Fond funciar. Sentința nr. 776/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 776/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 644/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă nr.776
Ședința publică din data de 20 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier VICTORIȚA T. C.
Pe rol soluționarea contestației în anularea sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, contestație formulată de contestatoarea H. A. (CNP-_) domiciliată în Bacău, ., ., . cu intimații H. V. (CNP-_), domiciliat în Bacău, ., . în satul Fântânele, ., C. . pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: contestatoarea personal și asistată de mandatar H. O., intimatul H. V. personal, lipsind intimații C. . pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că: obiectul dedus judecății este contestație în anulare, procedura de citare este legal îndeplinită, este prim termen de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Conform art. 238 Cod pr. civ., președintele procedează la estimarea duratei necesare cercetării procesului astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil, pentru un termen de 7 zile.
Mandatar H. O., pentru contestatoare, depune la dosar chitanța în valoare de 100 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, înscrisuri și concluzii scrise.
Intimatul H. V., depune înscrisuri la dosar și precizează că are reședința în satul Fântânele.
Interogate de instanță, contestatoarea și mandatarul acesteia, arată că nu cunosc temeiul de drept al contestației în anulare dar susțin că motivul contestației în anulare este că nu s-a ținut cont de notele depuse de H. A. la dosar, respectiv de actele de proprietate ale contestatoarei H. A..
Interogate de instanță, părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, după care președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Mandatar H. O., pentru contestatoare, solicită admiterea contestației în anulare, precizează că H. A., contestatoarea, deține o cotă de 5/8 din locuință și cota de 3/8 este deținută de ceilalți moștenitori. Arată că H. A. are acte de vânzare cumpărare și nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate deoarece în această situația nu se cade. Cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea H. A. personal, solicită admiterea contestației și precizează că intimatul H. V. are mai multe case, dar vrea să o scoată pe ea din casă, iar ea are doar o singură casă.
Intimatul H. V., solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, contestatoarea nu are un temei legal pentru formularea contestației, aceasta se bazează pe acte false. Cu cheltuieli de judecată, care sunt de la judecata de fond.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.pr.civ, președintele închide dezbaterile.
INSTANȚA
Sub nr._ din 24.02.2014 a fost înregistrată la această instanță adresa nr._ din 13.02.2014, prin care Curtea de Apel Iași a trimis, spre competentă soluționare, contestația în anularea sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, contestație formulată de contestatoarea H. A..
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel Iași cu nr._ din 3.12.2013, contestatoarea H. A. a formulat contestație în anularea sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații H. V., C. . pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că sentința civ. nr. 1569/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad, este netemeinică și nelegală, deoarece în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea pe care ea a formulat-o pentru anularea titlului de proprietate nr. 2498/5.09.2005. Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că atât Primăria . Consiliul Județean V. au recunoscut că în mod greșit s-a emis pârâtului titlu de proprietate, deoarece acesta nu a depus actele de proprietate și nici nu a existat un ordin al prefectului emis în cauză. Ca urmare, soluția pe care instanța trebuia să o pronunțe era aceea de anulare a titlului de proprietate, nelegal emis. Contestatoarea a arătat că ea posedă act de vânzare-cumpărare pentru 5/8 din imobil, iar pentru restul de 3/8 fac parte și ea și ceilalți moștenitori menționați în certificatul de moștenitor, deci pârâtul nu poate beneficia de dreptul contestatoarei. Contestatoarea a susținut că ea a depus act de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 3,13 ari teren, învecinată cu casa părintească cumpărată de la frații C., teren ce nu face parte din masa succesorală, însă sentința pronunțată îi dă dreptul pârâtului să-i ia jumătate din teren.
Prin contestație, contestatoarea a solicitat anularea titlului de proprietate.
Intimatul H. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a folosit în proces proba cu înscrisuri.
Prin decizia nr.55/24.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a contestației în anulare împotriva sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, în favoarea Judecătoriei Bârlad.
În considerentele deciziei nr.55/24.01.2014 a Curții de Apel Iași, s-a reținut incidența prevederilor art. 505 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), referitoare la contestația în anulare, conform cărora contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul civ. nr._ al Judecătoriei Bârlad în care a fost pronunțată sentința nr. 1569/25.06.2013.
Contestatoarea a folosit în proces proba cu înscrisuri, depunând, în copie, certificatul de moștenitor nr. 785/12.08.1981 emis de notariatul de Stat Bârlad; contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1771/29.03.1982 la Notariatul de Stat jud. Bacău; înscrisul sub semnătură privată intitulat „Act de vânzare”; Rezoluția din data de 26.11.2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Bacău în dosarul nr. 2458/P/2013; Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 28.01.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 4237/P/2013.
Intimatul H. V. a folosit în proces proba cu înscrisuri.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad cu nr. 1378/189/6.03.2013, reclamanta H. A. a chemat în judecată pe pârâții H. V., C. . pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 2498/5.09.2005, emis titularului pârât H. V., și a Ordinului emis de prefect ce a stat la baza emiterii titlului. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul H. V. este fratele ei. La data de 16.07.1962, reclamanta a cumpărat de la frații C. I., C. G. și C. L. un loc de casă cu o suprafață de 3,13 ari, situat în ., teren ce se învecinează cu casa părinților săi. La data de 29.03.1982, reclamanta a cumpărat de la mama sa, H. Frăsina, 5/8 din imobilul situat în ., iar restul de locuință rămasă de pe urma tatălui trebuia împărțită între ceilalți moștenitori ai casei, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor. Reclamanta a susținut că, după revoluție, a început să repare casa, însă din cauză că cheltuielile erau mari, nu a mai reușit să tăbluiască două camere, astfel că acestea s-au dărâmat. Reclamanta a achitat impozitul către stat și asigurarea locuinței, chiar și când părinții erau în viață, iar pe mama sa a îngrijit-o. La data de 29.11.2010, când a mers să plătească impozitul, reclamanta a constat că pârâtul H. V. avea titlu de proprietate pentru bunurile pe care reclamanta le cumpărase cu acte de vânzare-cumpărare. Reclamanta a susținut că, după revoluție, ea a dat actele necesare pârâtului H. V. pentru a revendica terenurile cu care părinții lor s-au înscris la C.A.P., în speranța că în cerere va trece pe toți moștenitorii, însă pârâtul a solicitat teren numai pentru el, deși trebuia să o înscrie și pe ea în cerere. Reclamanta a mai susținut că pârâtul încasează singur subvenție pentru terenuri.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 23, art. 27, art. 53 din Legea 18,1991; art. III din Legea 169/1997.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie: actul de vânzare cumpărare din 16.07.1962; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1771/29.03.1982; acte de stare civilă; certificat de moștenitor nr. 785/12.08.1981; sentința civ. nr. 1460/26.05.2011 a Judecătoriei Bârlad; titlul de proprietate nr. 2498/05.09.2005; cerere înregistrată sub nr. 3254/25.03.1991; extras din Registrul agricol; raport de expertiză tehnică nr. 35 din 10.05.2011.
Pârâtul H. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă. Pârâtul a arătat că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire de a dreptului de proprietate sau de constituire, astfel că ea nu poate beneficia de reconstituirea sau de constituirea dreptului de proprietate. Singurul care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost el, pârâtul, în calitate de moștenitor al tatălui său, H. I., decedat la data de 07.01.1981, calitate ce rezultă din certificatul de moștenitor 785/1981, precum și din cererea de reconstituire pe care a formulat-o și a depus-o la C. de fond funciar Puiești.
Pârâtul H. V. a folosit proba cu înscrisuri, depunând la dosar adresa nr._/2013 emisă de Poliția municipiului Bacău; declarația autentificată din 22.08.1968; plângere înregistrată sub nr. 2458/P/2013.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a arătat că ea i-a dat pârâtului actele necesare pentru revendicarea terenurilor luate de C.A.P., crezând că în cerere îi va trece pe toți moștenitorii, ceea ce pârâtul nu a făcut. Reclamanta a mai arătat că, din adresa nr. 966/ 18.02.2013, primită de la primărie, rezultă că titlul de proprietate nr. 2498/05.09.2005 a fost emis la cererea verbală a pârâtului, deși conform legii trebuia să depună acte doveditoare că este proprietarul casei.
C. . funciar a comunicat documentația în baza căreia a fost întocmit titlul de proprietate nr. 2498/5l.09.2005.
Soluționând cauza ce a făcut obiectul dosarului civ. nr. 1378/189/6.03.2013, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința civ. nr. 1569/25.06.2013, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta H. A., în contradictoriu cu pârâtul H. V., și s-a dispus anularea, în parte, a titlului de proprietate nr. 2498 din 05.09.2005 emis titularului H. I. V., în sensul includerii în titlu a reclamantei H. A., în calitate de moștenitor al defuncților H. I. și H. V., cu privire la suprafața de teren de 364 m.p. categoria curți-construcții, situată în satul/..
Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea privind anularea Ordinului prefectului cu privire la terenul în litigiu, ca lipsită de obiect. Totodată, a fost respinsă cererea formulată de pârâtul H. V. privind rambursarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013 a Judecătoriei Bârlad s-a reținut că reclamanta H. A. și pârâtul H. V. sunt frați și sunt fiii defuncților H. I. și H. Frăsina. Prin certificatul de moștenitor nr. 785/12.08.1981 emis de Notariatul de Stat Bacău, s-a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctului H. I. se compune din cota de ½ din suprafața de teren de 250 m.p. curți construcții, situată în Puiești, jud. V., conform statului C.A.P. și a Legilor nr. 58 și nr. 59/1974 și din casa de locuit compusă din două camere, un hol, o bucătărie, o bucătărie cu un antreu și beci situată în .. V., construită pe suprafața de teren menționată. Conform aceluiași certificat de moștenitor, moștenitorii defunctului H. I. sunt H. Frăsina, soție supraviețuitoare, H. T., H. M., I. V., H. V., H. A. și H. O., străini de succesiune fiind H. F. și H. Virgiliade.
Printr-un înscris sub semnătura privată intitulat ,,Act de vânzare" din data de 16.07.1962, succesorii lui G. L. C., C. I., C. G. și C. L. au declarat că vând reclamantei H. A. un loc de casă în suprafață de 3,13 ari.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1771 din 29.03.1982 la Notariatul de Stat Județean Bacău, H. Frăsina a vândut reclamantei H. A. cota indiviză de 5/8 din imobilul situat în ., compus din două camere, bucătărie, hol, o bucătărie cu două încăperi și un beci. Conform contractului, terenul aferent cotei indivize din locuința vândută, respectiv 5/8 din 250 m.p., a trecut în proprietatea statului din momentul autentificării actului de vânzare-cumpărare, urmând să se atribuie cumpărătorului, în folosință, suprafața de teren necesară.
Prin cererea înregistrată la Primăria . cu nr. 3254/25.03.1991, pârâtul H. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,91 ha, moștenită de la părinții săi defuncți H. I. și H. Frăsina.
Potrivit registrului agricol, H. I., tatăl reclamantei și al pârâtului, figura în anul 1956 cu suprafața de teren de 4 ha, respectiv 5 ha, din care vatră târg: 0,08 ari, categoria arabil, 0,07 ari, categoria livadă, 0,021 ari, curte.
Prin Hotărârea nr. 134 din 17.09.1991, C. Județeană V. pentru aplicarea Legii fondului funciar a validat măsurile stabilite de C. C. Puiești, conform Anexelor parte integrantă, în cuprinsul căreia H. V. a fost înscris la poziția 247 cu suprafața de 7,10 ha.
Ulterior, a fost emis titlul de proprietate nr. 2498/5.09.2005, prin care s-a reconstituit titularului H. V. dreptul de proprietate pentru suprafața de 364 mp. teren curți-construcții, situată în intravilanul satului/., tarlaua 51, .> Prin sentința civ. nr. 1460/26.05.2011, pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost respinsă acțiunea formulată de H. V. pentru completarea titlului de proprietatea nr. 2498/05.09.2005, emis titularului H. V., cu suprafața de 158 m.p. situată în intravilanul satului/. având vecinătățile: Nord- C. I., Est- H. V., S -R. E., Vest - drum județean.
Instanța a mai reținut că, din cuprinsul adresei nr. 3610/3.06.2013, emisă de C. locală de fond funciar Puiești, rezultă că nu există un Ordin la Prefectului cu privire la imobilul în litigiu.
În considerentele sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013 a Judecătoriei Bârlad, s-a mai reținut că titlul de proprietate contestat cuprinde o suprafață de teren, categoria curți-construcții, pe care se află imobilul casă de locuit-moștenire de la defuncții H. I. și H. Frăsina. În contextul legilor fondului funciar, persoanele îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate sunt membrii cooperatori sau succesorii acestora (art.8, art.13, art.14 din Legea nr.18/1991). Pentru reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, membrii cooperatori sau succesorii acestora pot formula cerere la comisia locală de fond funciar.
Doctrina și practica judiciară au stabilit că art. 23 din Legea 18/1991, republicată, cuprinde un caz de reconstituire a dreptului de proprietate și, prin excepție, două cazuri de constituire a dreptului de proprietate privată supra terenurilor. Reconstituirea dreptului de proprietate operează, ca efect al aplicării Decretului- Lege nr. 42/1990, la care face trimitere art. 23 alin. 1 din lege, cu privire la terenurile ce au aparținut în proprietate membrilor cooperatori, în timp ce constituirea se face asupra terenurilor ce au fost atribuite de cooperativa agricolă de producție unor persoane pentru construire de locuințe, respectiv au fost dobândite, prin acte de înstrăinare încheiate cu foștii membri cooperatori. Jurisprudența a stabilit că nu este obligatorie parcurgerea mai întâi a procedurii instituite de Legea 18/1991 pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât terenurile la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991, republicată, au trecut ,,ope legis", în proprietatea proprietarilor construcției. Având în vedere aceste considerații, instanța a constat că reclamanta se legitimează cu un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1771/29.03.1982 emis de Notariatul de Stat Județean Bacău, prin care ea a cumpărat, de la mama ei, cota de 5/8 din imobilul casă de locuit. Totodată, reclamanta este moștenitoarea defunctului H. I.. Față de motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și temeiul de drept invocat (art.23 din Legea 18/1991), instanța a apreciat că intenția reală a reclamantei a fost aceea de a i se recunoaște dreptului său de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit. Articolul 23 din Legea 18/1991, republicată, nu prevede și nu a prevăzut vreun termen în situațiile vizate de acest text de lege, iar procedura administrativă în fața comisiilor de fond funciar nu este obligatorie, în această ipoteză. Pe de altă parte, din cuprinsul adreselor depuse la dosar, respectiv adresele nr. 6792/16.10.2012 și nr. 194/23.01.2013, rezultă că reclamanta s-a adresat Primăriei . Prefectului, pentru rezolvarea situației sale, acestea îndrumând-o către instanță pentru a solicita anularea titlului de proprietate.
Față de cele menționate, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită să i se recunoască dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit, moștenire de la părinții săi și ai pârâtului, dobândit în virtutea legii.
Instanța a mai reținut că nici susținerile reclamantei nu sunt întemeiate în totalitate, deoarece pârâtul este descendentul defuncților H. I. și H. Frăsina și, totodată, moștenitorul lui H. I.. Prin urmare, pârâtul H. V. este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. Împrejurarea că la momentul apariției Legii nr.18/1991, pârâtul a fost singurul dintre moștenitori care a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu neagă dreptul pârâtei H. A. asupra terenului aferent casei de locuit, din litigiu. Deoarece pârâtul este persoană îndreptățită la reconstituire, dar nu pentru întreaga suprafața de teren înscrisă în titlu, instanța a apreciat că se impune includerea în titlul de proprietate nr. 2498/5.09.2005 și a reclamantei H. A., întrucât este persoană îndreptățită, are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, drept ce a operat în virtutea legii.
Împotriva sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013 a Judecătoriei Bârlad au formulat apel H. A. și H. V.. În motivarea cererii de apel, H. A. a arătat că prin act sub semnătură privată ea a cumpărat de la frații C. I., G. și L. suprafața de 3,13 ari teren ce se învecinează cu casa părinților ei, iar la data de 29.03.1982 ea a cumpărat de la mama ei, H. Frăsina, 5/8 din imobilul situat în . de 3/8 din casă a rămas celorlalți moștenitori. H. A. a susținut că ea nu a dat procură lui H. V. pentru a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În cererea de apel pe care a formulat-o, H. V. a susținut că, prin sentința pronunțată, Judecătoria Bârlad nu a făcut altceva decât să modifice titlul de proprietate, în sensul de a fi înscrisă în titlu de proprietate și H. A., însă reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate, iar nu modificarea lui. Din actele dosarului rezultă că numai el, H. V., a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren.
Prin decizia civ. nr. 250/A/22.10.2013, pronunțată de Tribunalul V., au fost respinse apelurile declarate de H. A. și H. V., împotriva sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013 a Judecătoriei Bârlad.
În considerentele deciziei civ. nr. 250/A/22.10.2013 a Tribunalului V., s-a reținut că sentința apelată este legală și temeinică. Astfel, prin Decizia în interesul legii nr.1/1997 a Curții Supreme de Justiție, Secțiile Unite, cu privire la determinarea întinderii dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate sub imperiul Legii nr. 58/1974, s-a statuat că prin Legea nr.18/1991 s-a urmărit să se normalizeze o . situații, printre care și aceea a deținătorilor unor terenuri trecute în proprietatea statului ca urmare a înstrăinării locuințelor aflate pe ele. Dacă s-ar fi urmărit acordarea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren restrânse la limitele arătate (de cel mult 100 m.p. în mediul urban și, respectiv, de 250 m.p. în mediul rural), legiuitorul ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului, respectiv dacă rămâne în proprietatea statului și deținătorul îl poate cumpăra sau primi în folosință și în ce condiții, ori dacă se restituie vânzătorului. În lipsa unor asemenea prevederi, atât în spiritul Legii nr. 18/1991, cât și dispoziția art. 36 alin.3 din această lege, de trimitere la art. 23, prin care este extinsă recunoașterea dreptului de proprietate și asupra altor suprafețe decât cele aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, impun concluzia că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții, dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr. 58/_, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate. S-a mai reținut că, prin Decizia nr. IX/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că în perioada în care au fost în vigoare Legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci a fost doar restrânsă modalitatea de transmitere și de dobândire a acestora, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate. Această concluzie este în concordanță cu prevederile art. 36 alin.3 din Legea nr.18/1991, prin care s-a stabilit că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor trebuie să fie trecute în proprietatea celor care le aveau în folosință.
Privitor la contestația în anulare formulată de contestatoarea H. A., dedusă în prezent judecății, sunt aplicabile prevederile art. 503 alin.1 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), potrivit cărora „Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata”.
Potrivit art. 504 din Codul de procedură civilă:
„(1) Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond.
(3) O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive”.
Din textele de lege sus invocate rezultă că singurul motiv pentru care se poate formula contestație în anularea unei hotărâri definitive este acela al nelegalei citări a contestatorului, cu condiția ca acesta să nu fi fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Din actele dosarului civ. nr._ al Judecătoriei Bârlad rezultă că H. A. a fost legal citată pentru toate termenele de judecată.
În plus, reclamanta a fost prezentă în instanță la toate termenele de judecată din 7.05.2013 (fila 81 dosar), din 21.05.2013 (fila 100 dosar), din 4.06.2013 (fila 118 dosar), inclusiv a fost prezentă la termenul din 18.06.2013, când a avut loc judecata cauzei (fila 139 dosar).
În condițiile de mai sus, contestația în anularea sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013 a Judecătoriei Bârlad, formulată de H. A., este neîntemeiată, urmând ca, potrivit art. 508 alin.1 Cod. proc. civ, să fie respinsă.
Se va menține sentința civ. nr. 1569/25.06.2013 a Judecătoriei Bârlad.
Contestația în anulare dedusă judecății a fost legal timbrată, cu 100 lei, taxă judiciară de timbru.
Fiind căzută în pretenții, potrivit art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă cheltuielile de judecată efectuate în cauză de către contestatoare vor rămâne în sarcina acesteia.
Cu privire la cererea prin care intimatul H. V. a solicitat plata cheltuielilor de judecată, se reține că, la termenul de judecată din 20.03.2014, intimatul a precizat că solicită să i se plătească de către contestatoare cheltuielile de judecată pe care el le-a efectuat la judecata cauzei ce a făcut obiectul dosarului civ. nr._ al Judecătoriei Bârlad, reprezentând onorariu avocat și indemnizație expert tehnic.
Așa cum s-a expus mai sus, prin sentința civ. nr. 1569/25.06.2013 a fost respinsă cererea prin care H. V. a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În prezenta cauză, H. V. nu a dovedit că ar fi efectuat alte cheltuieli de judecată decât cele efectuate la judecata cauzei ce a făcut obiectul dosarului civ. nr._ al Judecătoriei Bârlad.
În aceste condiții, nefiind făcută dovada cheltuielilor de judecată din prezenta cauză, așa cum cer dispozițiile art. 452 din Codul de procedură civilă, se va respinge cererea prin care intimatul H. V. a solicitat plata de către contestatoare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anularea sentinței civ. nr. 1569/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, contestație formulată de contestatoarea H. A. (CNP-_) domiciliată în Bacău, ., ., . cu intimații:
- H. V. (CNP-_), domiciliat în Bacău, ., ., cu reședința în satul Fântânele, ..
- C. . pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și
- C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Menține sentința civ. nr. 1569/25.06.2013 a Judecătoriei Bârlad.
Cheltuielile de judecată efectuate de către contestatoare, rămân în sarcina acesteia.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care intimatul H. V. a solicitat plata de către contestatoare a cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. C. VICTORIȚA T.
Red.T.I.
Tehnored.C.V.T./26.03.2014/6ex. comunicari 4/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3314/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2197/2014.... → |
|---|
