Plângere contravenţională. Sentința nr. 150/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 150/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 4652/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 150/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe petent Î. I. P. C., cu sediul în Bărlad, ., ., . și pe intimat I. T. DE MUNCĂ V., având ca obiect plângere contravetionala P.V. . NR._/09.09.2013
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petentă av. D. C., pentru intimat a răspuns cons. Jur. A. G., martorii T. M. și M. M. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la audierea martorilor: T. M. și M. M. G., sub prestare de jurământ, în conformitate cu prev. art. 321 Cod procedură civilă, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele – verbale atașate la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Apărătorul petentei solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar solicită aplicarea unui avertisment. Precizează că în procesul verbal de contravenție nu s-a indicat pentru cea de a doua sancțiune cuantumul amenzii. Desemenea, conf. art. 19 din OG 2/2001, dacă petentul lipsește sau refuză să semneze, martor nu poate fi tot un agent constatator, iar în procesul verbal contestat, este menționat la rubrica ,, martor” un agent constatator. T. M. nu a prestat muncă suplimentară, iar pentru zilele lucrate de sâmbăta sau duminică aceasta a primit zile libere și 1% în plus la salariu. Într-adevăr, petenta nu a înregistrat contractul de muncă cu 24 de ore înainte de începerea activității angajatului.
consilier juridic A. solicită respingerea plângerii contravenționale. Angajatorul nu a respectat prevederile legale privind timpul de muncă și timpul de odihnă al angajaților, nu s-a respectat interdicția de a nu se efectua ore suplimentare de către salariații cu timp parțial de muncă. În fila 2 a procesului verbal se face mențiunea că persoanele respective sunt agenți constatatori și nu martori. Într-adevăr, la cea de a doua sancțiune nu se prevede și cuantumul amenzii, dar la totalul amenzii este trecută suma de 4000 lei, deci rezultă că amenda este de 1500 lei.
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 C. proc. civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 01.10.2013 sub nr._, petenta Întreprindere I. P. C. a chemat în judecată pe intimatul I. T. de Muncă V. solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 și, în consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în fapt, la data de 28.05.2013 la punctul de lucru al petentei din Hala Centrală doi inspectori au efectuat un control, unul dintre ei pentru a se verifica dacă angajații au încheiate contracte individuale de muncă, iar celălalt pentru a verifica dacă sunt respectate normele legale privind sănătatea și securitatea în muncă.
Petenta a mai precizat în cererea introductivă și că a primit o înștiințare pentru a se prezenta la data de 29.05.2013 la sediul ITM Bârlad, numita M. M. prezentându-se la data indicată în respectiva înștiințare cu actele menționate, că din cauza imposibilității de prezentare a unuia dintre inspectori, controlul s-a amânat la data de 05.06.2013, ocazie cu care a fost încheiat de către unul dintre inspectori procesul-verbal de control nr._ și i s-a solicitat numitei M. M. de către celălalt inspector să îi aducă copii după anumite acte, completând cu pixul pe înștiințare, la acea dată, mențiunea de a prezenta copii xerox după folie de prezență și să-i prezinte și alte acte.
Societatea petentă a mai arătat și faptul că unul dintre inspectori este de rea-credință întrucât din luna ianuarie 2012 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată au fost efectuate de către inspectorii ITM opt controale, că atunci când controlul era efectuat de către un alt inspector decât cel de rea-credință, nu erau constatate nereguli, că reprezentantul petentei a avut o atitudine sinceră întrucât i-a adus la cunoștință inspectorului că programul de lucru de la punctul din Hala Centrală era acoperit prin munca prestată de T. M., M. M. și G. A., precum și faptul că angajații în înțelegere cu titularul Întreprinderii Individuale își modifică programul de lucru în funcție de nevoile pe care aceștia le au.
Ca temei legal al acțiunii, petenta invocat prevederile art. 16, art. 17, art. 21 alin. 3 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 06.11.2013 intimatul a depus întâmpinare (filele 98-100) prin care a a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petenta a prezentat la data de 0506.2013 evidența orelor lucrate de fiecare salariat, că în fișa de identificare a numitei T. M. se precizează că aceasta este angajată cu timp parțial de patru ore pe zi timp de șase zile pe săptămână, precum și faptul că din verificarea documentelor reiese că petenta are nouă salariați din care șase vânzători, doi dintre aceștia având contracte cu șase ore pe zi, trei salariați cu patru ore pe zi și un salariat cu o oră pe zi pentru acoperirea a două puncte de lucru cu 81 de ore pe săptămână și două cu câte 57 de ore pe săptămână.
Intimatul a mai precizat și aspectul potrivit căruia angajatorul nu compensează cu spor la salariu munca suplimentară, nu acordă cele două zile de repaus săptămânal și că prin completarea foilor colective de prezență din luna noiembrie cu date nereale care nu pot demonstra acoperirea orarului de funcționare al fiecărui punct de lucru în parte, nu s-a reușit asigurarea unui număr total de ore lucrate într-o zi, pe toate punctele de lucru, constant și uniform în concordanță cu orarul de funcționare.
De asemenea, intimatul a mai arătat, cu privire la cuantumul amenzii contravenționale privind cea de-a doua faptă reținută că acesta se află la limita minimă de 1.500 lei prevăzută de lege, astfel încât suma totală este de 4.000 lei.
Ca temei legal, pârâta a invocat în întâmpinare dipozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevederile Codului muncii și pe cele din Codul de procedură civilă.
La data de 18.11.2013 petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că intimatul a recunoscut prin întâmpinare că nu a completat procesul-verbal de contravenție cu mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute neindicând pentru cea de-a doua faptă cuantumul amenzii aplicate, că T. M. nu a efectuat muncă suplimentară, că fișa de identificare a fost completată prin constrângere morală exercitată de către agentul constatator, că pentru faptul că lucrează sâmbăta și duminica angajații primesc liber câte două zile consecutiv în alte zile ale săptămânii, precum și aspectul potrivit căruia salariații care se află în situația prevăzută de art. 137 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 primesc un spor la salariu în cuantum de 1% din salariul brut.
În susținerea acțiunii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul intimatului și a probei testimoniale cu martorii T. M. și M. M., iar intimata a solicitat, prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri. Instanța, prin încheierea din data de 09.12.2013, a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și pe cea testimonială cu martori, respingând ca neconclidentă proba cu interogatoriul intimatului, iar pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisuri.
Petenta a anexat, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: carte identitate P. C. (fila 5), înștiințare (fila 6), proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.09.2013 (filele 7-8), anexă la procesul-verbal de control (filele 10-14), certificat de înregistrare (fila 15), certificate constatatoare emise de Oficiul Registrului Comerțului (filele 16-17), rezoluție nr. 1314 din data de 06.04.2013 (fila 18), contract de prestări servicii din data de 04.12.2012 (fila 19), certificat de absolvire în domeniul sănătății și securității în muncă G. A. (fila 20), împuternicire contabil (fila 22), procese-verbale de control și anexele la acestea (filele 23-47), foi colective de prezență (filele 48-54), state de plată (filele 55-56), contracte individuale de muncă (filele 57-86) decizia de încetare a contractului de muncă al salariatei T. M. (fila 87-88).
Intimatul a depus, de asemenea, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: proces-verbal de control . nr._ din data de 06.09.2013 (fila 101), anexă de la procesul-verbal de control nr._ (filele 102-106), proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.09.2013 (filele 107-108), dovadă comunicare proces-verbal de contravenție (fila 109), înștiințare (fila 110), fisă de identificare T. M. (fila 111), înștiințare remediere deficiențe (filele 112-113).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 06.09.2013, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2.500 lei pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 105 alin. 1 lit. c coroborat cu art. 120 alin. 1 și art. 121 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și sancționată conform art. art. 260 alin. 1 lit. i din același act normativ, cu amendă pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 137 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și sancționată de art. 260 alin. 1 lti. j din același act normativ, cu avertisment pentru fapta prevăzută de art. 4 lit. a din H.G. nr. 500/2011 și sancționată conform art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, cu avertisment pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 19 lit. d din Legea nr. 108/1999 și sancționată conform art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 108/1999 și cu avertisment pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 19 lit. i din Legea nr. 108/1999 și sancționată conform art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999.
În sarcina petentei s-a reținut că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 06.09.2013 s-a constatat nerespectarea prevederilor legale privind munca suplimentară, respectiv nerespectarea interdicției de a efectua ore suplimentare în condițiile în care deli salariatul, angajat cu timp parțial lucrează ore suplimentare, acestea nu sunt evidențiate și plătite atât în foile de prezență cât și în statele de salarii, nerespectarea dispozițiilor privind repausul săptămânal, nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru transmiterea contractului individual de muncă în cazul contractului nr. 19 din data de 06.09.2013 și a contractului nr. 18 din data de 10.05.2013, nerespectarea de către angajator a obligației de a transmite răspunsul la măsurile de remediere a deficiențelor constatate cu ocazia unui control anterior în condițiile în care răspunsul dat în scris și înregistrat la ITM V. sub nr. 510/22.01.2013, în afara de informațiile în legătură cu munca fără încheierea unui contract de muncă a surorii și concubinei titularului întreprinderii individuale, documentele atașate nu fac decât să comunice o îndeplinire formală la nivel declarativ a măsurilor stabilite.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 18.09.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 01.10.2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului (denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal), descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 este lovit de nulitate absolută în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 137 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, fiind încălcate dispozițiile art. 10 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cărora dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. Din coroborarea acestui text de lege cu prevederile art. 20 din același act normativ rezultă că, în situația constatării săvârșirii de către o persoană a mai multor contravenții în același timp și de către același agent constatator, se întocmește un singur proces-verbal, aplicându-se pentru fiecare faptă cate o sancțiune, care se cumulează și al căror total nu poate depăși dublul maxim prevăzut de lege pentru contravenția cea mai gravă.
Din analiza procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013, rezultă că petentei i-a fost aplicată sancțiunea în cuantum total de 4.000 lei, pentru fapta prevăzută de de dispozițiile art. 105 alin. 1 lit. c coroborat cu art. 120 alin. 1 și art. 121 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și sancționată conform art. art. 260 alin. 1 lit. i din același act normativ fiind sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 lei, iar pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 137 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și sancționată de art. 260 alin. 1 lti. j din același act normativ, nefiind individualizat cuantumul amenzii. În aceste condiții, sancțiunea este aplicată contrar dispozițiilor legale anterior menționate, împrejurare sancționată cu nulitatea virtuală a procesului-verbal de contravenție atacat. Nulitatea procesului-verbal este absolută, caracterul imperativ al normei citate rezultând din chiar rațiunea edictării acesteia, respectiv posibilitatea verificării de către instanță a legalității aplicării și individualizării fiecărei sancțiuni în parte în raport de criteriile legale.
În consecință, instanța va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 cu privire la fapta prevăzută de art. 137 alin. 1 Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și sancționată conform art. 260 alin. 1 lit. i din același act normativ, și, în consecință, va exonera petenta de la plata amenzii în cuantum de 1.500 lei.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că motivele de netemeinicie invocate în plângere, sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate.
Astfel, conform dispozițiilor art. 105 alin. 1 lit. c coroborat cu art. 120 alin. 1 și art. 121 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și sancționată conform art. art. 260 alin. 1 lit. i din același act normativ, contractul individual de muncă cu timp parțial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. 3, interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora, nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, constituind contravenție și sancționându-se cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
În prezenta cauză se constată că această contravenție există și este în mod corect încadrată în dispozițiile legale. Declarațiile martorelor audiate în cauză potrivit cărora nu efectuează ore suplimentare vor fi înlăturate necoroborându-se cu situația ce rezultă din foile colective de prezență ce sunt completate cu date nereale (filele 48-54) și din care reiese că petenta are nouă salariați din care șase vânzători, doi dintre aceștia având contracte cu șase ore pe zi, trei salariați cu patru ore pe zi și un salariat cu o oră pe zi pentru acoperirea a două puncte de lucru cu 81 de ore pe săptămână și două cu câte 57 de ore pe săptămână. Datele consemnate în foile de prezență nu pot demonstra acoperirea orarului de funcționare al fiecărui punct de lucru în parte.
În ceea ce privește neacordarea celor două zile de repaus săptămânal, instanța reține din declarațiile martorei M. M. G. că aceasta lucra în cursul săptămânii împreună cu M. M., iar sâmbăta și duminica lucra singură, nebeneficiind în mod evident de două zile de repaus săptămânal. În plus declarațiile martorei T. M. conform cărora nu a lucrat sâmbăta și duminica decât de două ori, în cursul săptămânii următoare primind două zile libere consecutiv vor fi înlăturate de instanța necoroborându-se cu declarațiile din fișa de identificare aflată la fila 111 în care martora a menționat că lucrează două zile de sâmbătă pe lună.
Conform art. 4 lit. a din H.G. nr. 500/2011 coroborat cu art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, constituie contravenție fapta săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice de netransmitere a registrului cu elementele contractului individual de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. În prezentul dosar, instanța constată că petenta nu a formulat apărări de natură a înlătura caracterul contravențional al acestei fapte pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Conform art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 108/1999, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea de către conducătorul unității, reprezentantul legal al acestuia, angajați, prepuși sau alte persoane aflate în locațiile supuse controlului a obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, în termenul stabilit de aceștia, documentele și informațiile solicitate, necesare controlului ori cercetării evenimentelor. În sarcina petentei s-a reținut că la data de 05.06.2013, evidența orelor lucrate de fiecare salariat a fost prezentată în original de către martora M. M. care a răspuns negativ la solicitarea inspectorului de muncă privind reținerea respectivelor documente în vederea atașării acestora la procesul-verbal de control. Instanța constată că, într-adevăr, foile de prezență nu au fost anexate la procesul-verbal de control, iar declarațiile martorei conform cărora i-a lăsat inspectorului copiile după acte, fiind subiective având în vederea calitatea martorei de salariat al petentei, nu prezintă suficiente garanții pentru înlăturarea caracterului contravențional al acestei fapte.
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta. Din analiza adresei înștiințării privind remediere deficiențelor (filele 112-113), instanța constată că deși prin procesul-verbal de control anterior au fost stabilite șapte măsuri de remediere a deficiențelor constatate, angajatorul a transmis în mod superficial măsurile luate și nu a făcut dovada remedierii deficiențelor constate. Astfel, contravenția acesata pentr care petentul a fost sancționat cu avertisment există și este în mod corect încadrată în dispozițiile legale care o sancționează.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 2.500 lei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. i din Codul muncii. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta acesteia de a nu respecta dispozițiile privind munca suplimentară este gravă, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat, respectiv 2.500 lei, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită. De asemenea, instanța are în vedere și atitudinea de nesinceritate a petentei care a nu a recunoscut săvârșirea nici uneia dintre faptele reținute în sarcina sa, precum și faptul că pentru trei dintre încălcările dispozițiilor legale i s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
În contextul constatării acestui pericol social ridicat al faptei petentei nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. i din Codul muncii cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând în mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentei.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta Întreprindere I. P. C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V., va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 cu privire la fapta prevăzută de art. 137 alin. 1 Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și sancționată conform art. 260 alin. 1 lit. i din același act normativ, și, în consecință, va exonera petenta de la plata amenzii în cuantum de 1.500 lei, va menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 105 alin. 1 lit. c, art. 120 alin. 1 și art. 121 din Legea nr. 53/2003 și sancționată conform art. 260 alin. 1 lit. j din același act normativ, faptă pentru care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 lei, va menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 4 lit. a din H.G. nr. 500/2011 și sancționată conform art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 19 lit. d din Legea nr. 108/1999 și sancționată conform art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 108/1999 și cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 19 lit. i din Legea nr. 108/1999 și sancționată conform art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999, fapte pentru care petenta a fost sancționată cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta Întreprindere I. P. C. cu sediul în Bărlad, ., ., . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V. cu sediul în V., .. 274, Jud. V..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 cu privire la fapta prevăzută de art. 137 alin. 1 Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și sancționată conform art. 260 alin. 1 lit. i din același act normativ, și, în consecință, exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 1.500 lei.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 105 alin. 1 lit. c, art. 120 alin. 1 și art. 121 din Legea nr. 53/2003 și sancționată conform art. 260 alin. 1 lit. j din același act normativ, faptă pentru care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 lei.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2013 cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 4 lit. a din H.G. nr. 500/2011 și sancționată conform art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 19 lit. d din Legea nr. 108/1999 și sancționată conform art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 108/1999 și cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 19 lit. i din Legea nr. 108/1999 și sancționată conform art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999, fapte pentru care petenta a fost sancționată cu avertisment.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
C. DARIEALINA V.
RED. C.D 19.02.2014
TEHNORED. A.V. 19.02.2014
EX.4
| ← Cereri privind apărarea drepturilor nepatrimoniale. Sentința... | Partaj judiciar. Sentința nr. 2498/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
