Plângere contravenţională. Sentința nr. 1323/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1323/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 727/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1323/2014
Ședința publică de la 19 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petenta Î. I. B. F. cu sediul în Bârlad .. 133 jud. V. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. BÂRLAD cu sediul în Bârlad jud. V., având ca obiect plângere contravenționala PV . NR._ DIN 10.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petenta Î. I. B. F. avocat T. V. cu delegație de reprezentare la dosar lipsă fiind intimata POLIȚIA L. BÂRLAD prin reprezentanți legali.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională.
- - procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen judecată;
- nu a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către nici una dintre părți;
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța acordă cuvântul părților prezente pentru discutarea competenței instanței de a soluționa prezenta cauză.
Având cuvântul, apărătorul petentei II B. F. arată că instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, întrucât cauza se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 cod procedură civilă și art. 32 din OG 2/2001, stabilește că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Având cuvântul apărătorul petentei II B. F. solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de petent prin plângerea formulată și reiterată la termenul de astăzi, o consideră admisibilă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri pentru petenta II B. F..
Întrucât intimata Poliția L. Bârlad nu a depus la dosar întâmpinarea în termenul legal, instanța constată că a intervenit decăderea acesteia din dreptul de propune probe și a invoca excepții în afară de cele de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 208 și art. 254 alin. 1 cod procedură civilă.
Instanța, în baza rolului activ și a principiului aflării adevărului, din oficiu dispune administrarea probei cu înscrisuri solicitată de intimata Poliția L. Bârlad.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C. proc. civilă estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și în temeiul art. 394 alin. 1 cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților prezente..
Având cuvântul, apărătorul petentei II B. F. solicită instanței admiterea plângerii formulată și să se dispună anularea procesului verbal contestat întrucât nu au fost respectate dispozițiile Hotărârii Consiliului Local nr. 320/2013 care reprezintă temeiul de drept al procesului verbal contestat. Această hotărâre a Consiliului Local nu a fost publicată pe pagina de internet a Consiliului Local. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că există pagină de internet aparținând Primăriei Bârlad însă Hotărârea 320/2013 nu a fost publicată pe această pagină. Așa cum susține intimata Hotărârea nr. 320/2013 a fost afișată la data de 27.01.2014 ori procesul verbal contestat a fost încheiat la data de 14.01.2014. Din procesul verbal contestat rezultă că organul constatator doar a propus sancțiuni însă nu le-a și dispus. În concluzie solicită admiterea plângerii formulată, anularea procesului verbal contestat și exonerarea de plata amenzii aplicată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanță privind plata onorariului de avocat.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ /2013 la data de 03.03.2014, petenta Î. I. B. F. a cerut, în contradictoriu cu intimata Poliția L. Bârlad, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 10.02.2014 întrucât îl consideră nelegal și netemeinic.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 200 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării activității pentru că a desfășurat activități economice pe terasa Halei Centrale din Bârlad, fără a deține autorizație de funcționare emisă de Primăria Bârlad. Actul normativ invocat de organul constatator ca temei legal al sancțiunii nu este publicat pe pagina de internet a unității administrativ teritoriale. .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, Legii 215/2001.
În probațiune, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A depus la dosarul cauzei următoarele: p.v. (f.4), copie după pagina de internet a primăriei Bârlad (f. 6), copie CI reprezentant legal (f. 8).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare (f.14) după acordarea primului termen de judecată (după cele 25 de zile prevăzute de lege) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale.
În fapt, intimata a arătat că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională pentru nerespectarea prevederilor art. 1 HCL 320/2013, fapta constând în aceea că a desfășurat activitate comercială fără a avea autorizație de funcționare emisă de Primăria Bârlad cu amendă contravențională în cuantum de 200 de lei. Publicarea pe pagina de internet a unității administrativ teritoriale nu este obligatorie ci este doar o măsură alternativă cu afișarea la sediul primăriei. Hotărârea în cauză a fost validată la 27.01.2014, dată la care a fost și afișată la sediul Primăriei. Procesul verbal este legal, îndeplinind toate condițiile prev. de lege. De asemenea, acesta este unul temeinic. Sancțiunea pecuniară aplicată este într-un cuantum moderat.
În drept, intimata a invocat prev. OG 2/2001, Legea 214/2001, HCL 320/2013.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, dar nu a atașat nici un înscris la dosarul cauzei.
Petenta a depus al dosar concluzii scrise prin care a susținut că procesul verbal este nelegal. Lipsa de legalitate rezultă din aceea că actul normativ care stabilește și sancționează contravenția în cauză nu a fost publicat pe pagina de internet a unității administrativ teritoriale, așa cum prevede Legea nr. 215/2001. Legiuitorul a prevăzut publicarea pe pagina de internet nu ca o măsură alternativă afișării la sediul Primăriei și cumulativă. Dacă unitatea administrativ teritorială are o pagină de internet, afișarea devine obligatorie. UAT Bârlad are o astfel de pagină de internet. De asemenea, întrucât HCL 320/2013 prevede și sancționează contravenții, ar trebui să intre în vigoare în 30 de zile de la data publicării după cum prevede OG 2/2001 și nu de la data afișării. În privința măsurii complementare – suspendarea activității comerciale până la data autorizării, agentul constatator doar a propus această măsură, fără a o lua efectiv.
Instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosar. Cu privire la intimată, întrucât nu a depus întâmpinare în termenul legal, a constatat decăderea din dreptul de a propune probe și invoca excepții în condițiile art. 254 al. 1 C.pr.civ.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 10.02.2014 de intimată, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 de lei și și s-a propus suspendarea activității până la data intrării în legalitate respectiv obținerea autorizației de funcționare pentru nerespectarea prevederilor art. 1 din HCL 320/2013 și sancționată de art. 52 lit. a din HCL 320/2013 constând în aceea că desfășoară activități economice în spații proprietate privată respectiv terasa Halei Centrale din zona Piața Sf. I. situată pe . din mun. Bârlad, fără a avea autorizație de funcționare eliberată de Primăria mun. Bârlad.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
Critica de nelegalitate a petentei vizând nepublicarea actului normativ în baza căruia a fost sancționată pe pagina de internet a Primăriei Bârlad este neîntemeiată. Textul de lege invocat de petentă, respectiv art. 42 al. 7 din Legea nr. 215/2001 nu se referă la publicarea hotărârilor Consiliului local (la sediul primăriei și după caz pe pagina de internet) ci la publicarea procesului verbal vizând ședința consiliului local – „În termen de 3 zile de la terminarea ședinței, secretarul unității administrativ-teritoriale afișează la sediul primăriei și, după caz, pe pagina de internet a unității administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al ședinței”. publicitatea hotărârilor consiliului local se realizează cf. art. 49 din Legea nr. 215/2001 respectiv „Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării. (2) Aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.”
Astfel, nu există obligația publicării pe pagina de internet, pentru a se considera că hotărârile Consiliului Local au fost aduse la cunoștință publică, legea neprevăzând modalitatea concretă prin care se poate realiza acest lucru. Intimata a susținut că respectiva hotărâre a fost afișată la 27.01.2014 ceea ce echivalează cu aducerea acesteia la cunoștința publică.
Referitor la aplicabilitatea art. 4 al. 1 din OG 2/2001 privind aceea că în cauză HCL 320/2013 nu era în vigoare la momentul sancționării petentei întrucât, cuprinzând dispoziții care stabilesc și sancționează contravenții intră în vigoare în 30 de zile de la data publicării, instanța urmează a respinge această critică.
Textul art. 4 din OG 2/2001 este o normă cu caracter general, constituind legea cadru în materie contravențională. Pe de altă parte, Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală reprezintă o lege specială, aplicându-se cu prioritate față de legea generală. Astfel, întrucât cf. art. 49 al. 1 din această lege hot. consiliului local devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința publică, la data la care petenta a fost sancționată contravențional, respectiv 10.02.2014, HCL 320/2013 producea efecte, fiind adusă la cunoștința publică prin afișare.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, , instanța constată că petenta nu a contestat efectiv situația de fapt astfel cum a fost reținută de agentul constatator. Aceasta a recunoscut că nu a avut autorizație de construcție pentru respectivul punct de lucru, însă a invocat perioada de timp dintre depunerea cererii de eliberare a autorizației de funcționare și eliberarea acesteia este îndelungată.
Ca atare, sub aspectul sancțiunilor aplicate, instanța va ține seama de prevederile art. Art. 5 al. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Conform art. 21 al. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție”.
În privința sancțiunii principale a amenzii contravenționale, instanța apreciază că raportat la împrejurările concrete în care s-a produs fapta, sancțiunea aplicată, amenda în cuantum de 200 de lei, este prea mare. Petenta avea, într-adevăr, obligația efectuării demersurilor în vederea obținerii autorizației de funcționare, chiar dacă aceste demersuri durează. Cu toate acestea, instanța reține că de la aducerea la cunoștința publică a HCL 320/2013, făcut la 27.01.2014 și până la momentul comiterii faptei contravenționale de către petent respectiv 10.02.2014 a trecut un interval scurt de timp, în care acesta trebuia să facă demersurile necesare pentru obținerea autorizației de funcționare. Ca atare, instanța apreciază că sancționarea cu amendă este excesivă, aplicarea unui avertisment fiind mai bine dozată în raport cu fapta comisă și cu necesitatea de a atrage atenția asupra obligației de a respecta prevederile legale. În consecință, sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, respectiv amenda în cuantum de 200 de lei, va fi înlocuită cu avertisment.
În ceea ce privește sancțiunea complementară, în cuprinsul procesului verbal apare mențiunea „propun suspendarea activității până la data intrării în legalitate”. Din modul cum este formulată această frază nu rezultă că s-ar fi aplicat în concret vreo sancțiune, ci există doar propunerea agentului constatator. Ca atare, instanța nu se va pronunța cu privire la sancțiunea complementară, întrucât o astfel de sancțiune nu a fost efectiv aplicată.
Pentru considerentele expuse, instanța va dispune admite în parte plângerea contravențională, va dispune înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, respectiv onorariu avocat în cuantum de 100 de lei, instanța urmează a respinge această solicitare. Plângerea de față a fost admisă în parte în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Această admitere în parte a avut la bază rațiuni ce țin de aprecierea făcută asupra gradului de pericol social al faptei contravenționale. În acest context, instanța apreciază că intimata nu a căzut efectiv în pretenții, neputându-se reține că a avut o conduită culpabilă care să determine anularea procesului verbal pe rațiuni de legalitate sau de temeinicie a acestuia. La fel și în privința cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru. Ca atare, instanța va respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta Întreprindere I. B. F. cu sediul în Bârlad, T. V. nr. 133, jud. V., F_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. BÂRLAD, cu sediul în Bârlad .. 4, jud. V..
Înlocuiește sancțiunea principală a amenzii aplicată prin procesul verbal . nr._/10.02.2014 cu cea a avertismentului.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 22 Mai 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1643/2014. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2528/2014.... → |
|---|
