Plângere contravenţională. Sentința nr. 984/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 984/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 5888/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 984/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul F. D. domiciliat în Bârlad, ., .. A, ., Jud. V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.12.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsind:
- intimat - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus buletinul de verificare metrologică, după care:
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție și a punctelor de penalizare. Nu a încălcat niciodată regulile de circulație, iar fapta reținută în sarcina sa ar fi fost oricum între localități și nu in interiorul localității M..
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 C. proc. civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 11.12.2013 sub nr._, petentul F. D. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.12.2013 și, în consecință, exonerarea de la sancțiunea aplicată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.12.2013 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei și s-a dispus supendarea exercitării dreptului de a conduce.
Acesta a mai precizat și că la data de 03.07.2013 a fost depistat că ar fi circulat cu viteza de 123 km/h pe pe un segment de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h, precum și că fapta reținută în sarcina sa nu este conformă cu realitatea.
Ca temei legal al acțiunii, petentul a invocat prevederile din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 12.02.2014, intimatul a depus întâmpinare (fila 15) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.12.2013 s-a reținut în sarcina petentului că pe . localitatea M. a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 123 km/h, abatere ce a fost filmată cu caseta 1118 de pe autospeciala MAI_ și că nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate și a avut în cabină un număr de trei persoane, cu una în plus față de numărul menționat în certificat.
În motivarea în drept a întâmpinării, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ. și pe cele art. 102 alin. 3 lit. e, art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 1010 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
La data de 20.02.2014 petentul a formulat răspuns la întâmpinare (fila 21) prin care a arătat că sancțiunea aplicată este nelegală având în vedere că nu se afla în localitate, ci înainte de ., aspect ce rezultă din fotografia nr. 3 din planșele foto depuse la dosarul cauzei și că viteza reală de deplasare a autoturismului nu este cea indicată de aparatul radar întrucât acesta fusese pornit atunci de către operator și înregistrarea s-a efectuat în timp ce își calibra frecvențele.
Acesta a mai precizat că viteza sa de deplasare era de aproximativ 70 km/h, însă aceasta a fost redată aproape dublu întrucât aparatul era în calibrare și că din planșa nr. 7 și cea cu nr. 9 se poate observa că a existat o scădere a vitezei de 50 km/h, ceea ce ar fi fost imposibil pentru autoutilitara pe care petentul o conducea având în vedere că se pregătea să vireze dreapta în curbă pentru a intra în localitatea M. (planșa nr. 3).
Ca temei legal, petentul a invocat în răspunsul la întâmpinare dispozițiile art. 3.2.6 și art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, precum și dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Prin cererea de chemare în judecată petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu doi martori, iar intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Instanța la termenul de judecată in data de 24.03.2014 a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respingând proba testimonială solicitată de către petent ca nefiind concludentă pentru soluționarea cauzei.
În susținerea acțiunii, petentul a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr4030268 din data de 03.12.2013 (fila 4), carte de identitate (fila 8), iar intimatul a depus la dosarul cauzei planșe foto (filele 16-18), buletin de verificare metrologică nr._ din data de 20.08.2013 (fila 29).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 03.12.2013, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei și s-a dispus aplicarea măsurii complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. De asemenea, petentul a fost sancționat cu avertisment în temeiul prevederilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, aceeași sancțiune fiindu-i aplicată și în baza art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002. În sarcina petentului s-a reținut că pe . localitatea M. a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 123 km/h, abatere ce a fost filmată cu caseta 1118 de pe autospeciala MAI_, că nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate și că a avut în cabină un număr de trei persoane, cu una în plus față de numărul menționat în certificat.
Instanța reține și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Doresc să fac contestație deoarece nu sunt de acord cu viteza pe care a indicat-o agentul și această probă este susținută de trei martori”, petentul semnând însă procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 03.12.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 11.12.2013.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este temeinic, faptele existând și fiind în mod corect încadrate în dispozițiile legale.
Conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, Din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 20.08.2013 (fila 29), rezultă faptul că cinemometrul cu care s-a efectuat înregistrarea referitoare la autoturismul petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate și că este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
Referitor la funcția de autotestare a aparatului radar, conform Ordinului 301/2005, pct. 3.2.6. cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată. Din această dispoziție legală reiese că această funcție se efectuează automat la fiecare pornire a aparatului radar, aceasta fiind, potrivit normei de metrologie legală NML 021-01 o cerință tehnică funcțională specifică blocului înregistrator. În cazul în care ar fi existat o dereglare funcțională a aparatului cu care s-a efectuat înregistrarea, aceasta ar fi fost semnalată de cinemometru, iar funcționarea acestuia ar fi fost blocată în mod automat, neexistând posibilitatea înregistrării unei viteze care nu corespunde realității. Însă în prezenta cauză, din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultă că funcționarea aparatului radar nu s-a blocat în mod automat, neexistând astfel o dereglare funcțională a aparatului care a înregistrat viteza reală de deplasare a petentului.
De asemenea, planșele foto fac dovada cu privire la viteza pe care petentul o avea la momentul constatării contravenției respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată. Astfel, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului, cuprind următoarele elemente: data, respectiv 03.12.2013, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 15:37, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului în care se evidențiază numărul de înmatriculare.
Față de apărarea petentului în sensul că nu se afla în localitate când a circulat cu viteza de 123 km/h, instanța reține că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează: într-adevăr din analiza planșei foto cu numărul 3 realizată la ora 15:37:17 se observă indicatorul care marchează . din planșa foto nr. 9, realizată la ora 15:37:30 rezultă că petentul se deplasa cu viteza reținută în sarcina sa după 13 secunde de la ..
De asemenea, susținerea petentului în sensul că din planșa nr. 7 și cea cu nr. 9 se poate observa că a existat o scădere a vitezei de 50 km/h, ceea ce ar fi fost imposibil pentru autoutilitara pe care petentul o conducea având în vedere că se pregătea să vireze dreapta în curbă pentru a intra în localitatea M. (planșa nr. 3), instanța reține că aceasta este neîntemeiată având în vedere că din analiza celor două planșe foto care atestă reducerea vitezei de către petent reiese că această reducere s-a realizat la ora 15:37:36, așadar ulterior momentului intrării în localitatea M., respectiv 15:37:17 (planșa nr. 3).
Astfel, din analiza planșelor foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 16-18) se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat pe pe . localitatea M. cu o viteză de 123 km/h. Potrivit prevederilor art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Raportând aceste dispoziții legale la prezenta cauză, se constată că petentul a depășit viteza maximă admisă pe acea porțiune de drum cu 73 km/h.
În ceea ce privește celalalte două fapte reținute în sarcina petentului, respectiv că nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate și că a avut în cabină un număr de trei persoane, cu una în plus față de numărul menționat în certificat, fapte prevăzute de dipozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, instanța reține că aceastea există și sunt în mod corect încadrate în dispozițiile legale, petentul recunoscând sâvărșirea acestora la momentul ascultării de către instanță.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că faptele petentului F. D. întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute și pedepsite de art. 102 alin. 3 lit. e, art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Pentru fapta de a depăși limita de viteză maximă admisă, prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 720 lei (echivalentul a 9 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Instanța constată că acestea au fost stabilite în limitele legii, conform prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 98 alin. 4 lit. d din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege. De asemenea, prin procesul-verbal a fost aplicată și sancțiunea avertismentului pentru celelalte două fapte reținute în sarcina petentului, sancțiune ce a fost stabilită în mod legal.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta petentului (a depăși viteza maximă admisă cu 73 km/h) este gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul F. D. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 03.12.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F. D. domiciliat în Bârlad, ., .. A, ., Jud. V., CNP_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.12.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 03.12.2013.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
C. DARIEALINA V.
Red. C.D. 07.05.2014
TEHNORED. 07.05.2014
EX. 4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3204/2014. Judecătoria BÂRLAD | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1478/2014.... → |
|---|
