Plângere contravenţională. Sentința nr. 2108/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2108/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 1760/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2108/2014
Ședința publică de la 22 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. D.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul H. G. domiciliat în . jud. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., având ca obiect plângere contravențională PV . NR._ DIN 28.04.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul H. G. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_ lipsă fiind intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V. prin reprezentanți legali.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimat prin întâmpinare;
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța acordă cuvântul pentru discutarea competenței instanței de a soluționa prezenta cauză.
Având cuvântul, petentul H. G. arată că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, întrucât cauza se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 cod procedură civilă și art. 32 din OG 2/2001, stabilește că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Având cuvântul petentul H. G. solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și proba cu pozele video realizate de intimat. A început depășirea pe linie discontinuă și a continuat-o pe linie continuă. Nu mai insistă în administrarea probei testimoniale.
Instanța deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de petent prin plângerea formulată și reiterată la termenul de astăzi și de către intimatul I. Județean de Poliție V. prin întâmpinare o consideră admisibilă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
În temeiul art. 238 C.proc. civ. instanța pune în discuția părților prezente estimarea duratei cercetării procesului.
Având cuvântul petentul H. G. arată că estimează durata procesului la o lună de zile.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C. proc. civilă estimează durata cercetării procesului cu finalitate în termen de 60 de zile.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și în temeiul art. 392 cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților prezente pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei petentul solicită anularea procesului verbal. Nu a fost vinovat. A început depășirea pe linie discontinuă și nu avea de unde să știe că linia continuă are 20 de m pe un drum drept. Nu a mai fost la Iași și nu cunoștea drumul. A fost la Iași pentru o operație pe care a suferit - o băiatul său. Solicită anularea procesului verbal
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 30.04.2014 sub nr. de dosar_, petentul H. G. a chemat în judecată pe intimata Inspectoratul de Poliție Județean V. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/28.04.2014 și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de conducere.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că la data de 28.04.2014 se deplasa cu auto marca Skoda O. pe DE 581 din direcția V. către Bârlad, întrucât se întorcea de la un control medical cu fiica sa care trebuia operată, iar la . a efecuat o manevră de depășire a autotrenului marca Renault cu nr. de înmatriculare K052HC care se deplasa pe aceeași direcție de mers.
La începutul manevrei de efectuare a depășirii tirului nu a observat existența vreunui indicator, iar marcajul despărțitor era discontinuu.
Echipajul de poliție i-a comunicat că i se va suspenda permisul de conducere pentru efectuarea manevrei de depășire într-o zonă interzisă, fără a ține cont de prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Agentul constatator a depășit cadrul legal al încadrării juridice a faptei, întrucât aceasta este descrisă de art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și nu de art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 cum s-a consemnat în procesul-verbal. Art. 100 alin. 3 doar sancționează fapta, nu o prevede.
Petentul a mai susținut că scrisul este ilizibil și nu se înțelege numele agentului constatator sau instanța de judecată unde se poate depune plângere, astfel că se impune anularea procesului-verbal de contravenție.
S-a mai arătat că deplasarea s-a efectuat din cauza problemelor medicale ale copilului său, lucru ce reprezintă o stare de necesitate, fiind vorba de o urgență medicală, fiind incidente prevederile art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire petentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie proces-verbal . nr._/28.04.2014 (fila 4); dovadă reținere permis de conducere (fila 6); copie CI (fila 7);
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că din fotografiile efectuate după înregistrarea video a aparatului radar a rezultat că la data de 28.04.2014, conducătorul autovehiculului marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ a efectuat depășirea neregulamentară a unui camion care circula regulamentar pe sensul său de mers, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu și în zona de acțiune a indicatorului ”Depășirea interzisă”.
În drept, intimata a invocat dipozițiile art. 205 C. proc. civ., precum și ale art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și art. 120 din H.G. nr. 1391/2006.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: buletin de verificare metrologică (fila 14); originalul procesului-verbal de contravenție . nr._/28.04.2014 (fila 15); planșe foto (filele 16-17).
În data de 17.06.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat anularea procesului-verbal atacat și a sancțiunii complementare.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, petentul a arătat că din planșele foto depuse de intimată la dosar se poate observa că s-a început manevra de depășire pe linie discontinuă, indicatorul de interzicere a acestei manevre observându-l abia la terminarea manevrei și la reintrarea pe sensul de mers.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În fapt, la data de 28.04.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile (fila 15).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că petentul ”a condus autoturismul_ efectuând depășirea camionului K052HC în zona de acțiune a indicatorului rutier ”Depășirea interzisă”. F. pe hard 3 de pe MAI_”.
Faptele reținute în sarcina petentului au fost încadrate în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat că ”am început depășirea regulamentar”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 28.04.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 30.04.2014.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Criticile petentului referitoare la faptul că scrisul agentului constatator este ilizibil și nu se poate distinge numele acestuia sau instanța de judecată unde se poate depune plângere nu poate fi primită, întrucât, din analiza procesului-verbal atacat se poate observa că agentul constatator este asp. M. L., din cadrul Serviciului Rutier V.. De asemenea, la rubrica respectivă, se observă că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se depune la Judecătoria Bârlad.
De asemenea, instanța va respinge criticile petentului referitoare la faptul că agentul constatator a depășit cadrul legal al încadrării juridice a faptei, întrucât aceasta este descrisă de art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și nu de art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 cum s-a consemnat în procesul-verbal, întrucât agentul constatator în mod corect a reținut fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, care sancționează nerespectarea regulilor privind depășirea.
Faptul că art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 se coroborează și cu dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 nu poate să conducă la anularea procesului-verbal și, în orice caz, nu este de natură să producă petentului vreo vătămare.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ”constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Prin depășire se înțelege ”manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial”, așa cum arată art. 45 alin. 1 din același act normativ.
De asemenea, potrivit art. 120 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, ”se interzice depășirea vehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Instanța observă că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din planșele foto depuse la dosar (filele 16-17), efectuate după înregistrarea video a aparatului radar, rezultă că în data de 28.04.2014, ora 11:09, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a efectuat o depășire a unui camion care circula regulamentar, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu, în zona de acțiune a indicatorului ”Depășirea interzisă”.
Aparatul radar amplasat pe autovehiculul cu nr. MAI_ a fost verificat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/03.04.2014 (fila 14).
Criticile petentului referitoare la faptul că la începutul efectuării manevrei acesta nu a observat existența indicatorului ”Depășirea interzisă” și că marcajul era discontinuu nu poate fi primită, întrucât era de datoria petentului, ca și conducător auto, de a fi atent la toate indicatoarele și marcajele aflate pe direcția sa de mers.
De asemenea, din dispozițiile art. 120 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 reiese faptul că este interzisă depășirea cu încălcarea marcajului continuu, indiferent dacă aceasta a început pe marcaj discontinuu, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sens opus. Or, din analiza planșei foto (fila 16 și verso) reiese cu claritate faptul că petentul a efectuat depășirea încălcând marcajul continuu, circulând parțial pe sensul opus de mers.
Petentul a semnat procesul verbal, admițând că el a fost cel care a condus autoturismul respectiv la data și ora menționate în procesul-verbal.
În concluzie, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța reține că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile sunt prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale, întrucât gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat, astfel că se impun luarea unor măsuri prompte împotriva contravenienților.
În ceea ce privește solicitarea petentului, în sensul de a se reține prevederile art. 11 din O.G. nr. 2/2001, întrucât deplasarea s-a efectuat din cauza problemelor medicale ale copilului petentului, lucru ce reprezintă o stare de necesitate, instanța o va respinge pentru următoarele motive.
Potrivit art. 20 Noul Cod Penal, ”este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat”.
Instanța observă că motivul invocat de petent nu se subsumează noțiunii de stare de necesitate, întrucât presupusul pericol menționat nu era imediat. De asemenea, deplasarea petentului cu autoturismul său nu poate fi considerată ca fiind singura modalitate de înlăturare a pericolului care a stat la baza stării de necesitate, acesta putând să anunțe salvarea.
În plus, petentul nu a probat în nici un fel starea de sănătate a copilului său, neexistând vreo dovadă din care să rezulte un pericol imediat și de neînlăturat care ar fi justificat acțiunea periculoasă a petentului.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.04.2014 întocmit de IPJ V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul H. G., domiciliat în ., jud. V., CNP -_, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V..
Menține procesul-verbal atacat . nr._/28.04.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. H. D.
Red. D.R.
Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 08 octombrie 2014
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2113/2014. Judecătoria... → |
|---|
