Plângere contravenţională. Sentința nr. 742/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 742/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 5127/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 742/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul B. M. A. domiciliat în Bârlad . jud. V. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V. cu sediul în V. .. 1 jud. V. având ca obiect plângere contravenționala PV . NR._ DIN 09.10.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul B. M. A. personal și asistată de avocat ales B. Ș. și martorii C. I. și D. I. lipsă fiind I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- cauza se află la administrare probatoriu;
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimat;
Se audiază martorii D. I. și C. I. sub prestare de jurământ declarațiile acestora fiind consemnate în proces verbal și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și în temeiul art. 394 alin. 1 cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul petentului arată că petentul B. M. A. a fost sancționat pentru că nu a acordat prioritate autovehiculelor care aveau acest drept. Petentul a avut timp suficient pentru a efectua virajul în condiții de siguranță. Nu au fost efectuate manevre bruște. Petentul a fost sancționat pe nedrept. Solicită anularea procesului verbal și exonerarea de plata amenzii aplicată. În subsidiar solicită înlocuirea cu avertisment.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 24.10.2013, petentul B. M. A., a cerut, în contradictoriu cu intimatul IPJ V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimată la data de 09.10.2013, exonerarea de la plata amenzii aplicate și de la suportarea sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce.
În motivare, petentul a arătat că la data de 09.10.2013 circula cu mașina pe . voia să facă stânga pe . veni în Bârlad. Când a ajuns în intersecție s-a oprit și s-a asigurat. A trecut un TIR dinspre Bârlad si T. și după ce a trecut acest TIR a observat o mașină care venea dinspre T. spre Bârlad. Distanța dintre intersecția în care se afla și locul unde se afla această mașină era de aproximativ 200 de metri. Văzând că are timp să treacă fără a crea probleme, a virat stânga și a mers spre Bârlad. Ulterior, a fost oprit de Poliție și sancționat pentru neacordare de prioritate. Consideră că măsura era nejustificată atât timp cât era o distanță de aprox. 200 de metri între el și mașina ce venea dinspre T., iar aceasta circula cu viteză mică, drumul fiind în lucru. Mașina ce venea dinspre T. nu a frânat, nu a claxonat și nu a fost stânjenită în vreun fel. Drumul are două benzi spre sens, astfel încât pot încăpea lejer două mașini pe sens fără a crea probleme de circulație. Petentul trăiește din activitatea cu mașina, făcând comerț la piață. În subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și doi martori. A depus la dosarul cauzei în copie procesul verbal contestat, C.I.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.12) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În fapt, intimata a arătat că prin procesul verbal atacat s-a reținut în sarcina petentului că la data de 09.10.2013.2013 ora 18,55, pe . Mun. Bârlad „în timp ce conducea auto VW înmatriculat cu nr._ la intersecția cu .-a asigurat corespunzător și nu a acordat prioritate de trecere auto_ condus regulamentar de C. I. punând în pericol siguranța circulației”, faptă prevăzută de disp. art. 100 al. 3 lit. c din OUG 195/2002. Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 de lei si cu suspendarea dreptului de a conduce, ca măsură complementară. Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constată direct de agentul de poliție în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Procesul verbal se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate, care este întărită de semnătura martorului C. I., martorul asistent din procesul verbal. În plângerea sa petentul recunoaște că a observat autovehiculul căruia nu i-a acordat prioritate de trecere menționând că în opinia sa a avut timp să treacă. Această afirmație este contradictorie cu constatarea polițistului rutier, confirmată prin semnătura martorului ocular.
În drept, intimata a invocat prevederile OUG 195/2002, HG 1391/2006.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu martorul C. I.. A depus la dosarul cauzei originalul p.v. contestat (f.13), dovadă comunicare.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 17) prin care a susținut că distanța dintre mașina sa și cea care venea dinspre T. către Bârlad era de aproximativ 200 m. Această mașină se deplasa încet deoarece drumul era în lucru, iar drumul are două benzi pe sens. Când a efectuat manevra de virare la stânga, mașina care venea dinspre T. nu a fost incomodată în nici un fel, nu a claxonat, nu a încetinit, nu s-a oprit și nu a fost stânjenită. Pentru a fi sancționat pentru neacordare de prioritate, textul legal cere ca mașina care are prioritate să-și modifice brusc viteza sau direcția ori să oprească. Cerințele legale nu sunt îndeplinite. Faptul că procesul verbal este semnat de un martor asistent nu întărește prezumția de valabilitate a acestui act administrativ. Martorul asistent a semnat procesul verbal deoarece era necesară semnătura unui martor. Acesta doar certifică faptul că petentul nu a vrut să semneze procesul verbal, pentru că nu s-a considerat vinovat.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul D. I., a cărui declarație se află la dosar. Pentru intimat, a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul C. I., a cărui declarație se află la dosar. .
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 09.10.2013 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 al. 3 lit. i pct. c din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 09.10.2013.2013 ora 18,55, pe . Mun. Bârlad „în timp ce conducea auto VW înmatriculat cu nr._ la intersecția cu .-a asigurat corespunzător și nu a acordat prioritate de trecere auto_ condus regulamentar de C. I. punând în pericol siguranța circulației”
La rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat „ I s-a comunicat faptul că va fi sancționat. I s-a înmânat dovada înlocuitoare a permisului de conducere”, Petentul nu a semnat procesul-verbal, însă acesta a fost semnat de martorul asistent C. I..
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 24.10.2013 și data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției (18.10.2013), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu un martor și înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Motivul de netemeinicie invocat în plângere, și anume că nu poate fi vorba de neacordare de prioritate, mașina căreia nu i-ar fi acordat prioritate nefiind incomodată prin manevra efectuată, nu a fost dovedit prin mijloacele de probă administrate.
Astfel, susține petentul, la intersecția dintre străzile M. E. și Tecuciului s-a încadrat pentru a vira stânga spre Bârlad, apreciind că are suficient timp pentru a pătrunde în intersecție de vreme ce mașina care circula pe banda dreaptă a drumului se deplasa cu viteză mică iar drumul era în lucru.
Situația de fapt expusă de petent nu este întărită de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, din cele relatate de martorul petentului D. I. nu reiese altceva decât că aprecierea asupra oportunității pătrunderii în intersecție s-a bazat pe distanța față de mașina care venea pe banda pe care petentul voia să pătrundă, de cca. 100 de metri.
Pe de altă parte, martorul C. I., șoferul mașinii căreia petentul nu i-a acordat prioritate, a declarat în fața instanței că petentul trebuia să aștepte înainte de a pătrunde în intersecție. De asemenea, acesta a declarat că dacă nu ar fi încetinit, s-ar fi produs un accident cu mașina condusă de petent. Martorul a apreciat că distanța nu reprezintă un aspect relevant.
Declarația martorului asistent C. I. (care a fost și martor ocular, aspect pe care legea nu îl impune dar nici nu îl interzice), se coroborează cu cele consemnate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și anume că petentul a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate de trecere.
Potrivit art. 6 pct. 1 din OUG 195/2002, „prin acordare a priorității se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Conform art. 129 din HG 1391/2006, „Vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat unul dintre indicatoarele având semnificația: "Drum cu prioritate", "Intersecție cu un drum fără prioritate" sau "Prioritate față de circulația din sens invers" are prioritate de trecere.”
Deși petentul susține că autovehiculul condus de martorul C. I. nu și-a modificat brusc direcția sau viteza de deplasare și nici nu a oprit, instanța reține că termenul „brusc” este unul relativ. De vreme ce martorul a declarat în fața instanței că a încetinit, observându-l pe petent și totodată, dacă nu ar fi încetinit s-ar fi produs un accident de circulație, cerința prevăzută de textul legal este îndeplinită. Percepția petentului și a martorului propus de acesta, D. I., că distanța până la mașina martorului C. I. era suficient de mare încât pătrundere în intersecție a fost realizată în condiții de siguranță nu poate prevala asupra modului în care conducătorul celuilalt autovehicul a perceput manevra efectuată.
Cu privire la sancțiunea aplicată, față de împrejurările cauzei, instanța constată că sancțiunea amenzii aplicată petentului în cuantum de 320 de lei nu se impune a fi schimbată cu cea a avertismentului. Art. 5 al. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Conform art. 21 al. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție.
Aplicând aceste criterii legale la situația de fapt, instanța apreciază că pericolul social al faptei comise de petent este suficient de ridicat încât să impună menținerea sancțiunii amenzii, cu atât mai mult cu cât aceasta este în cuantumul minim prevăzut de lege. În cauza de față, doar sancțiunea amenzii este de natură să realizeze scopul punitiv dar mai ales preventiv, astfel încât pe viitor petentul să se conformeze regulilor de circulație.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța apreciază că nu se impune exonerarea petentului e la suportarea acesteia. Se impune menținerea suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile astfel încât petentul să devină mai atent și mai responsabil atunci când circulă pe drumurile publice.
În concluzie, instanța reține că prezumție relativă de veridicitatea de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie a procesului verbal contestat. De asemenea nu exista niciun motiv de nulitate expresă, prevăzut de art. 17 din OUG 2/2001, care să poate fi constatată din oficiu de către instanță. Ca atare, urmează a respinge plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de către petentul B. M. A. CNP_, domiciliat în mun. Bârlad, ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul IPJ V., cu sediul în V., .. 1 jud. V., prin reprezentant legal.
Menține procesul verbal atacat . . nr._/09.10.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D
Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 21 Martie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3134/2014.... | Revocare donaţie. Sentința nr. 355/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
