38-10-9-8-38 din anexa nr.3 la raportul de expertiză. Conform raportului de evaluare din anul 2014 al Camerei Notarilor Publici Iași, valoarea suprafeței de 11,72 m.p. teren este de 53 lei (11,72 m.p. x 4,50 lei/m.p.).
Cu privire la linia de hotar dintre imobilele proprietatea pârâtului și al intervenienților, expertiza topografică a stabilit, pe baza semnelor vechi de hotar ce au fost găsite de-a lungul actualei limite de hotar (arbori cu o vechime cuprinsă între 15-25 de ani, salcâmul cu diametrul de 45 cm, stâlpul de beton armat din dreapta porții intervenienților și încă două scânduri până la limita cu imobilul pârâtului), că linia de hotar dintre imobilul proprietatea pârâtului C. V. și imobilul proprietatea intervenienților C. C. și C. P., începând cu anul 1995 și până la momentul efectuării expertizei, este actuala linie de hotar, respectiv hotarul de pe aliniamentul 7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18 din anexa nr.1 la raportul de expertiză. Deoarece în teren nu mai există semne vechi de hotar care să ateste poziția liniei de hotar înainte de anul 1995, dar există planul cadastral din anul 1988, scara 1:2000, pe satul Lupești, rezultă că linia de hotar ar trebui să fie pe aliniamentul 38-10-11-12-13-14-15-16-17-18-din anexa nr. 3 la raportul de expertiză.
Cu privire la imobilul proprietatea pârâtului C. V., expertiza topografică a reținut că acest imobil este situat în satul Lupești, . 17, parcelele 629, 630, 631, 632, 633, 634, iar la momentul efectuării expertizei suprafața de teren real măsurată este de 3.325 m.p., din care: 434 m.p. teren curți-construcții; 165 m.p. teren arabil; 566 m.p. vie; 90 m.p. teren salcâmi; 950 m.p. teren arabil; 1.120 m.p. teren salcâmi. Vecinătățile imobilului sunt: N- C. C. și C. P. (delimitat prin gard din scândură pe spalieri de beton între pct. 8-9-10-11, gard din plasă de sârmă pe spalieri din beton între pct. 11-12-13-14-15, sârmă întinsă pe spalieri din lemn între pct. 15-16-17); E- NR 640 (fără gard); S- B. V. (gard din plasă și pereți de construcții); V- drum sătesc (gard din tablă și perete construcție). De-a lungul liniei delimitate prin pct. 25-36 se regăsesc semne din vechiul gard ce despărțea imobilul proprietatea pârâtului C. V. de drumul sătesc (domeniul public), respectiv o fundație din beton cu o lățime de 13 cm, stâlpi ce susțineau porțile, tăiați la nivelul fundației, și două țevi din metal tăiate la nivelul fundației din beton, țevi ce susțineau vechiul gard al pârâtului. Înainte de a interveni cu modificări, peretele din partea de vest a construcției pârâtului C. V., construcție moștenită de la părinții acestuia, era poziționat pe aliniamentul 35-37 din anexa nr.1 la raportul de expertiză. În urma măsurătorilor efectuate și a suprapunerii peste planul cadastral scara 1:2000 din anul 1988, construcția C1 proprietatea pârâtului se află în tarlaua 17, . peste o porțiune din drumul sătesc, ce constituie domeniul public al comunei Mălușteni, în suprafață de 7,58 m.p., delimitată prin pct. 6-35-4-5-6 din anexa nr.1 la raportul de expertiză. Pe terenul pârâtului se află construcția C1- locuință, cu o suprafață construită de 181 m.p.
Cu privire la imobilul proprietatea intervenienților C. C. și C. P., expertiza topografică a stabilit că acest imobil este situat în satul Lupești, . 17, parcelele 626, 627, 628, suprafața de teren real măsurată la momentul efectuării expertizei este de 2.561 m.p. și a fost delimitată prin pct. 1-2-3-4-5-6-7-1 din anexa nr.1 la raportul de expertiză. Vecinătățile imobilului sunt: N- C. C. și C. Pachița; E- NR 640 (fără gard); S- C. V., C. C. și C. P. (gard din scândură pe spalieri de beton între pct. 8-9-10-11, gard din plasă de sârmă pe spalieri din beton între pct. 11-12-13-14-15, sârmă întinsă pe spalieri din lemn între pct. 15-16-17); V- drum sătesc (gard din tablă și perete construcție). Suprafața de 2.561 m.p. teren se compune din: 662 m.p. teren curți-construcții pe care sunt amplasate construcțiile C1 și C2; 432 m.p. teren arabil; 1.024 m.p. teren vie; 443 m.p. teren salcâmi. Linia de hotar existentă în prezent este linia de hotar din anul 1995 și că, având în vedere situația actuală, intervenienții nu ocupă din terenul proprietatea pârâtului. Cu privire la linia de hotar anterioară anului 1995, pe baza planului cadastral din anul 1988 expertiza a stabilit că intervenienții ocupă suprafața de 11,72 m.p. teren din terenul proprietatea pârâtului C. V., suprafață delimitată prin pct. 38-10-9-8-38 din anexa nr. 3 la raportul de expertiză. Pe terenul intervenienților sunt edificate următoarele construcții: C1- locuință, cu o suprafață construită de 133 m.p.; C2- anexă, cu o suprafață construită de 53 m.p.
Expertiza topografică a mai stabilit că, potrivit liniei de hotar existente la momentul efectuării expertizei, pârâtul C. V. a edificat construcția la o distanță de 0,32 m față de hat; hatul și construcția edificată sunt delimitate prin anexa nr.2 la raportul de expertiză. Conform liniei de hotar rezultată în urma comparării măsurătorilor cu planul cadastral scara 1:2000 pe satul Lupești, pârâtul C. V. a edificat construcția la o distanță de 1,46 m față de hat; hatul și construcția edificată sunt delimitate prin schița anexă nr.3 la raportul de expertiză.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul B. V. a fost avizat de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară prin procesele-verbale de recepție nr. 299/6.10.2014 și nr. 300/6.10.2014, lucrarea fiind declarată „Admisă”- filele 7 și 10, vol. II dosar instanță.
Împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară topografică au formulat obiecțiuni intervenienții C. C. și C. P. (filele 12-13, vol. II dosar).
În obiecțiunile formulate, intervenienții au arătat că: expertiza este incompletă din cauză că expertul nu a depus la dosar o copie a documentului pus la dispoziție de către O.C.P.I. V. întocmit în anul 1988; expertul nu a făcut nicio referire la hărțile cadastrale ale primăriei sau la alte documente, nu a precizat dacă a solicitat sau nu asemenea documente de la primărie, nici dacă primăria deține astfel de documente, nici dacă s-a refuzat punerea la dispoziție a acestora. Astfel, primăriile dețin aerofotograme care reflectă proprietățile din intravilan, iar verificarea aerofotogramelor și a hărților cadastrale este necesară pentru întocmirea unui raport de expertiză; expertul nu a menționat la ce scară este întocmit planul de urbanism și de sistematizare a domeniului public din zonă pe care l-a avut în vedere la efectuarea expertizei.
La obiecțiunile formulate de către intervenienți, expertul tehnic judiciar B. V. a întocmit suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară, depus la dosarul instanței la data de 15.10.2014, filele 20-26, vol. II dosar.
În suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, întocmit de expertul B. V., s-a menționat că documentul pus la dispoziție de către O.C.P.I. V. este planul cadastral scara 1:2000, întocmit în anul 1988 și l-a primit pe suport electronic (CD), iar pentru a-l printa întreg pe format analog (hârtie) ar trebui două planșe de format A0 (0,841 m x 1,189 m). Expertul a atașat un extras din planul menționat privitor la zona în litigiu, ce constituie anexa nr. 1 la suplimentul la raportul de expertiză. În anexa nr. 2 la suplimentul la raportul de expertiză topografică, expertul judiciar B. V. a suprapus limitele terenurilor în litigiu rezultate din măsurători peste planul cadastral scara 1 la 2000, iar în anexa nr. 3 la suplimentul la raportul de expertiză expertul judiciar a mărit zona de vecinătate a celor două terenuri în litigiu cu drumul sătesc (domeniul public), pentru a se putea distinge mai bine diferența dintre limitele imobilelor rezultate din măsurători (colorate cu portocaliu) și limitele din planul cadastral scara 1 la 2000. În anexele nr. 4 și nr. 5 la suplimentul la raportul de expertiză, expertul judiciar a atașat hărțile puse la dispoziție de către Primăria Mălușteni. În anexa nr. 5 la suplimentul la raportul de expertiză expertul a prezentat planul de urbanism și de sistematizare al domeniului public din zonă, pe care au fost colorate cu portocaliu imobilele în litigiu. Planul de urbanism nu este întocmit la o sacră suficient de mare care să permită stabilirea ocupării unei porțiuni de teren din DS 174 de către construcțiile pârâtului C. V.. Scara la care este reprezentat planul reflectă densitatea detaliilor și vizibilitatea acestora. Pe acest plan nu a fost găsită scara la care a fost întocmit și din această cauză expertul nu a precizat în raportul de expertiză scara la care a fost întocmit. Expertul a mai arătat că Primăria .-a pus la dispoziție aerofotogramele la care s-au referit intervenienții, ci singurele hărți și planuri ce i-au fost puse la dispoziție de către Primăria . menționate în anexele nr. 4 și nr.5.
Intervenienții C. C. și C. P. au formulat noi obiecțiuni împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V. (filele 36-39, vol. II dosar), susținând că planurile topometrice și planurile cadastrale au fost întocmite pentru încadrarea în zonă a imobilelor și nu pentru determinarea exactă, milimetrică, a limitelor proprietății. Planul cadastral este pe bază de zbor și este la scara 1:2000, ceea ce înseamnă că are o eroare acceptată de ½ din scara; 1 milimetru pe hartă = 2 metri pe teren și dacă eroarea acceptată este de ½ din scară înseamnă că eroarea = 1 metru. Expertul nu a făcut nicio mențiune cu privire la eroarea acceptată și nici pentru ce au fost întocmite planurile topometrice și cele cadastrale. Același calcul se aplică și la celelalte hărți ce au scara de 1/1000, de 1/500 etc. La scara de 1/1000 eroarea acceptată este de 0,5 metri, iar la 1/500 eroarea acceptată este de 0,25 cm. Niciuna dintre aceste hărți nu a fost întocmită pentru a se delimita exact proprietățile, ci au fost întocmite doar pentru a se vedea încadrarea în zonă a imobilelor. Expertul are erori la măsurătoare. Astfel, la anexa nr.3, planul topo la scara 1/500, dacă punem rigla între semnele unde este proprietatea intervenienților, și este trecut pe hartă 15,08 m, se găsesc 28,9 milimetri între liniile fixate de expert. Calculând, rezultă 28,9 milimetri = 14,45 metri și nu 15,08 metri. Astfel, intervenienții au susținut că li s-au luat 0,63 metri. Dacă se adaugă și eroarea planului de 25 cm, înseamnă că intervenienților li s-a luat un metru. Cu privire la imobilul proprietatea pârâtului, distanța de 26 de metri dintre semne, măsurat cu rigla, aceasta are 49,7 milimetri. Fiind întocmit la scara 1/500 cât este planul, rezultă că aceasta trebuie să aibă 24,85 metri și nu 26 metri așa cum s-a reținut prin expertiză. Astfel, expertul a pus în dreptul pârâtului, la lățimea proprietății acestuia, 1,15 metri mai mult, favorizându-l. Deoarece litigiul vizează o suprafață mai mică de 1 metru, rezultă că opinia expertului fundamentată pe hărțile topo și cadastrale este greșită. În aceste condiții, limita proprietăților nu se poate stabili decât cu ajutorul semnelor de hotar. Este eronată concluzia expertului potrivit căreia intervenienții ar ocupa o suprafață de 11,72 m.p. deoarece expertul a căutat să stabilească linia de hotar dintre proprietatea lor și cea a pârâtului luând ca punct fix linia dintre proprietatea pârâtului și cea a numitei P. C., neinteresând unde se deplasează proprietatea intervenienților. Dacă expertul ar fi stabilit linia de hotar dintre imobilul intervenienților și imobilul lui C. M. prin suprapunerea hărții topo pe situația reală din teren, proprietatea intervenienților s-ar fi deplasat peste suprafața pârâtului cu o suprafață considerabilă. Expertul nu a identificat toate semnele vechi de hotar, expertul a menționat existența de arbori cu o vechime între 15-25 de ani, fără să fi menționat numărul lor, nici denumirea acestora. La limita proprietății, intervenienții au 10 butuci de vie care se văd și în fotografiile din anul 1995. Dacă intervenienții ar fi să cedeze cei 11,72 m.p. pretinși de către pârât, butucii de vie ar ajunge în curtea pârâtului împreună cu salcâmul cu diametrul de 45 cm., care s-a aflat și se află pe terenul intervenienților. Butucii de vie existau anterior anului 1995, la fel și salcâmul. Pe hat mai sunt și alți pomi, plantați înainte de anul 1995. Rezultă că opinia expertului potrivit căreia nu există semne înainte de anul 1995 și că din această cauză a folosit planul cadastral 1/2000, deposedându-i pe intervenienți de suprafața de 11,72 mp este greșită. Intervenienții au solicitat refacerea expertizei topografice în totalitatea sa.
Prin răspunsul la obiecțiuni, depus la dosarul instanței la data de 5.11.2014, filele 126-127, vol. II dosar, expertul judiciar B. V. a arătat că raportul de expertiză nu se bazează doar pe planul cadastral scara 1 la 2000 (harta cadastrală). Scara unui plan reprezintă transpunerea distanțelor din teren pe foaia de plan, în cazul de față scara 1 la 2000 înseamnă că 2000 milimetri din teren este echivalent cu un milimetru pe foaia de plan. Însă acest plan cadastral scara 1 la 2000 a fost primit de expert de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V. în format electronic, nu pe hârtie, iar lățimile celor două imobile la stradă au fost fixate pe planul în format digital cu softuri specializate, nu cu rigla pe hârtie, așa cum afirmă intervenienții. Acest plan cadastral scara 1 la 2000 pe ., poate fi mărit până la dimensiunea unui pixel, pentru a elimina erorile de punctare a liniei de hotar dintre cele două imobile, iar latura echivalentă din teren a unui pixel pe acest plan este de 6 cm, deci eroarea de citire pe plan nu este nicidecum de un metru, așa cum afirmă intervenienții. În plus, ambele lățimi la stradă au fost măsurate prin aceeași metodă, deci eventuala eroare de punctare a liniei de hotar intervine pentru ambele dimensiuni. Se poate observa că atât în planul cadastral scara 1 la 2000, cât și în planul pus la dispoziție de Primăria .. 4 la răspunsul la primele obiecțiuni), linia de hotar dintre imobilele în litigiu este paralelă cu casa intervenienților. Din anexa nr.1 la raportul de expertiză se poate constata că această limită nu mai este paralelă cu casa intervenienților, doar dacă aceștia au dărâmat-o și au construit alta între timp. Anexele la raportul de expertiză sunt schițe și nu planuri scoase la scară, pe care să le măsori cu rigla. Cu privire la vechimea arborilor de pe linia de hotar dintre imobilele în litigiu, la momentul efectuării măsurătorilor intervenienții au susținut că ar avea între 15-25 de ani, susținere confirmată de către pârât. Cât despre salcâm și butucii de vie, expertul nu deține nici un document din care să rezulte că înainte de anul fotografiilor aceștia ar fi fost al vreuneia dintre părți. În raportul de expertiză s-a menționat că la momentul efectuării expertizei salcâmul se afla în curtea casei intervenienților încă din anul 1995 (anul de pe fotografiile depuse la dosar) și până la momentul efectuării expertizei salcâmul s-a aflat tot în curtea intervenienților. Vecinii C. M. și P. C. nu sunt părți în proces și din această cauză proprietățile lor nu pot fi măsurate.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, întocmit de expertul M. M., depus la dosarul instanței la data de 24.10.2014, filele 47-116, vol. II dosar, s-a reținut că imobilul rămas în urma părinților defuncți ai pârâtului C. V. este situat în satul Lupești, . într-o locuință (1+2+3+4+5+6+7+8+9), magazie (9+10+11), construcție individuală, din pământ cu supraînălțare și extindere din zidărie (12+13) de blocuri bca, confinată cu stâlpi și centuri din beton armat, cu regimul de înălțime parter, acoperiș tip șarpantă pe scaune și 4 ape și învelitoare din țiglă metalică. Anterior anului 2012, acest imobil era compus din locuință (1+2+3+4+5), magazie (10+11), cu pereții din pământ cu fundație din pământ și lemn, prispă din lemn, prispă din lemn și lut, lut pe latura fațadei principale sudice, acoperișul tip șarpantă pe scaune din lemn în 4 ape pe locuință și într-o apă pe magazie, în prelungirea pantei nordice a locuinței, cu învelitoare din plăci de azbociment. Antretul (7) și bucătăria de vară (6+8) aveau pereții din pământ și lemn și acoperișul șarpantă simplă într-o apă cu învelitoarea din plăci de azbociment. Extinderea era o improvizație executată după anul 1995, fără autorizație de construire, cu pereții din lemn, acoperiș șarpantă simplă în câte o apă pe fiecare dintre cele 2 laturi și ferestre și uși din profile metalice cu geam simplu cu gratii, în care a funcționat magazin mixt. La data efectuării expertizei, imobilul se prezenta ca fiind compus din locuință propriu-zisă (1+2+3+4+5), magazie (10+11), cu pereții din pământ supraînălțați cu zidărie din blocuri bca consolidați cu stâlpi și centuri din beton armat, iar fundația este consolidată cu prispă din beton pe latura fațadei principale sudice și nordice ale casei. Încăperea 11 a magaziei a fost extinsă pe 2 laturi prin demolarea celor 2 pereți exteriori de la laturile vestică (spre DS 174 cu 1,55 m) și nordică (spre intervenienții C. C. și C. P., cu 1,40 m). Acoperișul tip șarpantă pe scaune a fost înlocuit cu alt acoperiș tip șarpantă pe scaune noi din lemn în 4 ape pe locuință și într-o apă pe magazie (10+11) în prelungirea pantei nordice a locuinței, iar învelitoarea din plăci ondulate de azbociment a fost înlocuită cu învelitoare din țiglă metalică tip Lindab. La antretul (7) și bucătăria de vară (6+8) pereții din pământ și lemn au fost înlocuiți din zidărie de blocuri bca și panouri sandwich izopan, iar acoperișul șarpantă simplă într-o apă a fost înlocuit cu altul nou din cherestea de rășinoase și învelitoare din țiglă metalică tip Lindab. Extinderea (12+13) a fost refăcută complet prin înlocuirea pereților existenți din lemn cu pereți din zidărie de blocuri bca, extinderea acoperișului șarpantă din lemn rășinoase al casei și pe aceste spații și prin înlocuirea ferestrelor și ușilor existente cu uși metalice noi din comerț și ferestre din profile PVC și geam termopan Fațadele principală sudică și laterală vestică sunt tencuite cu mortar de ciment și praf de piatră Baumit. Împrejmuirile imobilului se prezintă astfel: gardul pe latura de la drumul DS 174 este executat din tablă neagră cutată vopsită și stâlpi din țeavă de oțel, pe fundație din beton; gardul interior pe latura nordică (către vecinii intervenienți C. C. și C. P.) este vechi, construit din lemn și stâlpi din șaplieri din beton armat, pe fundație și soclu din beton armat; materialul lemnos din acest gard este putrezit în proporție de cca 70%. Gardul pe latura de la drumul DS 174 a fost mutat de pe aliniamentul vechi pe aliniamentul actual figurat pe planul A4 cu linie roșie. Lucrările sunt noi, executate în perioada 2012-2013. Conform expertizei în construcții, lucrările efectuate de către pârâtul C. V. la imobilul proprietatea părinților săi defuncți au modificat structura de rezistență și aspectul arhitectural al casei de locuit doar la extinderea (12 + 13), aducând un spor semnificativ atât la rezistență, cât și la aspectul architectural al imobilului.
Expertiza în construcții a stabilit, pe baza planurilor Anexa 3 și A4, coroborat cu raportul de expertiză topografică întocmit de expertul B. V., că vecinii intervenienți C. C. și C. P. ocupă suprafața de 11,72 m.p. teren, cu lățimea de 1,19 m pe latura frontului la ., ceea ce demonstrează că extinderea (spațiul 12) edificată de pârâtul C. V. la casa părinților săi, este de 1,19 m + 0,32= 1,51 (nu 1,46 m) și respectă distanța minimă obligatorie de amplasare a acesteia față de linia de hotar dintre imobilele proprietatea pârâtului C. V. și a intervenienților C. C. și P.. Conform legislației în vigoare (Legea nr. 350/2001, HG nr. 525/1996) și Regulamentului Local de Urbanism, lucrările efectuate de către pârâtul C. V. la imobilul proprietatea părinților săi defuncți au fost executate cu respectarea distanței minime în construcții față de imobilele învecinate, inclusiv față de imobilul proprietatea intervenienților C.. Conform art. 612, art. 613, art. 615 din noul cod civil și Regulamentului Local de Urbanism, distanța minimă obligatorie față de limitele laterale și posterioare ale proprietății este de 2 metri în cazul fațadelor cu ferestre și de 60 cm în cazul fațadelor fără ferestre. Extinderea (12) executată la casa de locuit fără ferestre pe fațada nordică este amplasată la distanța de 1,51 m față de gardul de pe latura nordică (spre intervenienții C.), așa cum s-a redat în anexa 3 și planul A4.
Expertiza în construcții a mai reținut că, potrivit planurilor din anexele 1, 2, 3 și A4, prin lucrările efectuate la imobilul proprietatea părinților săi, pârâtul C. V. a ocupat din drumul public suprafața de 7,44 m.p., valoarea acestei suprafețe de teren ocupată de pârât fiind de 30 lei. Pârâtul a edificat pe suprafața de 7,44 m.p. a drumului public (drumul principal DS 174) parte din extinderea casei de locuit (spațiul 13) la imobilul proprietatea părinților săi.
Conform expertizei în construcții, între imobilul rămas în urma părinților pârâtului C. V. și imobilul proprietatea intervenienților C. există gard despărțitor și acesta nu a fost distrus de către pârât cu ocazia ridicării construcției (spațiul 12). Pârâtul a edificat construcția (spațiul 12 + 13) pe terenul său și pe ampriza drumului principal DS 174 și nicidecum pe terenul intervenienților. Dimpotrivă, intervenienții au ocupat abuziv suprafața de 11,72 m.p. din terenul proprietatea pârâtului, prin mutarea hatului și a gardului, de pe aliniamentul 38-10, pe aliniamentul 38-8-9-10.
Împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții au formulat obiecțiuni intervenienții C. C. și C. P. (fila 128, vol. II dosar). În obiecțiunile formulate, intervenienții au susținut că expertul nu a răspuns complet dacă lucrările efectuate de pârâtul C. V. la imobilul proprietatea părinților săi au fost executate cu respectarea distanței minime față de linia de hotar raportat la intervenienți. În mod greșit expertul s-a raportat la anexa nr.3 și anexa nr.4 din expertiza topometrică. Expertul nu a observat că expertul topometrist a stabilit două linii de hotar, din care una conform semnelor vechi de hotar, care este mai credibilă și a fost stabilită pe aliniamentul 7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18 și o a doua linie de hotar prin folosirea greșită a anexelor 3 și 4, hărți ce nu pot fi folosite pentru stabilirea liniilor de hotar la centimetru. Astfel, expertiza în construcții nu a stabilit dacă pârâtul a respectat distanța minimă între construcția nou edificată și linia de hotar stabilită de expertul topometrist conform semnelor vechi de hotar pe aliniamentul 7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18.
La obiecțiunile formulate de intervenienți, expertul tehnic judiciar M. M. a răspuns prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară, depus la dosarul instanței la data de 19.11.2014, filele 135-160, vol. II, prin care a arătat că, potrivit planurilor anexelor 3 și A4, coroborat cu pct. 9.7 din raportul de expertiză întocmit de expertul B. V., intervenienții ocupă suprafața de 11,72 m.p. teren, cu lățimea de 1,19 m pe latura frontului la ., ceea ce demonstrează că distanța la care este edificată extinderea (spațiul 12) este de 1,51 m (1,19 + 0,32 m) și respectă distanța minimă obligatorie de amplasare a acesteia față de linia de hotar dintre imobilele proprietatea pârâtului și a intervenienților. Raportat anexelor nr. 1 și nr.2 la raportul de expertiză topometrică, lucrările efectuate de pârât la imobilul proprietatea părinților săi au fost executate fără respectarea distanței minime în construcții de 60 cm, față de linia de hotar existentă (după data imaginilor din anul 1995).
La termenul din 4.12.2014, împotriva suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, intervenienții C. C. și C. P. au formulat obiecțiuni, prin care au susținut că expertul nu a răspuns la obiecțiunile pe care intervenienții le-au formulat inițial, respectiv nu a precizat la ce distanță este edificată construcția nouă efectuată de pârât față de linia actuală de hotar, stabilită pe baza semnelor de hotar, nu a menționat ce parte din construcția pârâtului ar trebui demolată pentru a se putea intra în legalitate, nu s-a întocmit o schiță cu partea din construcție ce ar trebui demolată dacă s-ar lua în calcul linia de hotar actuală stabilită pe semnele vechi de hotar.
Ultimele obiecțiuni formulate de intervenienți împotriva suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții nu au mai fost comunicate expertului judiciar M. M. deoarece, prin cele două rapoarte de expertiză tehnică judiciară, topografică și în construcții și prin suplimentele la rapoartele de expertiză întocmite, experții au răspuns obiectivelor stabilite atât de către instanță, cât și de către părți.
Privitor la cererea precizată, prin care reclamantul primarul comunei Mălușteni, a solicitat să se dispună demolarea construcției edificată de pârât, amplasată pe drumul public al satului Lupești, ., fără autorizare de construire, sunt aplicabile prevederile art. 3 alin.1 lit.a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, potrivit cărora „Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11”.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză, s-a reținut că, prin lucrările efectuate la casa părinților săi defuncți din satul Lupești, pârâtul C. V. a ocupat din drumul public al satului Lupești DS 174 suprafața de 7,58 m.p., delimitată prin pct. 6-35-4-5-6 din anexa nr.1 la raportul de expertiză. În același sens sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în construcții, întocmit de expertul M. M..
În cauza de față, pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse de către primarul comunei Mălușteni prin procesul-verbal de contravenție întocmit, astfel că devin aplicabile prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicată, potrivit cărora:
„(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”.
Pentru considerentele arătate, reținând că pârâtul a edificat construcția extindere (spațiul 13) pe o porțiune de 7,58 m.p. din drumul public al satului Lupești, . de reclamantul primarul comunei Mălușteni, jud. V., împotriva pârâtului C. V., așa cum a fost precizată, pentru ridicarea (demolarea) părții din construcie aflată pe drumul public, este întemeiată, urmând să fie admisă.
În consecință, pârâtul C. V. va fi obligat ca, în termen de o lună de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să ridice (să demoleze) parte din construcția denumită, prin raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmit de expertul M. M., „extindere (spațiul 13)”, efectuată de către pârât la casa pe care acesta a moștenit-o de la părinții săi defuncți, situată în satul Lupești, . suprafața de 7,58 m.p. a drumului public al satului Lupești DS 174, suprafață delimitată prin pct. 6-35-4-5-6 din anexa nr.1 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V., precum și prin anexele 1, 2, 3 și A4 la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmit de expertul M. M., ce fac parte din prezenta sentință.
Privitor la cererea de intervenție în proces, formulată de primarul comunei Mălușteni, jud. V., date fiind precizările formulate ulterior la această cerere, din care rezultă că în mod eronat cererea a fost intitulată „cerere de intervenție”, ci, în realitate, era o precizare la cererea introductivă, cererea de intervenție în proces, formulată de primarul comunei Mălușteni, jud. V., va fi respinsă ca lipsită de obiect.
Privitor la cererea de intervenție principală, formulată de intervenienții C. C. și C. P., împotriva pârâtului C. V., pentru grănițuirea imobilelor proprietatea intervenientului și a pârâtului C. V., din satul Lupești, . prevederile art. 560 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) potrivit cărora „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Prin expertiza tehnică judiciară topografică au fost propuse două variante ale grănițuirii, respectiv varianta existentă în prezent și varianta stabilită pe baza datelor care existau anterior anului 1995. Instanța apreciază că varianta corectă de grănițuire este cea propusă pe baza datelor existente anterior anului 1995. Această aprecieze a instanței se întemeiază cu precădere, pe declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D. C. și O. C., ambii martori declarând că gardul dintre imobilul proprietatea intervenienților și imobilul rămas în urma decesului părinților pârâtului C. V. este vechi și a fost construit de către intervenienți. Relevante sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V., care, pe baza planului cadastral din anul 1988, scara 1:2000, pe satul Lupești, a stabilit că linia de hotar dintre imobilele intervenienților și al pârâtului ar trebui să fie pe aliniamentul 38-10-11-12-13-14-15-16-17-18-din anexa nr. 3 la raportul de expertiză. Totodată, prin raportul de expertiză s-a reținut că atât intervenienții, cât și pârâtul, dețin suprafețe de teren mai mari decât au înscrise în actele lor de proprietate (în cazul intervenienților) și în pretitlul de proprietate (în cazul pârâtului).
Pentru considerentele arătate, se va admite cererea de intervenție principală formulată de intervenienții C. C. și C. P., împotriva pârâtului C. V., pentru grănițuirea imobilului proprietatea intervenienților de imobilul proprietatea pârâtului C. V. (moștenit de la părinții săi defuncți), din satul Lupești, . și se va stabili linia de hotar dintre aceste imobile pe aliniamentul 38-10-11-12-13-14-15-16-17-18 din anexa nr. 3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V., ce face parte din prezenta sentință.
Cu privire la cererea prin care intervenienții C. C. și C. P. au solicitat obligarea pârâtului C. V. să demoleze construcția edificată de acesta cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la autorizația de construire și cele privitoare la distanța minimă față de linia de hotar, iar în situația în care pârâtul nu va demola de bunăvoie, să fie autorizați intervenienții să demoleze ei construcția, pe cheltuiala pârâtului, instanța apreciază ca relevante concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică întocmite în cauză, care au stabilit că, dată fiind situația care exista anterior anului 1995, pârâtul a edificat la casa părinților săi defuncți construcția denumită „extindere” (spațiul 13) la o distanță de 1,51 metri față de limita de pe latura nordică, dinspre vecinii intervenienți C. C. și P.. Conform expertizei în construcții, aceste lucrări au fost efectuate de către pârât în perioada 2012-2013.
Dată fiind perioada în care pârâtul a efectuat lucrările, devin aplicabile prevederile art. 612 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), intrat în vigoare la data de 1.10.2011, conform cărora „Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism (…)”.
Rezultă că pârâtul a executat lucrările de construcție la casa pe care el a moștenit-o de la părinții săi defuncți, din satul Lupești, cu respectarea distanței minime obligatorii de 60 cm față de linia de hotar (anterioară anului 1995).
Pentru considerentele arătate, cererea prin care intervenienții C. C. și C. P. au solicitat să fie obligat pârâtul C. V. să demoleze construcția edificată de acesta cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la autorizația de construire și cele privitoare la distanța minimă față de linia de hotar, iar în situația în care pârâtul nu va demola de bunăvoie, să fie autorizați intervenienții să demoleze ei construcția, pe cheltuiala pârâtului, este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Privitor la cererea reconvențională prin care pârâtul-reclamant C. V. a solicitat ca intervenienții C. C. și C. P. să fie obligați să lase pârâtului în deplină proprietate și posesie suprafața de teren pe care intervenienții au ocupat-o abuziv din terenul proprietatea pârâtului, de-a lungul hotarului dintre imobilul proprietatea pârâtului și imobilul proprietatea intervenienților, din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V. rezultă că pârâtul și intervenienții dețin suprafețe de teren mai mari decât cele înscrise în actele de proprietate. Astfel, pârâtul C. V. deține o suprafață de teren real măsurată de 3.325 m.p, (față de suprafața de 2.708 m.p. înscrisă în pretitlul de proprietate și în registrul cadastral al posesorilor din anul 1988), intervenienții dețin o suprafață de teren real măsurată de 2.561 m.p. (față de 800 m.p., înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare din anul 1970 și față de 2.184 m.p, înscrisă în registrul cadastral al posesorilor din anul 1988). Totodată, pe baza planului cadastral din anul 1988, prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză s-a stabilit că, prin mutarea gardului de pe aliniamentul 38-10-11-12-13-14-15-16-17-18-din anexa nr. 3 la raportul de expertiză tehnică topografică, pe aliniamentul actual delimitat prin pct. 7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18 din anexa nr.1 la raportul de expertiză tehnică topografică, intervenienții au ocupat din terenul pârâtului suprafața de 11,72 m.p. teren, suprafață delimitată prin pct. 38-10-9-8-38 din anexa nr.3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică.
Conform art. 5 alin.2 din Legea nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil „Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil”.
În temeiul art. 5 alin.2 din Legea nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil (Legea nr. 287/2009) și art. 6 alin.6 din Codul civil, în cauză devin aplicabile prevederile art. 563 alin.1-3 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), conform cărora:
„(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
(2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
(3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut“.
În doctrină, acțiunea în revendicare a fost definită ca fiind o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Prin acțiunea în revendicare o persoană cere să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. În cadrul unei astfel de acțiuni, reclamantul revendicant este dator să dovedească faptul că el este proprietarul bunului revendicat și că acest bun este deținut pe nedrept de către pârât.
Pentru considerentele arătate, cererea reconvențională în revendicare imobiliară, formulată de pârâtul-reclamant C. V., împotriva intervenienților C. C. și C. P., este întemeiată, urmând să fie admisă.
În consecință, intervenienții C. C. și C. P. vor fi obligați să lase pârâtului-reclamant C. V. în deplină proprietate și posesie suprafața de 11,72 m.p. teren situată în intravilanul satului Lupești, ., delimitată prin pct. 38-10-9-8-38 din anexa nr.3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V., ce face parte din prezenta sentință.
Reclamantul primarul comunei Mălușteni a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâtul-reclamant C. V. a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 2.029,48 lei (100 lei taxă judiciară de timbru; 1.429,48 lei onorariu expert B. V.; 500 lei onorariu avocat).
Intervenienții C. C. și C. P. au efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 3.707,94 lei (120 lei taxă judiciară de timbru; 2.086,24 lei, onorariu expert M. M.; 501,70 lei onorariu expert B. V.; 1.000 lei onorariu avocat).
Potrivit art. 453 Cod.proc.civ., consecință a admiterii în parte a cererii de intervenție și a admiterii cererii reconvenționale, se vor compensa cheltuielile de judecată efectuate de intervenienții C. C. și C. P. (3.707,94 lei), cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâtul-reclamant C. V. (2.029,48 lei), urmând ca pârâtul-reclamant să fie obligat să plătească intervenienților ½ din cheltuielile de judecată rămase după compensare, adică să plătească intervenienților, o singură dată, suma de 839,23 lei (3.707,94 lei - 2.029,48 lei = 1.678,46 lei; 1.678,46 lei: 2 = 839,23 lei).
Se va lua act că reclamantul primarul comunei Mălușteni nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Deși la mai multe termene de judecată s-a pus în vedere intervenienților că au obligația de plată a sumei de 925 lei, reprezentând diferență de onorariu cuvenit expertului judiciar B. V., intervenienții au refuzat (încheierile de ședință din 25.09.2014, din 9.10.2014, 23.10.2014, 30.10.2014, 6.11.2014). În condițiile arătate, se va dispune darea în debit a intervenienților C. C. (CNP-_) și C. P. (CNP-_), cu suma de 925 lei (sumă ce va fi plătită o singură dată), reprezentând diferență de onorariu cuvenit expertului judiciar B. V., pentru raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în dosarul civ. nr._ al Judecătoriei Bârlad, sumă ce va fi plătită în control Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată, pentru ridicare (demolare) construcții edificate pe drumul public al satului Lupești, formulată de reclamantul primarul comunei Mălușteni, jud. V., împotriva pârâtului C. V. (CNP-_), domiciliat în G., ., ., ., cu reședința în satul Lupești, ..
Obligă pârâtul C. V. ca, în termen de o lună de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să ridice (să demoleze) parte din construcția, denumită prin raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmit de expertul M. M., „extindere (spațiul 13)”, efectuată de către pârât la casa pe care acesta a moștenit-o de la părinții săi defuncți, situată în satul Lupești, . suprafața de 7,58 m.p. a drumului public al satului Lupești DS 174, suprafață delimitată prin pct. 6-35-4-5-6 din anexa nr.1 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V., precum și prin anexele 1, 2, 3 și A4 la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmit de expertul M. M., ce fac parte din prezenta sentință.
Respinge, ca lipsită de obiect, cererea de intervenție în proces, formulată de primarul comunei Mălușteni, jud. V..
Admite cererea de intervenție principală formulată de intervenienții C. C. (CNP-_) și C. P. (CNP-_), domiciliați în satul Lupești, ., împotriva pârâtului C. V., pentru grănițuirea imobilului proprietatea intervenienților de imobilul proprietatea pârâtului C. V. (moștenit de la părinții săi defuncți), din satul Lupești, ..
Stabilește linia de hotar dintre imobilul proprietatea intervenienților C. C. și C. P. și imobilul proprietatea pârâtului C. V., pe care acesta l-a moștenit de la părinții săi, imobile situate în satul Lupești, ., pe aliniamentul 38-10-11-12-13-14-15-16-17-18 din anexa nr. 3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V., ce face parte din prezenta sentință.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție principală prin care intervenienții C. C. și C. P. au solicitat obligarea pârâtului C. V. să demoleze construcția edificată de acesta cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la autorizația de construire și cele privitoare la distanța minimă față de linia de hotar, iar în situația în care pârâtul nu va demola de bunăvoie, să fie autorizați intervenienții să demoleze ei construcția, pe cheltuiala pârâtului.
Admite cererea reconvențională în revendicare imobiliară, formulată de pârâtul-reclamant C. V., împotriva intervenienților C. C. și C. P..
Obligă intervenienții C. C. și C. P. să lase pârâtului-reclamant C. V., în deplină proprietate și posesie, suprafața de 11,72 m.p. teren situată în intravilanul satului Lupești, ., delimitată prin pct. 38-10-9-8-38 din anexa nr.3 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul B. V., ce face parte din prezenta sentință.
Ia act că reclamantul primarul comunei Mălușteni, jud. V. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de intervenienții C. C. și C. P. (3.707,94 lei), cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâtul-reclamant C. V. (2.029,48 lei) și obligă pârâtul-reclamant să să plătească intervenienților ½ din cheltuielile de judecată rămase după compensare, adică să plătească intervenienților, o singură dată, suma de 839,23 lei.
Dă în debit intervenienții C. C. (CNP-_) și C. P. (CNP-_), cu suma de 925 lei (sumă ce va fi plătită o singură dată), reprezentând diferență de onorariu cuvenit expertului judiciar B. V., pentru raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în dosarul civ. nr._ al Judecătoriei Bârlad, sumă ce va fi plătită în control Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul V..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. D. E.
Red.T.I./ 08.12.2014
Tehnored. D.E./ 6 ex./ 12.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1160/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2108/2014.... → |
|---|








