Pretenţii. Sentința nr. 3375/2014. Judecătoria BÂRLAD

Judecătoria BÂRLAD - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 3375/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 23-12-2014 în dosarul nr. 1582/189/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3375/2014

Ședința publică de la 23 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Grefier A. L. P.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții M. V. și M. G., ambii domiciliați în orașul M., jud.V. și pe pârâta ., înmatriculată ORC București cu nr. J_, C. RO_ cu sediul în București, Șoseaua P., nr.42, ., Sector 2 - PRIN SUCURSALA BÂRLAD, cu sediul în Bârlad, ., parter, camerele 1, 3, 4 și 6, jud.V., având ca obiect anulare act clauză abuzivă.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 16.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.12.2014.

Deliberând, s-a dat sentința de față:

INSTANȚA

După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanța a dat următoarea hotărâre:

I. Procedura de judecată

A. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 17.04.2014 sub număr de dosar_, repartizat în mod aleatoriu completului C. civil 2, reclamanții M. V. și M. G. au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. România S.A. - Sucursala Bârlad SA, solicitând:

- constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive incluse în Convenția de credit nr._/23.03.2007, respectiv pct. 3 lit. d; art. 5 lit. a și lit. b din Condițiile speciale ale convenției și art. 3.5, art. 8.1 lit. c și d, art. 10.1, art. 10.2 din condițiile generale ale convenției și la clauzei privind rata dobânzii prevăzută în art. 3 lit. a și privitoare la data ajustării dobânzii prevăzută de art.3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției, așa cum a fost modificată prin art. 1 și 2 din Actul adițional nr. 1/04.02.2010;

- obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare prin eliminarea clauzelor abuzive;

- obligarea pârâtei la returnarea sumelor încasate în contul comisionului de risc (o,45%), din momentul încheierii contractului și până la data de 04.02.2010;

- să se constate că dobânda este de 9,9 %;

- să se dispună restituirea sumei de bani plătită în plus față de nivelul dobânzii de 9,9% de la data încheierii contractului și până în prezent;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamanții au susținut că la data de 23.03.2007 au încheiat cu pârâta un contract de credit în valoarea de 8.500 euro, cu o perioadă de rambursare de 120 luni. În convenția de credit în condițiile speciale ale convenției se menționează la art. 3 lit. a că dobânda este de 9,9% și că este fixă, iar la art. 3 lit. d se precizează că, banca își rezervă dreptul de a revizii structura dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii, rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării. Motivul întemeiat prevăzut în contract este acela a apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, fără prezentarea unor elemente de identificare. Era necesară prezentarea unei situații clare corespunzător descrisă care să ofere clientului posibilitate de a cunoaște de la început dacă această situație se va produce, dobânda va fi mărită. Mai arată că în momentul în care a fost încheiat contractul, consumatorul a acționat pe poziție de inegalitate în raport cu banca. Contractul de ester unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din contract. Consumatorul nu avut posibilitatea să negocieze nici o clauză. Întreaga convenție de credit este alcătuită din mai multe documente standardizate denumite condiții generale și condiții speciale, care sunt în mod evident utilizate în toate relațiile comerciale. Clauzele nu au fost negociate cu consumatorul, singurele elemente de diferențiere fiind suma împrumutată și data scadentă. Referitor la clauza de revizuire a dobânzii, au arătat că, deși în condițiile speciale ale convenției de credit la pct. 3 se stipulează dobânda fixă de 9,9% prin clauza de la pct.3 lit. d), banca își rezervă dreptul de a revizui structura dobânzii. Această clauză nu prezintă în concret care sunt schimbările semnificative de pe piața monetară la care se referă, limitele acestora, criterii care să ofere clientului posibilitatea de a ști încă de la început în ce situație concretă dobânda va fi mărită. În lipsa acestor elemente nu numai că nu se poate aprecia dacă schimbarea pe piața monetară este semnificativă, dar nici nu se poate determina dacă aceasta s-a produs. Necircumstanțierea în nici un mod a elementelor care îi permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale lăsând la libera apreciere majorarea ei, încalcă prevederile contractuale. Ar trebui ca în urma revizuirii ratei dobânzii clientul să aibă posibilitatea de a rezilia contractul, posibilitatea care nu este prevăzută în contract mai arată că, deși clauza de la art. 3 lit. d din condițiile speciale în aparență pare să fie redactată clar, de fapt se poate constata lipsa unor criterii obiective de stabilire a dobânzii curente, fiind încălcate dispozițiile art. 4 lin. 6 din legea 193/2000.OUG 174/19.11.2008 a modificat și completat mai multe acte normative printre care și OG 21/1992 privind protecția consumatorului. S-a introdus art. 9 care la lit. f prevede că în cazul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să menționeze în contract tipul de dobândă, variația și/sau fixă. Se observă că în clauza de la art. 3 din Condiții speciale ale convenției nu sunt menționate toate elementele.

Prin avtul adițional nr. 1 din data de 04.02.2010 la convenția de credit nr._/13.03.2007, nivelul dobânzii se modifică cu 1,375 procente, de la 9,9% la 11,275 %, conform art. 1 al actului adițional.

În art. 2 al actului adițional se menționează că rata dobânzii poate fi ajustată :i). în cazul intervenirii unor schimbări semnificative ale pieței monetare, schimbări ce constau în fluctuația indicelui de referință Euribor la 3 luni ( de numit în continuare ,,3M Eurobor" și ii), după cum urmează:

variația ratei dobânzii curente –rata curente variază atât în sens crescător cât și în sens descrescător, ulterior datei de calcul la care se constată că Fluctuația 3M Euribor este mai mare sau egală ci +0,5% respectiv mai mină sau egală cu-0,5%;
formula după care se calculează rata dobânzii curente, în condițiile explicate la pct.1 de mai sus: rata dobânzii curente în vigoare la data de referință +Fluctuația 3MEuribor;
data la care se produce variația ratei dobânzii curente: banca are la dispoziție dreptul să majoreze și are obligația să diminueze rata dobânzii curente la scadență, prin aplicarea formulei arătate la pct.2 de mai sus, în termen de 1 lună de la data calculului la care s-a constat înregistrarea variațiilor menționate la pct. 1 de mai sus, banca având totodată obligația de a notifica obligația împrumutatului cu privire la modificarea și noua valoare a ratei dobânzii curente. Împrumutatul va solicita ulterior primirii notificării, eliberarea graficului de rambursare;
data de calcul-este fiecare dată la care se calculează fluctuația 3M Euribor și reprezintă ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru de pe parcursul duratei creditului;
data de referință-este pentru calcularea următoarei variații a ratei dobânzii curente, data de 30 iunie 2009, iar pentru calcularea viitoarelor variații ale ratei dobânzii curente, pe tot parcursul duratei creditului, data de calcul la care s-a constat anterioare fluctuației a 3 M Euribor și urmare a căreia s-a efectuat ultima ajustare a ratei dobânzii curente;
formula de calcul a Fluctuației 3 M Eurobor: Fluctuația 3M Euribor- valoarea 3M Euribor valabil la data de calcul –valoarea 3 M Euribor disponibil la prima dată de referință respectiv valabilă la următoarele date de referință.

Începând cu data la care se produce variația ratei dobânzii curente i) graficul de rambursare se va modifica în mod corespunzător și ii) D. atunci când este aplicabilă, se va modifica de asemenea în mod corespunzător.

Indiferent de variație, în sensul majorării, indicelui de referință 3M Euribor, rata dobânzii curente nu va depăși niciodată pe parcursul duratei creditului valoarea de 12,90 % p.a. (valabilă la data anterioară celei de semnare a prezentului act adițional).

Reclamanții au mai arătat că, în condițiile speciale ale convenției de credit la art. 5 se găsesc prevăzute următoarele comisioane:

a). comisionul de risc-0,45 % aplicat soldului creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit;

b). comisionul de rambursare în avans - 1% calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data efectuării rambursării. În condițiile generale la art. 3.5 este definit comisionul de risc. Comisionul de risc nu este definit, nu este prevăzută modalitatea în care a fost determinat, motivele de fapt care impun și temeiul legal pe care se întemeiază, respectiv justificare economică și legală, fiind stipulat în mod discreționar.

Arată că nerespectarea dispozițiilor imperative de ordine publică ale art. 3 alin 3 din Legea 193/2000 care interzice stipularea de clauze abuzive și ale art. 4 alin. și alin. 2 atrage nulitatea absolută a clauzelor vizând revizuirea dobânzii și comisionul de risc din convenția de credit. Secțiunea 3 intitulată costuri din condițiile generale ale convenției de credit la art. 3.5 definește comisionul de risc ca fiind acel comision perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, definiție care este identică în substanță cu cea oferită de art. 3.1 cu privire la dobânda curentă. Nici o altă prevedere contractuală nu oferă alte informații cu privire la destinația comisionului de risc, justificarea acestuia. Se constată că pentru același serviciu se percep două costuri, fără ca distincția să se facă în mod clar și inteligibil.

În secțiunea 8 din condiții generale intitulată ,, scadența anticipată" la pct. 8 lit. c și lit. d se menționează că în cazul în care se ivește vreuna din situațiile următoare atunci, în orice moment banca are dreptul pe baza de notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției.

c). în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției;

d). în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia în opinia băncii creditul acordat nu mai este garantata corespunzător. Arată că aceste clauze sunt abuzive deoarece temeinicia motivelor care permit băncii să declare soldul creditului scadent anticipat rambursabil imediat este greu de apreciat în mod obiectiv. Nu sunt stabilite contractual niște criterii clare de stabilirea a scadenței anticipate.

În secțiunea 10 din condiții generale ale convenției de credit, intitulată ,,costuri suplimentare" art. 10.1 menționează, m referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare ) ale oricăror acte normative aplicabile care: a). supun Banca la un impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice sumă datorate rezultând din convenție cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca.; b). impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozite comerciala sau orice cerință similară (de exemplu în corelație/legătură cu propunerea noului acord de la Basel privind capitalul propus de către comitetul de Supraveghere a băncilor de la Basel) afectează activele băncii, depozite constituite cu sau pentru costurile Băncii sau care impun Băncii orice late condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite; c). al căror rezultat este: i) creșterea costurilor legate de acordarea si punerea la dispoziție a oricăror credit; ii). reducerea cuantumului oricărei sume sau oricărei creanțe a Băncii în baza convenției

Art. 10.2 precizează că, în oricare din cazurile mai sus menționate în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat în scris de către bancă împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor".

Reclamanții susțin că acestea reprezintă clauze abuzive deoarece creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților impunând în sarcina împrumutatului solduri ce apar ca urmare a unor modificări de interpretare ale oricăror legi, prevederi sau reglementări aplicabile. Arată că, toate contractele standard pre redactate trebuie considerate de adeziune, deoarece consumatorul se află pe poziție inferioară profesionistului atât în ceea ce privește puterea de negociere, cât și nivelul de informare, mai mult legea 193/2000 reglementează o prezumție relativă a caracterului nenegociat al contractelor preredactate. Rezultă că în cazul contractelor încheiate între profesioniști și consumatori, sarcina demonstrării caracterului negociat incumbă profesionistului. De asemenea și dovada bunei credințe incumbă tot profesionistului. Jurisprudența a stabilit că buna credință presupune credința rezonabilă a băncii că un consumator ar fi acceptat clauzele introduse în contactul preformulat și în urma unei negocieri individuale.

În drept, a invocat art. 9 indice 3 lit. e din OG 21/1992, art. 4 din Legea 193/2000, art. 15 lit. j din Legea 146/1997

B. Apărările formulate

Pârâta a formulat întâmpinare (fila 36), prin care a invocat nulitatea cererii reclamanților, întrucât nu precizează câtimea obiectului cererii ce vizează restituirea semelor în caste de bancă urmare a modificării amiabile a ratei curente a dobânzii de la 9,9 % pe an la 11,275 % + Euribor la 3 luni.

În fapt, arată că, activitatea de creditoare are funcția și creează avantajul de a transforma scadențele băncile comerciale atrag resurse pe termen scurt de la clienți care constituie depozite sau prin împrumutare de la piața interbancară și creditează pe termen lung sau mediu. În acest fel fluctuația pieței monetare –imprevizibilă într-o economie de mondială caracterizată de mobilitatea deosebită a capitalurilor-are o înrâurire covârșitoare asupra activității unei bănci mondiale și asupra existenței băncii înseși. De aceea, la nivel instituțional juridic, există edictate norme care pe de o parte impun băncilor obligații de gestionare a fondurilor constituirii lor, astfel să se situeze în permanență cel puțin la nivelul cerințelor de capital stabilite pentru acoperirea după caz a riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a valorii creanței, a riscului de poziție, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar, a riscului de marfă și a riscului operațional, iar pe de altă parte permit băncilor să modifice ratele dobânzilor, mecanism prin care acestea au asigurată posibilitate prezervării sus- menționatelor fonduri. În aplicarea Directivei 2008.48.CE, a fort adoptată OUG 50/2010 prin care s-a impus simplificare schemei de costuri în convențiile încheiate cu persoane fizice și, în acest sens, prin art. 36 a dispus ca împrumutătorul poate percepe numai: comision de analiză dosar; comision de administrarea credit pentru monitorizarea /înregistrarea /efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării /rambursării creditului acordat consumatorului; în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului; comision de administrare cont curent; compensația în cazul rambursării anticipate; costuri aferente asigurărilor; dobânda penalizatoare; alte costuri percepute de terți; un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor; Această restrângere nu este aplicabilă în cauză, diriguită de legea de la data încheierii sale. Împrumutaților din prezenta cauză nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din OUG 50/2010- și speculează prin confuzarea ideilor de clauză abuzivă pe de o parte cu aceea de clauză ce instituie un cost care, la o atentă analiză, pare a fi declarat nelegal prin ordonanță.

Arată că, reclamanții au accesat un credit de consum în considerarea ofertei de cost / D. ce reflectă comisionul de risc), menționată clar la pct. 3 lit. e din condiții speciale ale convenției și anume D. = 16,56 % pe an, funcție de care a fost dimensionată suma împrumutată-8500 eur și perioada de rambursare. Ulterior încheierii, convenția de credit a suferit o redefinire a drepturilor și a obligațiilor conținut al acesteia prin adiționarea amiabilă de la data de 04.02.2010, prilej cu care părțile au renunțat la no rată a dobânzii fixă și au implementat o dobândă variabilă după algoritmul. Marja fixă a băncii de 11,275 % pe an la care se adaugă indicele Euribor la 3 luni, totalul neputând depăși 12,90 % pe an. După apariția OUG 50/2010, convenția a fost aliniată și cerințelor acestui act normativ. Pârâta arătat că, în materia achiziționării de produse financiare prețul creditului este reprezentat de costul final al creditului (art. 3 lit. g din Directiva 2008/48/CE preluat prin art. 7 pct. 4 din OUG 50/2010). Expresia procentuală a costului total al creditului se reflectă în dobânda anuală efectivă –D. Normele Legii 193/2000 edictează asupra unei excepții de la principiul forței obligații a contractelor respectiv de la principiul libertății economice și nu privesc decât în condiții extrem limitative prețul contractului și anume numai atunci când acest preț nu poate fi decelat la momentul încheierii convenției. Legea 193/ 2000 transpune directiva 93/13/CEE, adoptată în scopul susținerii concurenței. De aceea, aria de palicare nu privește prețul contractual ce se supune legii concurenței, neputând fi asociată idee de caracter abuziv al prețului. Proprietatea clauzelor privitoare la prețul contractual de a fi clare și inteligibile are drept criteriu de evaluare măsura în care acesta oferă consumatorului posibilitatea de a decela respectivul preț la momentul încheierii convenției, de a-i realiza cotitate. Pârâta arătat că, natura sancțiunii instituite prin dispozițiile art. 6 din legea 193/200 este echivalentul anulabilității, iar nu al nulității absolute. Arată că, Legea 193/2000 operează cu o instituție juridică aparte de cea a nulității actului juridic și anume cu cea a reputării ca nescrise a clauzelor constate abuzive. Nu există nici un dubiu că normele Legii 193/2000 protejează un interes privat.

În ceea ce privește clauza art. 3 lit. d în forma de până al adiționare ce permitea ajustarea unilaterală de către bancă a ratei dobânzii în cazul unor schimbări semnificative pe piața monetară, arată că cererea este lipsită de interes, întrucât clauza a fost abrogată antejudiciar, iar până la momentul abrogării nu a fost activată niciodată. Reclamanții nu au dovedit și nici nu pretind că rata dobânzii a fost modificată vreodată, unilateral de pârâtă. Ulterior a fost încheiat actul adițional prin care s-a implementat un algoritm, de stabilirea a cotității ratei dobânzii alcătuit din marja fixă a băncii la care se adaugă un indice de variație a pieței monetare - Euribor la 3 luni, total exterior voinței băncii Interesul promovării unei cereri în materia invalidării ca abuzive a clauzelor contractuale constă în previzibilitatea îndepărtării din convenție a clauzelor care produc dezechilibru semnificativ și în dezacord cu buna credință. Dacă aceste clauze au fost îndepărtate deja din convenție la momentul sesizării instanței, demersul judiciar parate ca fiind superfuu. Pârâta arată că normele Legii 193/2000 nu se opun rezervării de către furnizorul de servicii financiare a dreptului de a modifica nivelul dobânzii în cazul apariției unei situații care motivează întemeiat o asemenea modificare. În acord cu Legea 193/2000, furnizorul poate să modifice rata dobânzii plătită de consumator, dacă există o motivație întemeiată chiar neprecizată în contract, dar despre care cel dintâi va trebui să-l informeze pe cel din urmă cât mai rapid posibil după apariția situației ce oferă respectiva motivație. Reclamanții reproșează pârâtei că nu explicitează în contract motivația sub aspectul criteriilor de determinare a schimbărilor semnificative pe piața monetară, și aduc în discuție temeiul de drept apărute subsecvent încheierii convenției discutate și anume art. 9 indice 3 din OG 21.1992 introdus prin modificarea din data de 19.11.2008. Pârâta arată că prevederile art. 3 lit. d în varianta de după adiționare sunt în total acord cu dispozițiile reglementare invocate de reclamanți. Variația ratei dobânzii este independentă de voința băncii și este raportată fluctuațiilor unui indice de referință verificabil. Stabilirea marjei fixe a băncii la 11,275 % nu s-a realizat unilateral, ci prin voințe amiabile. În ceea ce privește clauza pct. 3.5 din condiții generale, ce reglementa la nivel potențial perceperea costului constând în comision de risc și la clauza pct. 5 lit. a ce fixa cotitatea acestui comision, pârâta a arătat că, dreptul material la acțiune în solicitarea constatării ca abuzive a clauzelor s-a prescris la data de 23.03.2010, iar dreptul material la acțiune în solicitarea restituirii a sumelor încasate s-a prescris odată cu prescrierea dreptului material la acțiune în constatarea caracterului abuziv. Din perspectiva art. 7 din Legea 193/2000 eventuala constatare ca abuzivă a unei clauze dă dreptul consumatorului la despăgubiri. Pârâta a arătat nu există nici un temei legal pentru ca instanța să cenzureze în cauza de față din perspectiva existenței unui caracter abuziv parte din prețul contractului constând în costul comisionului de risc, clar și inteligibil exprimat. Clauza pct. 5 lit. a este clar și inteligibil exprimat. Comisionul este clar exprimat procentual ( 0,45 %), în condițiile speciale ale convenției, cât și bănesc în planul de rambursare aferent acesteia. Dacă instanța ar pătrunde pe teritoriul cenzurării prețului contractual se impune a se observa că, susținerile reclamanților sunt neîntemeiate. Reclamanții doresc să valorifice o practică favorabilă consumatorilor de credite garantate cu ipotecă imobiliară și care are prin plan viziunea simplistă și incorectă juridic referitoare la existența riscurilor pentru toate părților contractului de credit. Restituirea contractului nu este garantată decât de un gaj general pe care creditorul îl are asupra bunurilor din patrimoniul debitorului său. Banca suportă riscul ca în caz de neplată voluntară să nu-și mai poată recupera creanța din pricina lipsei din patrimoniul debitorului a vreunui activ. Mai arată că, introducerea comisionului de risc nu a creat un dezechilibru semnificativ și contrar cerințelor bunei credințe deoarece comisionul de risc nu este unul ascuns, perceperea unui comision de risc este motivată și de planul particular al relației cu reclamantul prin aceea că pârâta riscă să nu-și încaseze creanța în caz de neplată și din pricina devalorizării accentuate a garanțiilor ce i-au fost constituite sau imposibilității regresării asupra asigurătorului garanției în cazul în care împrumutatul nu reînnoiește polița de asigurare. Reclamanții afirmă, dar nu fac dovada achitării de către pârâtă a sumelor cu privire la care solicită obligarea la plată. Susținerile referitoare a caracterul abuziv al clauzelor de la pct. 8 lit. a liniuțele a doua și a treia, respectiv lit. c și d din condiții generale referitoare la scadența anticipată nu sunt întemeiate Reclamanții solicită băncii să previzualizeze situațiile neprevăzute de natura celor care conduc la improbalibilitatea ca împrumutatul să nu mai restitui creditul chiar și când scadențarea anticipată ar avea la bază neîndeplinirea de către împrumutat a obligațiilor generale de convenții încheiate cu alte bănci, ipoteza nu este nicidecum abuzivă. Relativ la dreptul pârâtei de a declara scadența anticipată în cazurile în care devine improbabil ca debitorul să-și poată îndeplini obligațiile asumate sau în cele în care nu mai este garantat corespunzător are la bază același temei pe care legiuitorul l-a valorificat când a edictat art. 263 C.proc. civ. 1865. Acesta din urmă normă limitează posibilitatea de favorizare a unui debitor prin acordarea de termene pentru executarea unei hotărâri în cazul în care este improbabil ca respective debitor își va onora obligațiile și anume atunci când este în stare de insolvabilitate sau în cazurile în care acesta a micșorat garanțiile ce a data prin contract. În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor art. 10 pct. 1 și din condiții generale reclamanții susțin netemeinic caracterul abuziv al acestora. Imputarea împrumutatului a eventualelor costuri suplimentare impuse în legătură cu creditul acordat prin adoptarea/modificare de acte normative nu este abuzivă; chiar legiuitorul o privește ca firească ,,se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane". Sunt exceptate costurile impuse prin legislație-art. 35 alin. 1 lit. B ultima teză din OUG 50/2010.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 c.proc. civ.

Prin suplimentul de întâmpinare depus la dosar (fila 68), pârâta a arătat că, prin acțiune este individualizat un temeiul de drept, fără a se explicita însă în ce măsură dispozițiile contractuale rezultat al modificării prin actul adițional din data de 04.02.2010 ar contraveni dispozițiilor art. 9 din OG 21/1992, iar prin actul precizator al temeiurilor acțiunii estre individualizat un alt temei de drept, care este edictat la 4 luni după adiționare, și, conform dispozițiilor art.95 din OUG 50/2010 nu este aplicabil convențiilor în curs. Mai arată că actul adițional nr. 1 /04.02.2010 este amiabil asumat de către părți, iar prevederile incluse în convenție prin intermediul acestuia cu privire la rata și fluctuația dobânzii curente nu contravin cu nimic dispozițiilor art. 9 indice 3 din OG 21/1992. Reclamanții, deși invocă că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin.2 și art.13 alin. 1 din Legea 193/2000 nu motivează nu expun care este mecanismul care conduce la concluzia că acele clauze criticate ar fi abuzive

C. Probe

Reclamanții au depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a depus la dosar înscrisuri.

În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților, răspunsurile la interogatoriu fiind atașate la dosar, proba cu expertiză contabilă.

D. Aspecte procesuale

La termenul din data de 23.09.2014, instanța a unit excepția prescripției dreptului material la acțiune cu fondul cauzei.

La același termen de judecată instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru neindicarea obiectului acțiunii.

II. În fapt:

După analizarea înscrisurilor din dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 23.03.2007, între reclamanții M. V. și M. G. și pârâta . a fost încheiată Convenția de credit nr._ din data de 23.03.2007, prin care reclamanții au beneficiat de un împrumut de 8.500 euro pentru o durată de 120 luni de la data încheierii convenției.

Ulterior, la data de 04.02.2010, părțile au încheiat Actul adițional nr. 1/04.02.2010 la Convenția de credit nr._ din data de 23.03.2007.

III. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune cu referire la capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv la clauzei contractuale și restituire comision de risc/de administrare

Înainte de a trece la soluționarea fondului cauzei, instanța se va pronunța cu prioritate, conform art. 248 C.proc.civ, asupra excepției invocate prin întâmpinare, excepție care a fost unită cu fondul.

A. În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Art. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Art. 3 stabilește că, termenul prescripției este de 3 ani.

Art. 2 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă stabilește că nulitatea absolută poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau excepție, fiind deci imprescriptibilă extinctive.

B. Soluția adoptată: Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută, în scopul soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța retine următoarele:

1. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material cât privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale instanța va respinge ca neîntemeiată excepția de fond, pentru următoarele considerente:

Sancțiunea care intervine în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale este nulitatea absolută, iar nu cea relativă, în condițiile în care norma juridică pe care se întemeiază acțiunea (art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000) este o normă de ordine publică, caracter ce rezultă inclusiv din posibilitatea invocării încălcării acestei norme din oficiu, de către organele de control din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (conform art.9 din Legea nr.193/2000).

Contrar opiniei paratei, instanța reține teza nulității absolute a clauzei abuzive, întrucât stipularea lor constituie încălcarea unei norme imperative exprese care interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Norma protectivă cuprinsă în lege nu ocrotește numai interese personale ale fiecărui consumator individual, ci reprezintă o normă de ordine publică ce ocrotește un interes colectiv, astfel că sancțiunea este nulitate absolută.

Pe de altă parte, legea abilitează anumite instituții, respectiv instanțele de judecată să cenzureze contractul. Astfel, legea prevede că verificarea contractelor să se facă din oficiu, or o asemenea manieră de control este specifică regimului nulității absolute a contractului. Mai mult, în jurisprudența comunitară este recunoscut dreptul judecătorului de a se sesiza din oficiu cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale ceea ce întărește concluzia aplicării sancțiunii nulității absolute a clauzei abuzive (Cauza Oceano Grupo Editorial Sa c Rocio Marciano Quintero, CJCE -27 iunie 2000).

Încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează materia dreptului consumatorului, dă dreptul acestuia a solicita pe calea acțiunii in constatare caracterul abuziv al clauzei, acțiunea în constatare fiind imprescriptibilă extinctiv ( art. 2 din Decretul 167/1958).

2.În ceea ce privește excepția de fond a prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate cu titlu de comisioane se retine ca, potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune...

În condițiile în care dreptul la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, ca efect al constatării nulității absolute a clauzei contractuale în temeiul căreia s-a calculat și solicitat acest comision, se naște abia după constatarea nulității absolute a clauzei contractuale, nu se poate reține prescripția dreptului reclamantului de a solicita restituirea comisionului plătit, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la acest capăt de cerere va fi respinsă.

Dreptul la acțiune având ca obiect restituirea comisionului de risc se naște la data constatării, pe cale judecătorească, a caracterului abuziv a clauzei ce instituia acest comision.

Orice alt moment anterior celui menționat, lipsește acțiunea reclamantului de orice suport legal, comisionul fiind datorat in temeiul contractului asumat de părți, atât timp cât nu s-a constatat o cauză de ineficacitate a acestuia.

Față de acest considerente, instanța urmează să respingă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu referire la constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută de art. 5 din convenție și restituirea prestațiilor, ca neîntemeiată.

IV. Asupra fondului cauzei

Reclamanții au învestit instanța la data de 17.04.2014 cu o acțiune prin care solicită:

1. - constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze din contract:

- clauza prevăzută la pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției care permitea ajustarea unilaterală a ratei dobânzii în cazul unor schimbări semnificative pe piața monetară;

Potrivit pct. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției, înainte de încheierea actului adițional, banca își rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.

2.- clauza prevăzută la art. 5 lit. a și lit. b din Condițiile speciale ale convenției;

Art. 5 lit. a din Condiții speciale prevede aplicarea unui comision de risc de 0,45 % aplicat soldului creditului, plătibil lunar în zile de scadență pe toată perioada de derulare a convenției,

Art. 5 lit. b din condiții speciale stabilește că, aplicarea unui comision de rambursare anticipată de 1% flat calculat la valoarea sumei de rambursat în avans datorat integral la data efectuării rambursării:

3. - clauza prevăzută la art. 3.5 din condițiile generale referitor la comisionul de risc;

Art. 3.5 din condiții speciale, prevăd că, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutul datorează băncii comisionul de risc, aplicat soldului creditului care se plătește lunar, pe toată durata creditului, modul de calcul al scadenței/scadențele anticipate acestuia se stabilesc în condiții speciale;

4. - clauza prevăzută de art. 8.1 lit. c și d din condițiile generale ale convenției referitoare la scadența anticipată;

Potrivit art. 8.1 lit. c și d din condiții generale, se menționează că în cazul în care se ivește vreuna din situațiile următoare atunci, în orice moment, banca are dreptul pe baza de notificări transmise împrumutatului, garantului să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției:

c). în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției;

d). în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia în opinia băncii creditul acordat nu mai este garantata corespunzător.

5. - clauza prevăzută la art. 10.1, art. 10.2 din condițiile generale ale convenției referitoare la costuri suplimentare;

Art. 10.2 ( Secțiunea 10. costuri suplimentare) din condiții Generale menționează că referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări ( inclusiv de interpretare ) ale oricăror acte normative aplicabile care:

a). supun Banca la un impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice sumă datorate rezultând din convenție cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca.;

b). impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară ( de exemplu în corelație/legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a băncilor de la Basel) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile Băncii sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite;

c). al căror rezultat este: i) creșterea costurilor legate de acordarea si punerea la dispoziție a oricăror credit; ii). reducerea cuantumului oricărei sume sau oricărei creanțe a Băncii în baza convenției

6. - clauza prevăzută de art. 3 lit. a din Condiții speciale privitoare la rata dobânzii de 11,275% pe an, în forma de după încheierea Actului adițional nr. 1 din data de 04.02.2010;

Art. 1 din actul adițional nr. 1/04.02.2010 modifică pct. 3 lit. a ,, Dobânda" din Condițiile speciale ale convenției cu următorul conținut: rata dobânzii curente este de 11,275 % p.a.

7.- clauza prevăzută de art. 3 lit. d din condițiile speciale, privitoare la data ajustării dobânzii, în forma de după încheierea Actului Adițional nr. 1 din data de 04.02.2010,

Art. 2 din actul Adițional nr. 1/04.02.2010 modifică pct. 3 lit. b ,, Dobânda" din Condițiile speciale ale convenției cu următorul conținut:

Rata dobânzii curente poate fi ajustată:

i). în cazul intervenirii unor schimbări semnificative ale pieței monetare, schimbări ce constau în fluctuația indicelui de referință Euribor la 3 luni (denumit în continuare ,,3M Euribor") și,

ii). după cum urmează:

variația ratei dobânzii curente –rata curente variază atât în sens crescător cât și în sens descrescător, ulterior datei de calcul la care se constată că Fluctuația 3M Euribor este mai mare sau egală ci +0,5% respectiv mai mină sau egală cu-0,5%;
formula după care se calculează rata dobânzii curente, în condițiile explicate la pct.1 de mai sus: rata dobânzii curente în vigoare la data de referință +Fluctuația 3MEuribor;
data la care se produce variația ratei dobânzii curente: banca are la dispoziție dreptul să majoreze și are obligația să diminueze rata dobânzii curente la scadență, prin aplicarea formulei arătate la pct.2 de mai sus, în termen de 1 lună de la data calculului la care s-a constat înregistrarea variațiilor menționate la pct. 1 de mai sus, Banca având totodată obligația de a notifica împrumutatul cu privire la modificarea și noua valoare a ratei dobânzii curente. Împrumutatul va solicita ulterior primirii din partea acesteia a notificării cu privire la modificarea ratei dobânzii curente, eliberarea graficului de rambursare;
data de calcul - este fiecare dată la care se calculează fluctuația 3M Euribor și reprezintă ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru ( adică ultima zi lucrătoare din luna martie, iunie, septembrie și decembrie) de pe parcursul duratei creditului;
data de referință-este pentru calcularea următoarei variații a ratei dobânzii curente, data de 30 iunie 2009, iar pentru calcularea viitoarelor variații ale ratei dobânzii curente, pe tot parcursul duratei creditului, data de calcul la care s-a constat anterioară fluctuației a 3 M Euribor și urmare a căreia s-a efectuat ultima ajustare a ratei dobânzii curente;
formula de calcul a Fluctuației 3 M Eurobor: Fluctuația 3M Euribor= valoarea 3M Euribor valabil la data de calcul –valoarea 3 M Euribor disponibil la prima dată de referință respectiv valabilă la următoarele date de referință.

Începând cu data la care se produce variația ratei dobânzii curente i) graficul de rambursare se va modifica în mod corespunzător și, ii) D. atunci când este aplicabilă, se va modifica de asemenea în mod corespunzător.

Indiferent de variație, în sensul majorării, indicelui de referință 3M Euribor, rata dobânzii curente nu va depăși niciodată pe parcursul duratei creditului valoarea de 12,90 % p.a.( valabilă la data anterioară celei de semnare a prezentului act adițional).

2. – obligarea pârâtei la modificarea contractului în curs de executare în sensul eliminării clauzelor abuzive;

3. - obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc (0,45%), din momentul încheierii contractului și până la data de 04.02.2010;

4. constatării că dobânda curentă este de 9,9%;

5. obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani plătită în plus față de nivelul dobânzii de 9,9 % de la data încheierii contractului și până în prezent.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă că, pentru perioada 17.04._14 plățile efectuate de reclamanți au fost încasate de pârâtă astfel.

- comision de risc – 2.377,37 euro;

- dobânda -5.160,67 euro;

- rambursare rată -4.537,64 euro;

- alte comisioane – 47,93 euro.

De la data încheierii convenției de credit și până la data de 04.02.2010 conform extraselor solicitate de la pârâtă, plățile efectuate de reclamanți și încasate de pârâtă sub forma comisionului de risc însumează suma de 1202,91 euro.

După data semnării actului adițional, respectiv 04.02.2010 nu există un alt grafic de rambursare semnat de ambele părți. Graficul de rambursare nu a fost respectat, începând cu rata 8 din data de 16.11.2007 cuantumul sumelor plătite diferă de cuantumul sumelor stabilite ca fiind de plată, în sensul că până la data modificării convenției de credit s-a achitat cu 14,13 euro în plus la fiecare scadență.

Suma stabilită în plus cu titlu de dobândă până la data introducerii acțiunii mai mare decât nivelul stabilit prin convenția de credit de 9,9 % este de 628,15 euro.

În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, se reține că, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul cod civil contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

Având în vedere faptul că actul juridic a fost încheiat de părți la data de 31.07.2007, sub imperiul vechiului Cod civil, contractul de credit urmează a fi analizat potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii sale.

Așa cum s-a reținut la secțiunea în fapt a acestei hotărâri, la data de 23.03.2007, între reclamanții M. V. și M. G., pe de o parte și pârâta ., pe de altă parte, a fost încheiată Convenția de credit nr._ din data de 23.03.2007, prin care reclamanții au beneficiat de un împrumut de 8.500 euro pentru o durată de 120 luni de la data încheierii convenției

Creditul acordat reclamanților urma a fi rambursat potrivit planului de rambursare anexă la contract.

Executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente, a fost garantată prin constituirea, garanție reală mobilară fără deposedare în vederea garantării creditului, obiectul garanției fiind constituit din toate bunurile mobile prezente și viitoare înțelegând universalitatea de bunuri mobile deținute de împrumuți în patrimoniul său la momentul constituirii garanței, cât și toate bunurile mobile ce vor completa universalitatea în viitor, conform art. 7 din contract.

Pe parcursul derulării contractului, după . OUG 50/2010, la data de 04.02.2010, între părți a fost încheiat Actul adițional nr. 1 din data de 04.02.2010.

Raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența Legii nr.193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta S.C. V. R. S.A.) și consumatori (reclamanții), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din legea menționată.

Instanța are în vedere că, în preambulul Directivei 2008/48/CE 2008 se arată că pentru a se asigura încrederea consumatorilor, este important ca piața să le ofere un grad suficient de protecție. Astfel, libera circulație a ofertelor de credite ar trebui să poată avea loc în condiții optime, atât pentru cei care oferă creditele, cât și pentru cei care le solicită, ținând seama de situațiile specifice din fiecare stat membru.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: a). clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator; b). această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

Pârâta a susținut că prevederile contractuale a căror nulitate absolută se cere a fi constatate nu au caracter abuziv, întrucât sunt clauze negociate.

În raport de probele administrate în cauză, instanța apreciază ca neîntemeiată această susținere.

Prin răspunsul la interogatoriu luat reclamantului de către pârâta . că inițiativa încheierii convenției a aparținut reclamanților (întrebarea nr. 2). Reclamanții au recunoscut că, s-au informat ce sumă puteau împrumuta și costurile acestei sume și că, au fost mulțumiți de rezultatul calcului de stabilire a ratei lunare de restituit.

Instanța apreciază că aducerea la cunoștința reclamanților a ratei lunare, nu reprezintă o negociere, cu privire la toate clauzele contractuale.

Din probele administrate în cauză, nu rezultă că, prealabil încheierii convenției, au existat discuții cu privire la posibilitatea inserării sau nu a obligației de plată a comisionului de risc, a posibilității inserării și a altor costuri suplimentare, asupra dreptului băncii de a modifica dobânda în funcție de anumiți factori, care sunt factorii, cât și cu privire la declarării scadenței anticipate, reclamanții neputând astfel influența nașterea unor obligații în sarcina lor, conform art. 4 alin.2 din Legea nr.193/2000.

Susținerile pârâtei din întâmpinare și anume că au fost negociate clauzele prin explicarea pentru reclamanți a noțiunii de contract de credit, în prezentarea ofertei, în posibilitatea de a căuta și compara oferte de la alte bănci, în trecerea unui interval suficient de timp între discuția preliminară și semnarea contractului pentru formarea unei opinii, precum și completarea particularizată a unui model generic de contract, nu pot determina inaplicabilitatea prevederilor Legii nr.193/2000, întrucât aceste aspecte nu echivalează cu negocierea efectivă a clauzei a cărei nulitate se solicită.

Instanța apreciază că, în prezenta cauză, clauzele contractuale criticate nu pot fi considerate ca fiind negociate direct cu reclamanții, întrucât contractul încheiat cu aceștia a fost unul tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.

De altfel, art.4 al.3 din Legea nr.193/2000 instituie o prezumție relativă a caracterului abuziv al clauzelor în cazul contractelor standard, prestabilite, prezumție ce poate fi răsturnată prin dovedirea de către pârâtă a caracterului negociat al contractului ori a unor clauze ale acestuia.

Or, în prezenta cauză, pârâta nu a probat negocierea directă și efectivă cu reclamanții a clauzelor contestate, sarcină ce îi incumbă potrivit art.4 al.3 din Legea nr.193/2000, astfel că prezumția relativă instituită de lege nu a fost răsturnată.

Codul civil consacră principiul libertății contractuale, dar art.969 C.civ. conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea nr.193/2000 reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.

Reluând instanța mai reține că, în momentul în care a fost încheiată convenția de credit în discuție, reclamanții s-au aflat într-o situație de inferioritate față de banca pârâtă, contractul încheiat fiind unul de adeziune, cu clauze prestabilite de către bancă, fără a da posibilitatea reclamanților de a modifica sau înlătura vreuna dintre clauze.

Întrucât instanța a stabilit că nu s-a efectuat o negociere cu privire la clauzele contractuale, în continuare, instanța va analiza și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege.

1. Referitor la clauza prevăzută de pct. 3 lit. d din condiții speciale

Așa cum s-a reținut, în Condițiile Speciale, la art. 3 denumit ,,dobânda", la lit. d) se prevede că, banca își rezervă, dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii, astfel modificată, se va aplica de la data comunicării.

Așa cum s-a reținut, la data de 04.02.2010, părțile au încheiat Actul adițional nr. 1/04.02.2010 la Convenția de credit nr._ din data de 23.03.2007, prin care au modificat art. 3 lit. d din convenție, articolul dobândind un alt conținut, referitor la data ajustării dobânzii curente.

Pârâta susține că cererea reclamanților este lipsită de interes în condițiile în care clauza ce prevedea ajustarea unilaterală a nivelului ratei dobânzii a fost abrogată prin încheierea actului adițional și nu a fost niciodată activată.

Susținerea pârâtei nu este întemeiată. Este adevărat că, prin încheierea actului adițional clauza a fost abrogată implicit, însă, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, clauza a fost activată, graficul de rambursare nu a fost respectat, astfel că, începând cu rata 8 din data de 16.11.2007 cuantumul sumelor plătite diferă de cuantumul sumelor stabilite ca fiind de plată, în sensul că până la data modificării convenției de credit s-a achitat cu 14,13 euro în plus la fiecare scadență, în total suma de 395,64 euro ( 14,13 euro x 28 rate).

Așadar, prin promovarea cererii prin care solicită să se constate caracterul abuziv la clauzei reclamanții obțin un folos practic patrimonial, astfel că cererea nu poate fi considerată ca fiind lipsită de interes, chiar dacă prin încheierea actului adițional clauza a fost abrogată.

Instanța apreciază că această clauză care dă dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat expres în convenție, acesta fiind doar indicat generic. Nu rezultă care sunt acele schimbări semnificative pe piața monetară, fiind de necontestat că piața monetară evaluează diferit în funcție de indicele la care te raportezi. Abordarea menționată în contract face ca clauza să fie interpretată doar în favoarea băncii, servește doar intereselor acesteia, fără a permite consumatorului a verifica dacă modificarea este necesară și corect dispusă. Prin neindicarea în nici un mod a elementelor cere-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii, a niciunui criteriu care să-i dea dreptul băncii acest drept, lăsând practic la libera sa apreciere majorarea dobânzii, este de natură să-l prejudicieze pe consumator.

Cum clauza a fost activată, fără ca consumatorul să fie informat, iar potrivit raportului de expertiză au fost încasate sume de bani, în plus față de sumele prevăzute în graficul de rambursare se apreciază că s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

2. În ceea ce privește clauza cuprinsă la pct. 5 lit. a din Condiții speciale și pct. 3.5 din condiții generale cu referire la plata unui comision de risc

Art. 3.5 din condiții generale, prevăd că, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutul datorează băncii comisionul de risc, aplicat soldului creditului care se plătește lunar, pe toată durata creditului, modul de calcul al scadenței/scadențele anticipate acestuia se stabilesc în condiții speciale;

Conform dispozițiilor art. 4 al.6 din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Astfel cum prevede art.7 pct.4 din OUG nr.50/2010, costul total al creditului pentru consumatori este reprezentat de toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale.

Prin urmare, comisionul de risc este parte a costului total al creditului, dar art.4 al.6 din Legea nr.193/2000 nu exclude automat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, fiind reglementată posibilitatea analizării acestora în situația în care nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Instanța reține că în cuprinsul convenției de credit banca pârâtă nu a clarificat destinația comisionului de risc, acesta având același rol ca și dobânda definită de art.3.1 din condițiile generale ale convenție, respectiv pentru punerea la dispoziție a creditului. Rezultă astfel că, pentru același serviciu al băncii se percep două costuri fără a se face distincție între ele și fără a se preciza fundamentul perceperii ori destinația într-un limbaj clar și ușor inteligibil, astfel cum prevede art. 4 al.6 din Legea nr.193/2000.

În consecință, contrar susținerilor pârâtei, reține instanța față de aceste considerente că poate analiza caracterul eventual abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000.

Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 în privința dispoziției de la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit se impune și ca această clauză să fi creat, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Pârâta susține că, comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a din „condițiile speciale” ale convenției de credit, reprezintă un element al prețului băncii și este menit să garanteze și să compenseze riscul general al activității de creditare, însă aceste aspecte trebuiau clarificate de pârâtă în cadrul convenției de credit, iar nu în cadrul soluționării procesului privind constatarea caracterului abuziv al clauzei.

Mai mult din cuprinsul art. 3.5 din condiții generale, rezultă că, comisionul de risc reprezintă cost al creditului din perspectiva riscurilor asumate de către acestea prin punerea la dispozița a împrumutului.

Instanța constată că, părțile au încheiat un contract cu caracter comutativ (în sensul că părțile cunosc încă de la început întinderea drepturilor și obligațiilor asumate), iar nu aleatoriu, astfel că, riscul în legătură cu care banca percepe un comision nu este determinat sau determinabil. Având în vedere caraterul comutativ la contactului, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator existând dreptul băncii de a recurge la executarea silită a bunurilor acestuia în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit.

Or, în prezenta cauză, executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor, a fost garantată prin constituirea, de către reclamanți a unei garanții reale mobiliare asupra bunurilor prezente și viitoare (pct. 7 din Condițiile speciale).

În aceste condiții, nu se poate identifica un risc la care s-ar fi supus pârâta prin acordarea creditului. În aceste condiții devine evident faptul că prin stipularea comisionului de risc fără reglementarea unei obligații corelative a băncii pârâte, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar bunei credințe.

Pe de altă parte, OUG 50/2010 a prevăzut, la art. 36 posibilitatea instituirii unui comision de administrare ( alin. 3), însă art. 36 nu se aplică contractului încheiat între părți, pe de o parte, iar pe de altă parte, comisionul de administrare instituit prin ordonanță are un alt scop decât cel prevăzut de bancă.

Mai mult, în jurisprudență, s-a reținut că, atât timp cât riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanții reale, prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar principiului bunei-credințe în executarea contractelor. Ca urmare, este abuzivă clauza prin care se reglementează dreptul băncii de a percepe comisionul de risc, atât timp cât funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contract, consumatorul fiind într-o poziție dezavantajată față de bancă.

3. Referitor la clauza prevăzută de pct. 8.1 lit. c și lit. d) din Condițiile generale

Potrivit Secțiunii 8)- Scadența anticipată din Condițiile generale, se prevede că, în cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci, în orice moment, banca are dreptul pe baza uni notificări transmise împrumutatului și garantului să declare soldul creditului ca fiind scadenta anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției:

a). împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror ale costuri datorate

- (…);

- conform altor convenții de credit încheiate de împrumutați cu banca;

- conform altor convenții de credit încheiate de împrumutați cu late societăți i financiare/de credit;

b) (…)

c). în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate în convenție;

d). în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător

(…).

Instanța apreciază că, prin inserarea acestei clauze, consumatorul riscă să fie pus în fața unei situații în care este obligat să ramburseze creditul prezent imediat, în ipoteza în care nu a achitat ratele scadente ale unui alt credit la pârâtă sau mai mult, la alte societăți bancare, chiar din cauze neimputabile, deși executarea convenției de credit a fost convenită să fie cu efectuată la termene stipulate. Este evident că, reclamanții se află în poziție defaforabilă față de bancă, care are la dicreție stabilirea momentului scadenței anticipate, în situații în care reclamanții nu dețin nu dețin nicio culpă.

Pe de altă parte, la art. 8.1 lit. c. și d. fac vorbire de situații neprevăzute care, în opinia băncii, face să devină improbabilă ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile sau creditul nu mai este garantat Nu sunt explicitate situațiile neprevăzute, nu sunt circumstanțiate. De asemenea, prim modul de exprimare face ca clauza să fie interpretată doar în favoarea băncii, aprecierea situațiilor neprevăzute rămânând la latitudinea băncii. Tot astfel, reclamanții nu au posibilitatea de a cunoaște de la momentul încheierii contractului care sunt situațiile pe care banca le-ar putea aprecia ca „neprevăzute”.

Este evident că aceste clauze sunt abuzive, întrucât prin modul de formulare conferă băncii dreptul exclusiv de a declara soldul creditului anticipat. Se produce un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, care sunt contrare principiilor de bună credință. Susținerile pârâtei exprimate în întâmpinare nu pot fi reținute, întrucât începerea executării silite de către alți creditori nu au legătură directă cu convenția încheiată între părți.

4. Referitor la clauza prevăzută de pct. 10.1 și 10.2 referitor la costurilor suplimentare

Conform Secțiunii 10). -Costuri suplimentare, se prevede că:

10.1 Referitor la Convenție, pot apărea, la data semnării sau ulterior modificări de interpretare ale oricărei legi prevederi sau reglementări aplicabile care:

a). supun Banca la orice impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a se acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice ale sume datorate rezultând din convenție cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca;

b). impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară( de exemplu in corelație cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de supraveghere a Băncilor din Basel) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun băncii orice lată condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite;

c). al căror rezultat este:

i). creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau punerea la dispoziție a oricărui credit;

ii). Reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a băncii în baza convenției:

10.2. În oricare din cazurile mai sus menționate în termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă împrumutatul va plăti aceste sume suplimentare astfel încât să compenseze Banca pentru creșterea costurilor sau altor rambursări.

Conform acestor clauze, în situațiile în care, din diferitele motive arătate, costurile băncii, în general, nu doar cele legate de împrumutul ce face obiectul contractului analizat, cresc, această creștere este suportată exclusiv de client.

Astfel de clauze creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000. Practic, în loc ca eventuala creștere a costurilor băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta sau, cel mult, riscul să fie împărțit între bancă și client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma, în virtutea unei clauze preformulate, nenegociate, impuse prin contractul de adeziune.

5. Referitor la clauza prevăzută de art. 5 lit. b comision de rambursare în avans

Instanța apreciază că menționarea unui comision de rambursare în avans nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare a contratului de credit, contrar bunei credințe. Părțile au încheiat un contract cu caracter comutativ (în sensul că părțile cunosc încă de la început întinderea drepturilor și obligațiilor asumate), sinalagmatic, astfel că, pentru acoperirea costurilor legate de rambursarea anticipată, se apreciază că banca are dreptul la o compensare.

La formarea concluziei, instanța are în vedere și modificările aduse de OUG 50/2010, care deși nu se aplică contractului încheiat, întărește convingerea că astfel de clauze sunt permise.

Astfel, prin art. 36 din OUG 50/2010 se permite perceperea unei compensații în cazul rambursări anticipate a creditului.

6. Referitor la clauza prevăzută de art. 3 lit. a și cea privitoare la data ajustării dobânzii prevăzută de art. 3 lit. din condițiile speciale ale convenției așa cum a fost modificată prin actul adițional

Art. 1 din actul adițional nr. 1/04.02.2010 modifică pct. 3 lit. a ,, Dobânda" din Condițiile speciale ale convenției cu următorul conținut: rata dobânzii curente este de 11,275 % p.a.

Clauza prevăzută de art. 3 lit. d din condițiile speciale, privitoare la data ajustării dobânzii, în forma de după încheierea Actului Adițional nr. 1 din data de 04.02.2010, are următorul conținut:

Rata dobânzii curente poate fi ajustată:

ii). după cum urmează:

variația ratei dobânzii curente –rata curente variază atât în sens crescător cât și în sens descrescător, ulterior datei de calcul la care se constată că Fluctuația 3M Euribor este mai mare sau egală ci +0,5% respectiv mai mină sau egală cu-0,5%;
formula după care se calculează rata dobânzii curente, în condițiile explicate la pct.1 de mai sus: rata dobânzii curente în vigoare la data de referință +Fluctuația 3MEuribor;
data la care se produce variația ratei dobânzii curente: banca are la dispoziție dreptul să majoreze și are obligația să diminueze rata dobânzii curente la scadență, prin aplicarea formulei arătate la pct.2 de mai sus, în termen de 1 lună de la data calculului la care s-a constat înregistrarea variațiilor menționate la pct. 1 de mai sus, Banca având totodată obligația de a notifica împrumutatul cu privire la modificarea și noua valoare a ratei dobânzii curente. Împrumutatul va solicita ulterior primirii din partea acesteia a notificării cu privire la modificarea ratei dobânzii curente, eliberarea graficului de rambursare
data de calcul - este fiecare dată la care se calculează fluctuația 3M Euribor și reprezintă ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru ( adică ultima zi lucrătoare din luna martie, iunie, septembrie și decembrie) de pe parcursul duratei creditului;
data de referință-este pentru calcularea următoarei variații a ratei dobânzii curente, data de 30 iunie 2009, iar pentru calcularea viitoarelor variații ale ratei dobânzii curente, pe tot parcursul duratei creditului, data de calcul la care s-a constat anterioară fluctuației a 3 M Euribor și urmare a căreia s-a efectuat ultima ajustare a ratei dobânzii curente;
formula de calcul a Fluctuației 3 M Eurobor: Fluctuația 3M Euribor= valoarea 3M Euribor valabil la data de calcul –valoarea 3 M Euribor disponibil la prima dată de referință respectiv valabilă la următoarele date de referință.

Indiferent de variație, în sensul majorării, indicelui de referință 3M Euribor, rata dobânzii curente nu va depăși niciodată pe parcursul duratei creditului valoarea de 12,90 % p.a.( valabilă la data anterioară celei de semnare a prezentului act adițional).

Prin cererea principală, reclamanții nu au invocat motivele pentru care apreciază că, clauzele invocate referitoare la dobândă sunt abuzive. Invocarea în cadrul concluziilor scrise a unor motive și reținere a acestora, deși instanța a dispus închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei în pronunțare, fără ca cealaltă parte să le cunoască, nu poate fi analizată, întrucât s-ar încălca dreptul la apărarea și la un proces echitabil al pârâtei.

Analizând din oficiu, clauzele contestate, instanța constată că inserarea acestora în contract au survenit în condițiile încheierii unui act adițional, prin care art. 3 lit. a din convenția inițială, prin care se stabilea că rata dobânzii este fixă de 9,9 % p.a. a fost modificat prin art. 1 din actul adițional, stabilindu-se că rata dobânzii curente este de 11.275 % p.a.

Reclamanții și-au asumat această rată a dobânzii, au acceptat-o, astfel că, nu pot invoca că nu au înțeles-o în condițiile în care ea este redactată în mod clar, inteligibil. În prezenta cauză, reclamanții nu au invocat care sunt termenii folosiți în cuprinsul acestei clauze care au condus la neînțelegerea ratei dobânzii.

În ceea ce privește dispozițiile cuprinse în clauza referitoare la ajustarea dobânzii, se reține că, acestea nu contravin dispozițiilor privind protecția consumatorilor. Se reține că, schimbările semnificative a pieței monetare care conduc la modificarea dobânzii sunt clar prevăzute în contractul asumat de părți. Astfel, formula de modificare a ratei dobânzii, periodicitatea modificării este menționată în contract, variația ratei dobânzii curente se raportează la un indice care poate fi verificat, respectiv Euribor la 3 luni, este indicată valoarea prag ce nu poate fi depășită.

Reclamanții nu pot invoca că nu au înțeles contractul, în condițiile în care, potrivit răspunsurilor la interogatoriu au fost de acord cu rata stabilită, iar clauzele din actul adițional contestate sunt clare, neechivoce.

Prin urmare, clauzele referitoare la dobândă contestate de reclamanți, nu contravin dispozițiilor Legii nr. 193/2000, întrucât nu au creat, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel cum au fost stabilite prin convenția încheiată.

În consecință, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele impuse de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, instanța urmează a constata caracterul abuziv și nul absolut al următoarelor clauze, cuprinse în Convenției de credit nr._/23.03.2007:

- a clauzei prevăzute de pct. 3 lit. d din Condițiile speciale;

- a clauzei prevăzute de art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției și a clauzei prevăzute de art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției;

- a clauzei prevăzute de art. 8.1 lit. c și d condițiile generale ale convenției;

- a clauzei prevăzute de art. 10.1, art. 10.2 din condițiile generale ale convenției;

Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv și nul al clauzei privind comisionul de risc, cât și și clauzei privind modificare unilaterală a dobânzii de către bancă, iar sancțiunea nulității produce efecte retroactive, plățile efectuate de reclamanți către pârâtă cu titlu de comision de risc, cât și sumele achitate în plus începând cu rata nr. 8 din data de 16.11.2007 până la data modificării convenției de credit, capătă caracter de plăți nedatorate.

În consecință, pârâta S.C. V. R. S.A. va fi obligată la restituirea, către reclamanți, a sumei de 1.202,91 euro, încasată cu titlu de comision de risc, plătită de la data încheierii convenției și până la data de 04.0.2010, potrivit expertizei efectuate în cauză.

De asemenea, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de Legea 193/2000, instanța urmează să respingă cererea prin care se solicită să constate caracterului abuziv al clauzei prevăzut de art. 5 lit. b din Convenția de credit, cât și a clauzelor prevăzute de art. 3 lit. a și cea privitoare la data ajustării dobânzii prevăzută de art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției așa cum a fost modificată prin actul adițional nr. 1/04.02.2010.

Pe cale de consecință, instanța va admite doar în parte cererea privind restituirea sumei de bani plătită în plus față de nivelul dobânzii de 9,9 % de la data încheierii contractului și până în prezent.

Așa cum s-a reținut, clauza referitoare la dobândă și la data ajustării dobânzii sunt apreciate de instanță ca nefiind abuzive, astfel, iar în urma încheierii actului adițional, rata dobânzii nu poate fi în niciun caz, cea stabilită inițial de 9,9 % astfel că, sumele plătite în plus față de nivelul dobânzii de 9,9 % de la data încheierii actului adițional și până în prezent sunt încasate de bancă, iar reclamanții nu au niciun fundament pentru a solicita restituirea lor.

Însă, din raportul de expertiză contabilă rezultă că, graficul de rambursare inițial nu a fost respectat, începând cu rata 8 din data de 16.11.2007 cuantumul sumelor plătite diferă de cuantumul sumelor stabilite ca fiind de plată, în sensul că până la data modificării convenției de credit s-a achitat cu 14,13 euro în plus la fiecare scadență.

Așadar, aceste sume de bani au fost încasate nelegal de pârâtă, iar în urma declarării ca abuzivă a clauzei, acestea apar ca fiind nedatorate, astfel că, se impune restituirea acestora către reclamanți.

Prin urmare, pârâta va fi obligată să restituie suma de 395,64 euro (14,13 euro x 28 rate), reprezentând sumele achitate în plus începând cu rata nr. 8 din data de 16.11.2007 până la data modificării convenției de credit, sumă achitată în plus față de rata dobânzii de 9,9 %.

În ceea ce privește cererea privind dobânda legală, se reține că, în sistemului codului civil dobânda legală are natura de daune interese moratorii, pentru întârzierea la executarea obligației de plată.

Reclamantul nu este obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare obligației i s-a cauzat un prejudiciu, întrucât legea pornește de la ideea că lipsa de folosință a unei sume de bani provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii legale datorate pe perioada întârzierii la executare.

Potrivit art. 1 alin.3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.

Art. 3 alin. 1-2 din O.G. nr. 13/2011 stabilește că, rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale”.

Totodată, art. 6 din O.G. nr. 13/2011, prevede că dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.

Întrucât pârâta are obligația de achitare a unei sume de bani, se apreciază că pârâta datorează dobânda legală. Trebuie stabilit momentul de la care pârâta datorează dobânda legală.

Instanța are în vedere că, dreptul la acțiune având ca obiect restituirea comisionului de risc și sumei de bani reprezentând dobândă achitată în plus se naște la data constatării, pe cale judecătorească, a caracterului abuziv a clauzelor ca fiind abuzive. Scadența sumelor de bani este momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar întârzierea la plata sumelor de bani stabilite dă dreptul la perceperea de dobânzi reprezentând lipsa de folosință a unei sume de bani.

Prin urmare, instanța va admite cererea privind acordarea dobânzii legale penalizatore și va obliga pârâta să plătească dobânda legală penalizatoare calculată conform O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 395,64 euro și a sumei de 1.202,91 euro, dobânda calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului

În ceea ce privește cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere că acțiunea va fi admisă numai în parte, iar ambele părți au efectuat cheltuieli de judecată, instanța apreciază întemeiate cererile de acordare a cheltuielilor de judecată proporțional cu admiterea acțiunii. În raport de această soluție și de cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de cele două părți în prezentul proces civil, astfel încât părțile nu –și datorează cheltuieli de judecată după compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

JUDECĂTORIA

HOTĂRĂȘTE:

1. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții M. V. CNP:_ și M. G. CNP:_ ambii domiciliați în M., jud. V. cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat Chiriece C. din Bârlad, . B, jud. V. în contradictoriu cu pârâta . înmatriculată ORC București cu nr. J_, C. RO_ cu sediul în București, Șoseaua P., nr.42, ., Sector 2.

2. Respinge cererea prin care se solicită să se constate caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art. 5 lit. b din Convenția de credit referitor la comisionul de rambursare anticipată, cât și a clauzelor prevăzute de art. 3 lit. a și cea privitoare la data ajustării dobânzii prevăzută de art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției așa cum a fost modificată prin actul adițional nr. 1/04.02.2010, ca neîntemeiată.

3. Constată nulitatea absolută a următoarelor clauze cuprinse în Convenția de Credit nr._/23.03.2007:

- a clauzei prevăzute de pct. 3 lit. d din Condițiile speciale;

- a clauzei prevăzute de art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției și a clauzei prevăzute de art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției;

- a clauzei prevăzute de art. 8.1 lit. c și d condițiile generale ale convenției;

- a clauzei prevăzute de art. 10.1, art. 10.2 din condițiile generale ale convenției,

și, obligă pârâta . să elimine aceste clauze din convenție.

4. Obligă pârâta S.C. Volskbank România S.A. să restituie suma de 1.202,91 euro, încasată cu titlu de comision de risc, plătită de la data încheierii convenției și până la data de 04.0.2010, achitată de reclamanți în baza unei clauze abuzive.

5. Respinge cererea formulată de reclamanți prin care solicită să se constate că dobânda convenției de credit este de 9,9 %.

6. Obligă pârâta să achite suma de 395,64 euro reprezentând sumele achitate în plus începând cu rata nr. 8 din data de 16.11.2007 până la data modificării convenției de credit, achitate de reclamanți în baza unei clauze abuzive și respinge cererea de restituire a sumelor de bani achitate în plus față de nivelul dobânzii de 9,9 % achitată de la data încheierii actului adițional nr. 1 din data de 04.02.2010 și până în prezent.

7. Obligă pârâta să achite reclamanților dobânda legală penalizatoare calculată conform O.G. nr. 13/2011, aferentă sumei de 395,64 euro și a sumei de 1.202,91 euro, dobânda calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului.

8. Compensează cheltuielile de judecată efectuate de cele două părți în prezentul proces civil, astfel încât părțile nu –și datorează cheltuieli de judecată după compensare.

9. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.

10. Pronunțată în ședința publică din data de 23.12.2014.

Președinte,

G. B.

Grefier,

A. L. P.

Red.G.B.

Tehnored.A.P.

5 ex./8.01.2015

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 559/2014....		Pretenţii. Sentința nr. 27/2014. Judecătoria BÂRLAD →

Pretenţii. Sentința nr. 3375/2014. Judecătoria BÂRLAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 3375/2014. Judecătoria BÂRLAD