Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2616/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2616/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 1886/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2616/2014
Ședința Camerei de Consiliu de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta . ROMÂNIA SRL sediul în Iași, .. 42, .. Iași contradictoriu cu pârâtele C. V., cu domiciliul în mun. Bârlad, Bld. Republicii nr. 50, ., . și C. E. C. cu domiciliul în mun. Bârlad, Bld. Republicii nr. 50, ., . având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu lipsesc reclamanta . ROMÂNIA SRL prin reprezentanți legali și pârâtele C. V., C. E. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul ara ca obiect cerere cu valoare redusă;
- părțile au fost legal citate pentru acest termen de judecată;
- pârâtele nu au depus întâmpinare la dosar;
Întrucât reclamanta . ROMÂNIA SRL a solicitat prin cererea principală încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar, instanța deliberând o consideră admisibilă și concludentă, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 cod procedură civilă o încuviințează.
În temeiul art.238 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
În temeiul art.1030 Cod de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.05.2014, sub nr._ reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele C. V. și C. elena C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acestora la plata în solidar sumei de 1546,64 lei reprezentând contravaloare chirie dispozitiv medical și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți a intervenit contractul de închiriere nr. BC96/04.09.2012, obiectul contractului constând în închirierea dreptului de folosință asupra dispozitivului medical specificat în anexa la contract începând cu data încheierii contractului și că pacientul avea obligația de a achita contravaloarea accesoriilor vândute și, lunar, suma prevăzută cu titlu de chirie, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o. În temeiul dispozițiilor art. 4.5 din contract au fost calculate penalități de întârziere de 0,10% din valoarea soldului restant pentru fiecare zi de întârziere. Până la 28.04.2014, penalitățile au ajuns în cuantum de 201,32 lei. Fideiusorul și-a sumat obligația de a achita sumele datorate, semnând contractul încheiat și renunțând la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune.
În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: contract de închiriere dispozitiv medical .. BC96/04.09.2012 (f. 30-34), proces-verbal de predare-primire (f. 35), certificat de garanție (f. 36), facturi (f. 10-29), centralizator penalități (f. 9), .
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtele nu au depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu au răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
Analizând cererea de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
La data de 04.09.2012 între părți s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată contractul de închiriere dispozitiv medical .. BC009 (f. 30-34), obiectul contractului constând în închirierea dreptului de folosință asupra unui dispozitiv medical, respectiv un dispozitiv pentru administrarea continuă cu oxigen, astfel cum rezultă din proces-verbal de predare-primire (f. 35).
Conform dispozițiilor art. 4.4 din contractul de închiriere, pacientul are obligația de a achita lunar, suma prevăzută cu titlu de chirie. În cauză, au fost emise mai multe facturi (f. 10-39) a căror contravaloare pârâta C. V. nu a achitat-o, acumulându-se un debit restant în cuantum de 1546,64 lei astfel cum reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Pârâta C. elena C. a garantat în calitate de fideiusor obligația de a achita contravaloarea chiriei în cazul neîndeplinirii acestei obligații de către pârâta C. V., semnând contractul încheiat cu renunțarea la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că contractul .. E94 a fost încheiat după data de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Codului Civil, ca atare acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 1166 Cod civil, „Contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe peroane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.” Conform art. 1171, „Contractul este sinalagmatic atunci când obligațiile născute din acesta sunt reciproce și interdependente.” Art. 1350 prevede că „Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu.”
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată va fi admisă pentru următoarele considerente:
Contractul încheiat între reclamantă și pârâți este unul sinalagmatic, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce. Astfel, reclamanta, în calitate de locator, și-a asumat obligația de a acorda pârâtei C. V., în calitate de locatar, dreptul de folosință asupra echipamentului medical individualizat în contract, iar pârâta de plată a contravalorii chiriei lunare către reclamantă.
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârâtă, dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise ceea ce a condus la acumularea un debit în cuantum de 1546,64 lei, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar și centralizatorului intitulat anexă la cererea de chemare în judecată.
Întrucât în materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1548 din Codul civil, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, este în sarcina debitorului să facă dovada plății, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a contravalorii chiriei, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța va admite capătul principal de cerere și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1546,64 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă si facturate cf. facturilor depuse la dosar.
În ceea ce privește obligarea pârâtei C. E. C. în calitate de fideiusor, în solidar cu debitorul principal, pârâta C. V., instanța constată că potrivit art. 2280 Cod civil, „Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă față de altă parte, care are într-un alt raport obligațional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remunerații, obligația debitorului dacă acesta din urmă nu o execută”. Cf. art. 2300 Cod civil, „Atunci când se obligă împreună cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau codebitor solidar, fieiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discuțiune și de diviziune”. Potrivit art. 1435, „Solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată în mod expres”.
Potrivit prevederilor contractuale (art. 11 din contract), pârâta C. E. C. s-a obligat în solidar cu pârâta C. V. la executarea obligației de plată. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege precitate, instanța va dispune obligarea pârâtei C. E. C. în calitate de fideiusor în solidar cu pârâta C. V. la plata debitului principal.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 1530 Cod civil, „Creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.” Conform art. 1535, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.” În cauza de față, instanța constată că la art. 4.8 din Contract, s-a stipulat că pentru neplata la termen a obligațiilor, pacientul este obligat la plata unei penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive (legea de transpunere a prevederilor Directivei 13/93/CEE), o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Conform anexei la Legea nr. 193/2000, lit. i, este considerată abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.
Reclamanta solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere de 0.10% pe zi de la 16.12.2012 și până la achitarea efectivă a debitului. Aceasta înseamnă penalități de întârziere de 36,5% pe an, în contextul în care dobânda bancară comercială este de 15-20% pe an. Instanța apreciază că penalitatea impusă pârâtei este vădit excesivă, fiind disproporționat de mare raportat la paguba suferită de reclamantă. Acest aspect este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe și în detrimentul consumatorului.
Contractul în baza căruia debitoarea pretinde plata acestor penalități de întârziere este unul de adeziune, nenegociat, cu clauze preformulate. Simplul fapt că pârâta a avut opțiunea de a încheia sau nu contractul nu este suficient pentru a înlătura aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și respectiv caracterul abuziv al clauzei 4.5 din Contract.
Cu privire la posibilitatea instanței de a invoca din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, chiar în lipsa opoziției consumatorului, instanța reține că Curtea de Justiție a Uniunii Europene, in cauza C-618/2010 Banco Espanol de Credito SA a statuat că „Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care nu permite instanței sesizate cu o cerere de somație de plată să aprecieze din oficiu, in limine litis sau într‑o altă etapă a procedurii, deși dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie cuprinse într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, în lipsa unei opoziții formulate de acesta din urmă.”
Ca atare, instanța apreciază că se impune limitarea cuantumului penalităților de întârziere la o sumă maximă egală cu cea a de debitului principal de 1325,12 lei, aceasta fiind suficient de mare pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă și totodată de natură a descuraja pe viitor situații de nerespectare a prevederilor contractuale. În aceste condiții, instanța va obliga pârâele la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi (și nu de la scadența facturii celei mai vechi întrucât cf. art. 1535 c.civ. daunele moratorii curg de la scadența fiecărei obligații de plată) și până la plata efectivă a debitului la limita debitului principal de 1325,12 lei datorat.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 C. proc. civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâtele, având în vedere și dispozițiile art. 455 C. proc. Civ., vor fi obligate la plata în solidar a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată taxă de timbru. Cu privire la suma de 496 lei reprezentând onorariu de avocat, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada sumei pretinse, motiv pentru care va respinge această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L. cu sediul în Iași, .. 42, .. Iași contradictoriu cu pârâtele C. V. cu domiciliul în mun. Bârlad, Bld. Republicii nr. 50, ., . și C. E. C. cu domiciliul în mun. Bârlad, Bld. Republicii nr. 50, ., ..
Obligă pârâtele la plata în solidar către reclamantă a sumei de 1546,64 lei reprezentând contravaloare chirie dispozitiv medical și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului la limita debitului principal de 1546,64 lei datorat (201,32 lei până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.04.2014).
Respinge cererea de plata a sumei de 496 lei reprezentând onorariu avocat ca neîntemeiată.
Obligă pârâtele în solidar la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
Prezenta hotărâre este executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H 5 ex/07.11.2014.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 292/2014.... | Actiune in regres. Sentința nr. 1786/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
