Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 874/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 874/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 874/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 874/2015
Ședința din Camera de Consiliu
din 31.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect pretenții - cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. R.&R. S.A. cu sediul în București, ., nr.75, clădirea Forum 2000, Faza I, . ales în Mun.Iași, ..63, jud.Iași, CUI_, înregistrată în Registrul Comerțului cu nr. J40/_/1994, cont bancar RO06INGB_8913 deschis la ING Bank-Sucursala București, prin consilier juridic C. G., în contradictoriu cu pârâta B. M. N., având CNP_, domiciliată în mun. Bârlad, ., jud. V., ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 23 martie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta sentință civilă, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi 31 martie 2015 și s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2015, sub nr._ reclamanta S.C. R.&R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. M. N., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 240,97 lei reprezentând facturi neachitate, la plata sumei de 201,84 lei reprezentând contravaloare clauză penală, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la data plății efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._/23.09.2010, prin care s-a convenit ca debitoarea să beneficieze de serviciile specificate în contract în schimbul plății tarifelor agreate. Serviciile au fost instalate și furnizate debitoarei, conform procesului verbal de instalare, aceasta având obligația de a achita către reclamantă contravaloarea acestora. Contractul a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, debitoarea având obligația de a achita lunar contravaloarea aferentă serviciilor de internet și televiziune. De asemenea, pârâtei i-au fost predate în custodie un telefon mobil și și o cartelă S. aferentă. În baza contractului încheiat, reclamanta a denunțat unilateral contractul, ca urmare a neplății de către pârâtă a facturilor emise. De asemenea, tot în baza contractului, pârâta are obligația de a achita suma de 201,84 lei reprezentând contravaloarea echipamentelor predate în custodie.
Ca temei legal al acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 1025-1032 din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: fișa de calcul (f. 6), contractul de furnizare servicii nr._/23.09.2010 (f.8-21), act adițional nr. 1 din 23.09.2010 (f. 22-23), cerere pentru transfer nume din 23.09.2010 (f. 24), contract nr._/31.01.2008 (f. 25-26), act adițional din 31.01.2008 (f. 28-30), contract de închiriere nr. 700/28.12.2007 (f. 35-36), carte de identitate (f. 37), proces-verbal de predare-primire (f. 46), proces verbal de instalare (f. 47), facturi (f. 48-53).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 17.02.2015, pârâta a depus formularul de răspuns completat corespunzător arătând că este neîntemeiată acțiunea din dosarul nr._ întrucât din chitanța nr. C1501_ reiese că a efectuat plata facturilor care i se impută și considerând că sunt nejustificate cheltuielile privind taxa de timbru și cheltuielile de judecată.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 23.09.2010 între reclamantă și pârâtă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de furnizare servicii nr._, având ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice. În derularea relațiilor contractuale, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, aspect necontestat de către pârâtă nici pe calea prevăzută de contract (art. 3 pct. 3.9 din Contract) și nici prin formularea de apărări în fața instanței.
Având în vedere neplata facturilor, în temeiul art. 3.7 din contract - Condițiile generale pentru furnizare serviciilor de comunicații electronice, reclamanta a dat eficiență pactului comisoriu de gradul IV și a reziliat unilateral contractul încheiat cu pârâta. (f. 21)
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. și cele ale art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor. Întrucât contractul dintre părți a fost încheiat la data de 23.09.2010, când reclamanta a început prestarea serviciilor, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 969 din Codul civil 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale iar potrivit art. 970 din același act normativ convențiile trebuie executate cu bună-credință. Art. 1073 din Codul civil 1864 prevede că creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă în parte pentru următoarele considerente:
Contractul încheiat între reclamantă și pârât este unul sinalagmatic, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de furnizare a serviciilor de comunicații electronice iar pârâta de plată a contravalorii prestării acestor servicii de către reclamantă.
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârâtă, dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise și depuse la dosar (f. 48-53), ceea ce a condus la acumularea unui debit în cuantum de 240,97 lei.
Referitor la această sumă datorată de către pârâtă, instanța reține că din chitanța nr. C1501_ din 25.01.2015 (f. 57) reiese că a fost achitată după introducerea prezentei acțiuni suma de 240,97 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate. Pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca rămas fără obiect acest capăt de cerere.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 1082 cod civil 1864, „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i”.
Potrivit art. 3 pct. 3.6 din Contract, în cazul neplății contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, R.&R. poate percepe, începând cu a zecea zi a lunii următoare, penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive (legea de transpunere a prevederilor Directivei 13/93/CEE), o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Conform anexei la Legea nr. 193/2000, lit. i, este considerată abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere de 0.2% pe zi de întârziere, pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la achitarea efectivă a debitului. Având în vedere faptul că debitul principal a fost achitat la data de 26.01.2015, instanța va obliga pârâta la plata penalităților de întârziere în valoare de 156,21 lei, calculate prin raportare la cuantumul de 0,20 % pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului, așa cum a evidențiat și reclamanta prin precizările depuse la dosarul cauzei (f. 62-63).
Cu privire la contravaloarea clauzei penale, respectiv suma de 201,84 lei (echivalentul a 45 euro), instanța reține că cf. art. 5 pct. 5.5. din Contractul încheiat între părți, în cazul încetării contractului, abonatul se obligă să restituie bunul primit în chirie sau sumele aferente acestora, conform detalierii din contract, sume percepute cu titlu de clauză penală. Potrivit proceselor verbal de predare-primire din data de 08.12.2009, pârâtei i-au fost predate un telefon mobil și o cartelă S., aceasta nefăcând dovada restituirii lor către reclamantă. În consecință, instanța apreciază că acest capăt de cerere este întemeiat, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 201,84 lei, echivalentul în lei al sumei de 45 euro.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată față de soluția la pronunțată în cauză, având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod de procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea în despăgubiri contractuale formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta S.C. R.&R. S.A., cu sediul în București, ., nr.75, clădirea Forum 2000, Faza I, . ales în Mun.Iași, ..63, jud.Iași, CUI_, înregistrată în Registrul Comerțului cu nr. J40/_/1994, cont bancar RO06INGB_8913 deschis la ING Bank-Sucursala București prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta B. M. N. având CNP_, domiciliată în mun. Bârlad, ., jud. V..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 201,84 lei, reprezentând contravaloarea clauzei penale și la plata sumei de 156,21 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului, respectiv data de 26.01.2015.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 240,97 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
Prezenta hotărâre este executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-M. T. D. C. H.
Red. Tred Jud. D.M.T. 15.04.2015
List. Gref. D.H.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 661/2015. Judecătoria BÂRLAD | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2862/2015.... → |
|---|
