Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2030/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2030/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 1734/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2030/2014
Ședința din Camera de Consiliu de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. D.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta . ROMANIA SRL, cu sediul în Iași, .. 42, .. V. și pe pârâții C. I. și C. S., domiciliați în M., .. 18, jud. V. având ca obiect cerere de valoare redusă
La apelul nominal a răspuns pârâtul C. I., lipsind:
- pârât - C. S.
- reclamant - . ROMANIA SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, s-au respectat dispozițiile art.1029 alin.3 N.C.P.C. potrivit rezoluției președintelui de complet și despre faptul că pârâții nu au restituit formularul de răspuns și nu au depus întâmpinare; au fost verificate actele și lucrările dosarului de către președintele de complet, după care:
În temeiul disp. art. 131 alin 1 Noul Cod procedură civilă procedează la verificarea competenței Judecătoriei Bârlad și pune în discuția părților competența instanței.
Pârâtul având cuvântul arată că Judecătoria Bârlad este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul disp. art. 131 alin 1 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză, în temeiul art. 1027 din codul de procedură civilă raportat la art. 94 al.1 lit.j și art.107 din Noul Cod de procedură civilă.
În temeiul art.238 Cod de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la acest termen.
Instanța apreciază proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de reclamantă, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit disp. art. 255 Cod de procedură civilă și o încuviințează potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă și constată că pârâții nu au depus întâmpinare, astfel că sunt decăzuți din dreptul a propune probe.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii și arată că nu are cum să achite debitul, are o pensie de 390 lei și are doi copii în întreținere. Nu a știut când trebuia să ducă aparatul pe care l-a inchiriat înapoi la firma respectivă.
Instanța rămâne in pronunțare asupra cauzei de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2014, sub nr. de dosar_, reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții C. I. și C. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 1764,16 lei, reprezentând contravaloare chirie dispozitiv medical și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți a intervenit contractul de închiriere nr. BC92/_, obiectul contractului constând în închirierea dreptului de folosință asupra dispozitivului medical specificat în anexa la contract începând cu data încheierii contractului.
Pacientul avea obligația de a achita contravaloarea accesoriilor vândute și, lunar, suma prevăzută cu titlu de chirie, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
În temeiul dispozițiilor art. 4.5 din contract au fost calculate penalități de întârziere de 0,10% din valoarea soldului restant pentru fiecare zi de întârziere.
Până la data de 30.03.2014, penalitățile au ajuns la valoarea de 329,73 lei.
Fideiusorul și-a sumat obligația de a achita sumele datorate, semnând contractul încheiat și renunțând la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 Noul Cod de procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială (fila 8); fișă calcul penalități (fila 9); facturi (filele 10-28); contract de închiriere dispozitiv medical . nr. 0092/01.09.2012 (filele 29-33); proces-verbal de primire (fila 34); certificat de garanție (fila 35); copii CI pârâți (filele 36-37);
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâții nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu au răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Referitor la aplicarea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă asupra cauzei de față, instanța reține că, potrivit art. 1025 alin. 1 Noul C. proc. civ. ”prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Având în vedere faptul că din cererea introductivă de instanță reiese că reclamanta solicită plata unui prejudiciu în valoare de 1764,16 lei (deci inferior pragului de 10.000 lei stabilit de legiuitor) și că cererea reclamantei nu se încadrează în enumerarea prevăzută la alin. 2 și 3 ale art. 1025 (cazuri în care procedura cererilor de valoare redusă nu se aplică), instanța constată că cererea formulată de reclamantă poate fi judecată în conformitate cu procedura specială a cererilor de valoare redusă.
II. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
a. În fapt, la data de 01.09.2012, între părți s-a încheiat contractul de închiriere dispozitiv medical . nr. 0092 (filele 29-33), obiectul contractului constând în închirierea dreptului de folosință asupra unui dispozitiv medical, respectiv un dispozitiv pentru administrarea continuă cu oxigen, astfel cum rezultă din proces-verbal de predare-primire (fila 34).
Conform dispozițiilor pct. IV din contractul de închiriere, pacientul are obligația de a achita lunar suma prevăzută cu titlu de chirie.
În cauză au fost emise mai multe facturi (filele 10-28), a căror contravaloare pârâtul C. I. nu a achitat-o, acumulându-se un debit restant în cuantum de 1764,16 lei, astfel cum reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Pârâta C. S. a garantat în calitate de fideiusor obligația de a achita contravaloarea chiriei în cazul neîndeplinirii acestei obligații de către pârâtul C. I., semnând contractul încheiat cu renunțarea la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune.
b. În drept, cu privire la legea aplicabilă, instanța constată că respectivul contract de închiriere dispozitiv medical a fost încheiat după data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, astfel că acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 1166 NCC, ”contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe peroane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”.
De asemenea, potrivit art. 1171 NCC, ”contractul este sinalagmatic atunci când obligațiile născute din acesta sunt reciproce și interdependente”, iar art. 1350 prevede că ”orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu”.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată va fi admisă pentru următoarele considerente:
Contractul încheiat între reclamantă și pârât este unul sinalagmatic, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce.
Astfel, reclamanta, în calitate de locator, și-a asumat obligația de a acorda pârâtului C. I., în calitate de locatar-pacient, dreptul de folosință asupra echipamentului medical individualizat în contract, iar pârâtul și-a asumat obligația de plată a contravalorii chiriei lunare către reclamantă.
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârât, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise, ceea ce a condus la acumularea unui debit în cuantum de 1764,16 lei, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar (filele 10-28) și fișei de calcul penalități (fila 9).
În materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1548 NCC, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, este în sarcina debitorului să facă dovada plății.
Întrucât în speță nu s-a făcut dovada plății de către debitor, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârât a obligației de plată a contravalorii produselor livrate, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța va admite capătul principal de cerere și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1764,16 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă si facturate conform facturilor depuse la dosar.
Referitor la obligarea pârâtei C. S. în calitate de fideiusor, în solidar cu debitorul principal, instanța constată că potrivit art. 2280 NCC, ”fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obligă față de altă parte, care are într-un alt raport obligațional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remunerații, obligația debitorului dacă acesta din urmă nu o execută”.
De asemenea, potrivit art. 2300 NCC, ”atunci când se obligă împreună cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau codebitor solidar, fieiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discuțiune și de diviziune”, iar conform art. 1435, ”solidaritatea dintre creditori nu există decât dacă este stipulată în mod expres”.
Potrivit prevederilor contractuale (art. 11 din contract), pârâtul C. I. s-a obligat în solidar cu pârâta C. S. la executarea obligației de plată.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale anterior menționate, instanța va dispune obligarea pârâtului C. I. în solidar cu pârâta C. S. la plata debitului principal.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 1530 NCC, ”creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”.
Conform art. 1535 NCC, ”în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
În cauza de față, instanța constată că la art. 4.8 din contract s-a stipulat că pentru neplata la termen a obligațiilor pacientul este ținut de plata unei penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, astfel că a rezultat o sumă de 329,73 lei, potrivit fișei de calcul a penalităților (fila 9).
Instanța reține că acest capăt de cerere este întemeiat, față de soluția pronunțată cu privire la debitul principal și ca atare, îi va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 329,73 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere cererea introductivă de instanță (prin care reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată), soluția de admitere a acesteia (echivalentă cu pierderea procesului de către pârâți) și dovedirea cheltuielilor efectuate de reclamantă (suma de 50 lei taxă judiciară de timbru – fila 7 și 558 lei onorariu avocat – fila 52), instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 608 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta . ROMANIA SRL, cu sediul în mun. Iași, .. 42, .. Iași, cu nr. de înmatriculare în Reg. ., CUI RO_, în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. S., ambii domiciliați în loc. M., .. 18, jud. V..
Obligă pârâții la plata în solidar, către reclamantă, a sumelor de:
- 1764,16 RON, reprezentând contravaloare chirie dispozitiv medical, conform facturilor emise în perioada 16.11.2012 – 28.02.2014 și neachitate;
- 329,73 RON, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturii celei mai vechi (16.12.2012) și până la data introducerii acțiunii (30.03.2014).
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 608 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat).
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Executorie de drept, conform art. 1030 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2014.
Președinte, R. D. | ||
Grefier, A. V. |
Red. R.D. 2.10.2014
TEHNORED. A.V. 02.10.2014
EX.5
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3312/2014. Judecătoria BÂRLAD | Partaj judiciar. Sentința nr. 2667/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
