Pretenţii. Sentința nr. 379/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 379/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 5770/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 379/2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta . PUBLICE SA BÂRLAD prin reprezentanți legali, cu sediul în Bârlad, . în contradictoriu cu pârâtul M. I. domiciliat în Bârlad .. 4 . având ca obiect pretenții - până la 10.000 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamanta - . PUBLICE SA BÂRLAD consilier juridic C. I. care depune delegație de reprezentare la dosar lipsă fiind pârâtul M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect pretenții;
- părțile au fost legal citate pentru acest termen de judecată;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către reclamanta . PUBLICE SA BÂRLAD.
Instanța,, întrucât cauza se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 cod procedură civilă, stabilește că în conformitate cu dispozițiile art. 94 lit. j și art. 107 alin. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probatoriu.
Având cuvântul, consilierul juridic al reclamantei solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C. proc. civ., instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Instanța constată că părțile nu au invocat excepții.
Deliberând, asupra probei cu înscrisuri solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și reiterate la termenul de astăzi, o consideră admisibilă și concludentă soluționării cauzei, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 cod procedură încuviințează proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Întrucât M. I. nu a depus la dosar întâmpinarea și nici nu a solicitat încuviințarea de probe, instanța constată că a intervenit decăderea acestuia din dreptul de propune probe și a invoca excepții în afară de cele de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 208 și art. 254 alin. 1 cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și în temeiul art. 244 alin. 1 cod procedură civilă declară încheiată cercetarea procesului și fixează termen în ședința publică de astăzi pentru discutarea fondului cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, consilierul juridic al reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.12.2013 sub numărul_, reclamanta S.C. C. de Utilități Publice S.A. a chemat în judecată pârâtul M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 392,59 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate în perioada 31.07._13 și suma de 28,53 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului solicitat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare nr._/30.12.2009 a prestat pârâtului servicii în valoare de 392,59 lei. Deși pârâtul s-a obligat la plata facturilor în termen de 30 de zile de la scadență, acest lucru nu s-a întâmplat, motiv pentru care s-au calculat majorări de întârziere cf. art. 14 alin. 4 din contract.
Reclamanta a propus pârâtului soluționarea pe cale amiabilă, însă pârâtul nu a dat curs invitației, refuzând în continuare plata debitului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C. civ. și prevederile Legii 51/2006.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care au fost depuse la dosar următoarele: situația facturilor de salubritate (f. 5), fișa de cont pentru operațiuni diverse (f.6-8), facturi fiscale (f.9-11), convocare la conciliere (f.12) contract de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr._ din data de 10.11.2009 (filele 13-15).
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 07.10.2013, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 10.11.2009 s-a încheiat între reclamantă și pârâtul M. I. contractul de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr._ (f.13-15) prin care reclamanta s-a obligat să presteze servicii publice de salubrizare privind colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale, iar pârâtul s-a obligat (art.14 din contract) să achite contravaloarea facturilor pentru serviciile de salubrizare în termenul de scadență de 30 zile de la data emiterii acestora. Contractul a fost semnat de către reprezentanții reclamantei precum și de către pârât.
Societatea reclamantă a furnizat pârâtului serviciile de salubrizare după cum s-a obligat prin contract, fiind emise în acest sens facturile fiscale depuse de reclamantă la dosar (f.9-11). Deși a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă în perioada 31.07._13, pârâtul nu a achitat contravaloarea acestora, acumulând un debit în cuantum de 392,59 lei, la care au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 28,53 lei, conform situației facturilor neîncasate (f.5).
Reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâtul nu a dat curs invitației. (f.12)
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că data încheierii contractului de de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr._ este 10.11.2009. Deși cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe după data de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Codului civil, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 cod civil și cele ale art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor. Ca atare, contractul fiind încheiat sub imperiul Codului civil din 1864, acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 969 din Codul civil 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale iar potrivit art. 970 din același act normativ convențiile trebuie executate cu bună-credință. Art. 1073 din Codul civil 1864 prevede că creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Contractul încheiat între reclamantă și pârât este unul sinalagmatic, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de colectare a deșeurilor iar pârâtul de plată a contravalorii prestării acestui serviciu de către reclamantă.
Reclamanta și-a executat obligația de colectare a deșeurilor, aspect necontestat de către pârât, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise aferente perioadei 31.07._13, acumulând un debit în cuantum de 392,59 lei, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar și a situației facturilor neîncasate.
Întrucât în materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1082 din Codul civil 1864, debitorul este prezumat a fi în culpă, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, fiind în sarcina debitorului să facă dovada plății, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârât a obligației asumate prin contract, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 392,59 lei cu titlu de debit principal.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art.14 din contract, părțile au convenit ca în caz de neplată a facturilor în termen de 30 de zile de la emitere să se perceapă penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca acestea să depășească cuantumul debitelor.
Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere. Întrucât calculul făcut de reclamantă respecta dispozițiile legale în vigoare dar și prevederile contractuale, în baza principiului libertății contractuale dar și al disponibilității, instanța va admite capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere în cuantum de 28,53 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 3 din Ordonanța de Urgență nr. 80 din 26 iunie 2013, în vigoare la data sesizării instanței, „acțiunile și cererile evaluabile în bani introduse la instanțele judecătorești se taxează astfel: a) până la valoarea de 500 lei – 8% dar nu mai puțin de 20 de lei.” Având în vedere cuantumul sumelor solicitate de reclamantă, respectiv 421,12 lei (392,59 lei+28,53 lei), taxa de timbru este de 33,69 lei. Deși reclamanta a achitat o taxă de timbru în cuantum de 43,11 lei, instanța va obliga pârâtul care a căzut în pretenții, în baza art. 453 C.pr.civ, la plata către reclamantă a sumei de 33,69 lei reprezentând taxă de timbru, calculată în cuantumul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. C.U.P. S.A. Bârlad, cu sediul în Bârlad, ., jud. V., înmatriculată la Registrul Comerțului cu nr. J_, CUI R18916672, cod IBAN RO88 BRDE 380SV_ deschis la BRD–Agenția Bârlad prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul M. I., CNP_ cu domiciliul în sat mun. Bârlad, .. 4, ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 392,59 lei, reprezentând contravaloarea serviciului de salubritate prestat de reclamantă în perioada 31.07._13 și suma de 28,53 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în cuantum de 33,69 lei lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 13 Februarie 2014
| ← Revocare donaţie. Sentința nr. 355/2014. Judecătoria BÂRLAD | Pretenţii. Sentința nr. 1365/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
